Florin Mergea (30 de ani) stabilește record după record în 2015: cea mai bună poziție ocupată în clasamentul ATP (14 ATP, la dublu), cel mai bun parcurs la Australian Open (sferturi de finală), primele victorii în fața gemenilor letali ai sportului alb, Bob și Mike Bryan, cel mai important titlu al carierei – trofeu cucerit la Madrid, în turneul Masters 1.000 patronat de Ion Țiriac.
„Dodo” a scăpat parcă de toate reținerile și pe teren, dar și în spatele tastaturii, istorisind cu vervă și mult ritm povestea unui parteneriat care ar putea fi descris perfect ca „o dragoste la prima vedere”, fără a exista riscul ca soția sa, Daiana, să devină geloasă. A fost dragoste la prima vedere și între partenerii Mergea și Bopanna, și între Florin și Madrid, pentru că a fost prima participare a românului la turneul din capitala Spaniei.
Felicitări în primul rând pentru succesul de duminică! Primul trofeu Masters 1.000, cât de mult înseamnă acest titlu, venit cu două săptămâni înainte de Roland Garros, la al patrulea turneu jucat alături de un nou partener? Cum se simte? Mulțumesc! Este cel mai mare titlu câștigat până acum, suntem extrem de fericiți, este un moment la care am visat de când am reînceput, acum aproape patru ani. Faptul că a venit atât de repede, după doar câteva meciuri jucate împreună și pe o suprafață nouă – a trebuit să ne adaptăm și unul la celălalt, și la trecerea pe zgură în același timp! – nu face decât să îmi confirme sentimentul pe care mereu l-am avut: că împreună putem face lucruri mari.
Ați salvat mingi de meci și în semifinală și în finală. Ce v-ați spus pe teren în momentele acelea? Cum v-ați motivat și cine dă tonul încurajărilor în echipă? Energia noastră ca echipă este foarte bună atât în teren, cât și în afara lui. Suntem mereu pozitivi, încrezători, luptăm indiferent de scor. Eu sunt mai energic, el este mai calm, ne completăm bine unul pe celălalt.
Care a fost cel mai greu moment al săptămânii în drumul spre titlu? În general cel mai greu meci este primul. Îți ia ceva timp până te acomodezi cu condițiile de joc, până intri în atmosfera turneului, mai ales că nouă ne lipseau meciurile, jucasem doar două partide în ultimele trei săptămâni. Care este „rețeta succesului” alături de Rohan Bopanna? Și în 2014 la singurul turneu jucat împreună ați avut un rezultat bun într-un turneu important, este acest titlu confirmarea fermă că schimbare în timpul sezonului a fost o alegere foarte inspirată, s-au risipit toate emoțiile legate de acest subiect? Anul trecut am jucat o singură dată împreună, la Shanghai, unde am făcut semifinală. Mi-a plăcut mereu stilul lui de joc, era unul dintre jucătorii cu care îmi doream să fac echipă. A fost chiar amuzant cum am ajuns să jucăm acolo împreună. Eram la Tokyo, jucam cu Dom în acea perioadă, el tocmai se accidentase și ne gândeam ce să facem săptămâna următoare – venea turneul de la Shanghai. Aveam ceva variante, dar nu mă simțeam cu niciunul dintre jucători cu adevărat confortabil. Fiind Masters, dacă pierzi în primul tur, iei un 0 puncte cu care rămâi tot anul în clasament. Mă consultam cu soția mea și hotărâsem să mergem acasă, n-avea rost să mergem acolo doar să facem prezență – mai bine mă odihneam. Îi ziceam că dacă cineva ca, de exemplu, Bops, mi-ar fi cerut să jucăm împreună, nici n-aș mai fi stat pe gânduri, dar auzisem că el juca cu Paes acolo, așa că nu m-am gândit să-l întreb.
La început de drum, și totuși cei doi arată de cele mai multe ori ca un cuplu sudat
După ce am pierdut meciul la Tokyo, încercam să cumpăram bilete să ne întoarcem acasă. Când să cumpărăm biletele, s-a blocat tableta (n.r. – și mesajul lui Florin prinde culoare cu un emoticon zâmbăreț). Am încercat pe calculatorul de acolo, din lounge, dar era o problemă cu cardul. Zborul era în câteva ore, așa că ne-am grăbit să ajungem la hotel, să cumpăram de acolo biletele. Când să ieșim pe ușă, ne întâlnim cu Rohan, care mă întreabă – ce fac?. I-am povestit că plecăm acasă, mă duc să cumpăr biletele. Replica lui a venit prompt: „Are you crazy? Let’s play together Shanghai!”. Așa am ajuns să facem semifinală și să realizăm că jocul nostru se completează foarte bine. Era finalul anului, deja ne stabilisem amândoi partenerul pentru anul următor. A rămas să vedem cum merge începutul lui 2015 și să vorbim apoi.
Cum arată un top 5 al celor mai frumoase succese ale carierei – este titlul de la Madrid cea mai mare performanță, cel mai frumos moment trăit pe teren – depășește victoriile cu frații Bryan? Este un titlu de Masters și mai ales este primul pentru mine, este clar că depășește orice altă victorie. Apoi, e greu să fac un top, sunt multe momente frumoase. Mă gândesc la meciul de la Viena din turul doi, împotriva echipei Peya/Soares (n.r. – erau numărul doi în lume atunci) – a fost prima mea mare victorie, urmată de câștigarea primului meu titlu acolo (n.r. – în 2013, performanță reușită alături de Lukas Rosol). Victoria împotriva perechii Nestor / Zimonjic și calificarea în semifinale la Roland Garros (n.r. – în 2014). Titlul de la Hamburg (n.r. – în 2014, cu Draganja). Victoriile impotriva fraților Bryan…
Locul 14 este cea mai bună clasare a carierei. Cum este aproape de Top 10 și devine o motivație în plus duelul direct cu Horia Tecău – sunt 280 de puncte diferență, se poate schimba după ani buni „jucătorul numărul unu de dublu în România”? Să intru în Top 10 este următorul pas pentru mine, acum sunt foarte aproape. Nu sunt în duel cu nimeni, poate doar cu mine, încerc în fiecare zi să-mi depășesc limitele, să devin mai bun, să ajung acolo unde știu că pot ajunge.
Florin Mergea a trecut peste accidentări, peste o retragere din tenis, iar la 30 de ani, este încă tânăr într-o probă în care se joacă și până la 45 de ani
Cum schimbă acest titlu lucrurile pentru Roland Garros, cât de încrezători sunteți? La această întrebare a răspuns soția mea, sunt total de acord cu ea (n.r. – încheie cu un emoticon zâmbăreț Florin Mergea)
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER