INTERVIU | Secretul progresului Ralucăi Olaru în 2017: "Mă simt matură!". Problema care i se iveşte în cale pentru sezonul de iarbă

16 iun 2017 3041 afişări Comentează şi tu Tenis
INTERVIU | Secretul progresului Ralucăi Olaru în 2017: "Mă simt matură!". Problema care i se iveşte în cale pentru sezonul de iarbă  Raluca Olaru şi Olga Savchuk, sfertfinaliste la Roland Garros 2017. Foto: Neal Trousdale / Open Tenis 4 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7966/16471933/3/ralu.jpg

Raluca Olaru a plecat vineri spre Mallorca lui Rafael Nadal şi spre startul sezonului de iarbă cu un nou personal-best în materie de clasament WTA la dublu în buzunar. Cu escală de două ore în Madrid, Raluca o ia de la capăt. Nu doar pentru că cele câteva zile libere au zburat ca gândul şi pentru că astfel, seria turneelor reîncepe. Paradoxal, după şase luni cu 12 turnee din 13 jucate alături de Olga Savchuk încununate de un sfert de finală la Roland Garros, iureşul reîncepe. Şi goana după acea parteneră de încredere.

Cum se simte Raluca? "Bine! Un pic obosită, dar bine". O spune cu voce săltăreaţă, veselă, care acoperă hărmălaia de fundal.

Sfertul de finală jucat la Paris i-a adus multă bucurie. Un rezultat aşteptat de mult, vânat, dar şi greu de prezis la startul celor două săptămâni."În primul rând, jocul meu este la cel mai înalt nivel. Celelalte sunt consecinţe. Bucuria e şi mai mare, pentru că simţeam de câteva luni că sunt la un nivel foarte bun, dar nu se legau rezultatele. Mă bucur mult că, în fine, am reuşit să fac rezultat. Sfertul acesta la turneu de Mare Şlem era un obiectiv şi mă bucur că am reuşit să pun şi cărămida asta în cariera mea", spune Raluca Olaru, ajunsă la 28 de ani.

"La începutul anului am avut joc bun, cu multe plusuri faţă de anul trecut. Au fost şi rezultatele acelea din ianuarie. Apoi – o perioadă mai liniştită, din punct de vedere al rezultatelor. Au fost câteva meciuri foarte strânse, pierdute greu după ce am condus eu cu Olga . Deşi eu simţeam că jocul este ce ar trebui, la un moment dat ne îndepărtam atât de mult de seria dorită de meciuri câştigate", derulează povestea sezonului Raluca Olaru. A fost finală în turneul de la Shenzhen, titlu la Hobart.

Schimbarea cea mare a venit pe partea tehnică, joc, sau mental?
Eu zic că sunt mici plusuri în toate aspectele. Altfel nici nu se poate. Am crescut şi ca joc, şi pe partea fizică şi, bineînţeles, şi pe partea mentală - pe care aş denumi-o de fapt "maturizare" şi "viziune diferită asupra lucrurilor".

Te simţi acum o jucătoare matură?
Da. Mult mai matură faţă de toţi ceilalţi ani şi sunt sigură că mai am de progresat şi de adăugat în continuare. Acesta este primul meu obiectiv.

Au urmat însă opt turnee în care Raluca şi Olga nu au mai reuşit să câştige decât trei meciuri. Câte o victorie maxim pe turneu. Iar asta a şubrezit relaţia. "Pierdusem din încredere. Tocmai de aceea am decis să şi joc acel 100.000 în Franţa. Aveam nevoie să joc mai multe meciuri într-o săptămână. În ultimii ani, sincer spun că devenise o povară să intru pe teren la Roland Garros. Când ajungeam la Paris, indiferent cât de bine jucam înainte – şi am avut an cu rezultat bun la Nurnberg, în săptămâna premergătoare - la Roland Garros parcă totul era pe trend negativ. Anul acesta am mers la Paris cu zero aşteptări. Dacă mă întrebai înainte de turneu, eram conştientă că nu am mai câştigat acolo din 2007, dar nu mi-am pus obiectiv să sparg chestia asta. Oricum, turneele de Grand Slam sunt dificile, mult mai complexe decât orice alt turneu şi acolo fiecare meci are greutatea şi substanţa lui. Am fost foarte concentrată zi de zi pe ceea ce am avut de făcut şi pe meciul următor", admite Raluca.

"Martina Hingis este foarte inteligentă în joc, vede foarte bine terenul, ceea ce faci tu şi are foarte multe soluţii. Deşi pare că nu face nimic special şi că nu loveşte foarte puternic – este o adversară extrem de dificilă. Da, are acelaşi gen de aură în circuit ca Serena, pentru că, în fond şi la urma urmei, este una dintre cele mai mari jucătoare din lume. Am jucat împotriva Serenei foarte demult, o dată, la dublu. Diferenţa e destul de clară, pentru că Serena e o jucătoare de forţă, foarte puternică, care te intimidează prin tot ceea ce face pe teren, Dar Hingis are de ce să aibă aceaşi aură în circuit. Eu am încercat să nu mă gândesc la asta, ci m-am concentrat pe joc",
Raluca Olaru, despre senzaţia pe care o ai atunci când intri pe teren împotriva Martinei Hingis, adversara ei şi a Olgăi Savchuk în sfertul de finală de la Roland Garros

Roland Garros-ul este şi turneul în care îţi făcusei cel mai bun rezultat la simplu. E turneul tău, care ţi se potriveşte?
Dacă mă întrebai anul trecut îţi spuneam că nu! (n.r. - râde). Dar acum, este destul de mare coincidenţa. Anul trecut aş fi spus că turneul meu este US Open-ul, deşi destul de aproape punctează şi Australian Open-ul.

Pentru Raluca Olaru, cheia a fost în Franţa, însă în micuţul turneu de la Cagnes-sur-Mer. "Am avut patru meciuri în săptămâna aceea, finală, şi de acolo, lucrurile au venit de la sine". Adică rezultatul de la Roland Garros. Un rezultat smuls pe ultima sută de metri cu Olga Savchuk, cea care îşi pierduse răbdarea.

Care ar fi povestea echipei cu Olga – ai găsit-o tu pe ea, te-a găsit ea pe tine?
Ne-am găsit reciproc, la turneul de la Moscova. Ultimul din an. Ne ştim de mulţi ani. Niciuna dintre noi nu avea parteneră şi ne-am zis să încercăm turneele din Australia. A mers bine şi am continuat. Dar, după Paris nu mai jucăm împreună. Vorbisem chestia asta cu două săptămâni înainte de Paris. Pentru că lucrurile nu se mai legau, aşa a fost dorinţa ei, să schimbăm – să jucăm şi cu altcineva perioada de iarbă. În momentul în care eram la Paris şi jucam bine, ea vorbise deja cu altcineva şi nu mai putea schimba lucrurile.

Deci, cel mai bun rezultat al vostru a fost rezultatul de despărţire...
Da. Şi, crede-mă, ştiu că pare absurd...

O simţi ca pe o dezamăgire...
Într-un fel este, prin prisma faptului că îmi doream să am o parteneră stabilă, însă dacă a fost decizia ei... Sunt convinsă însă că pentru ca lucrurile să meargă trebuie să credem amândouă: în echipă, în potenţialul nostru.  Dacă acest lucru nu este prezent şi la mine şi la ea, este mai bine să nu mergem mai departe, nu?

Tocmai de aceea, Raluca Olaru se pregăteşte să o ia de la capăt. "Sezonul meu pe iarbă e haotic din punct de vedere al partenerelor, dar îmi doresc să găsesc o colaborare stabilă începând cu sezonul de hard. Să găsesc din nou pe cineva. Eu am jucat bine în ultima vreme şi cred că fetele au observat asta", spune Raluca. "La Mallorca voi juca cu Horakova, la Eastbourne - m-am înscris cu McHale, dar suntem locul doi în afara listei, deocamdată. Vedem ce vom face. Wimbledon este încă în stand-by", explică Raluca.

Deci, pe iarbă nu ştii ce obiective să îţi stabileşti,, ce aşteptări ai...?
Da, din punctul ăsta de vedere, al partenerelor, nu pot şti. Eu continui cu filosofia mea din ultimii ani: încerc să fac eu lucrurile cât mai bine, astfel încât să îmi fie bine cu jocul. Să am un nivel cât mai bun.

Glumind puţin - îi doreşti Olgăi să nu se înţeleagă cu noua parteneră pe iarbă şi să refaceţi cuplul pentru perioada de hard?
Ei, nu, nu! Nu sunt genul ăsta... O posibilitate există, pentru că am făcut fiecare dintre noi cel mai bun rezultat al carierei împreună, deci cred că nu este exclus să mai facem pereche pe mai târziu, nu este ca şi cum ne-am fi certat şi nu o să ne mai vorbim vreodată... însă deocamdată nu se întrevede posibilitatea de a reface dublul.

Raluca, poţi să asociezi drumul tău dintre Roland Garros 2007, cu cea mai bună performanţă la simplu până la Roland Garros 2017 - cu cel mai bun rezultat la dublu, cu un refren de melodie?
Cred că nici dacă mă gândesc până mâine!

Atunci rezumă sezonul 2017, într-un cuvânt.
Progres.

Următorul obiectiv pentru 2017?
Mai vreau un titlu, îmi doresc să mai trec tururi la turneele de Mare Şlem şi, bineînţeles, vreau o parteneră!

"Echipa mea este aceeaşi, de mulţi ani. E formată din Adi Gavrilă, Artie Apostu-Efremov şi Adi Cruciat. Ei m-au ajutat mult în toţi aceşti ani. Multe din rezultatele mele şi din jocul meu le datorez lor. Cu toate că majoritatea timpului sunt plecată singură pe tur şi ei nu sunt fizic lângă mine, mă susţin tot timpul. La Roland Garros a fost Adi Gavrilă cu mine şi era şi Artie cu Irina, aşadar a venit şi el la meciurile mele. Într-un fel, au fost doi cu mine. Cu siguranţă a fost un plus pentru mine şi, pot spune că, în general, la turneele de Mare Şlem încerc să am pe cineva lângă mine pentru că face o diferenţă enormă şi încărcătura e mai mare acolo",
Raluca Olaru
 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.