„Vicecampion în Selecția Națională, cu un an mai mic decât toți ceilalți… nicio cupă, nicio diplomă, doar o strângere de mână. Poate pentru că locul doi nu contează. Asta se numește progres„. Mesajul însoțit de multe ‘smiley face-uri’, care are și o doză de mândrie, și o doză de mâhnire, și o doză de nedumerire, și o doză de umor, și o doză din acel ‘haz de necaz’ care parcă ne caracterizează reacțiile nouă, românilor, în general – a fost scris joi după-amiază de Alexandru Mihai Coman, ‘la cald’ după ce încheiase o săptămână de întreceri la București, care i-au adus calificarea la Campionatele Europene U14-Summer Cups.
„Primii 16 jucători din clasamentul național s-au întrecut la București. După un prim tur eliminatoriu, cei opt rămași au jucat în sistem-șah, fiecare cu fiecare. Eu am fost cel mai mic rămas între cei opt. Este destul de greu, pentru că participă cei mai buni jucători din țară la această categorie de vârstă și trebuie să joci cu fiecare. La un turneu normal, pe tablou, nu ai ocazia asta„, explică Alexandru, pentru ProSport. Meciul eliminatoriu – sâmbătă, două meciuri-șah – duminică, unul – luni, două – marți, apoi câte unul – miercuri și joi. Învins doar de numărul unu la categoria U14, Alexandru, în vârstă de 13 ani, a terminat pe doi. Primul loc a fost premiat ‘cu o farfurie’, dar fără diplomă. Al doilea – cu nimic. Mâhnit la început, puștiul a ajuns să facă haz de necaz. „Altădată am primit și cupe, și diplome, și baxuri de mingi și racordaje, cărți despre tenis. Acum… e ceva mai puțin. Moș Crăciun fost mai sărac. Asta e. Nu e mare lucru„, glumește Alexandru.
„Eram prea mic pentru fotbal”
Alexandru s-a apucat de tenis la patru ani și două luni. De ce? „Pentru că eram prea mic pentru fotbal. Voiam să fac fotbal, dar nu m-au primit. Mi-au spus să revin după 2-3 ani. Așa că tata m-a dus în cartier la o bază de tenis să mai consum din energie, că se săturaseră bunicii să mai alerge după mine în spatele blocului„, povestește el pentru ProSport. Recunoaște: „Timp de vreo doi ani, eu tot așteptam să mă duc la fotbal… jucam tenis doar de plăcere. Dar, am început să particip la turnee în țară…” Și tenisul a rămas sportul lui.
Odată cu turneele, au venit și cupele. Și diplomele. Care dau savoare și o dimensiune palpabilă succesului, efortului, plăcerii. În colecția lui Alexandru Mihai Coman sunt peste 100 din acestea, strânse până anul trecut, la sub 12 ani. „Cele mai importante sunt cele cinci titluri de campion național și cele zece turnee internaționale câștigate„, punctează Alexandru. De două ori a terminat pe locul 4 la Campionatele Europene U12, anul trecut, pe hard și pe zgură. „Acum joc la big boys, la U14„, se amuză Alexandru. Și are deja o finală la dublu, la Atena.
Îi îndrăgește pe Nole Djokovic, Roger Federer și ‘micul’ Sascha Zverev, iar la Campionatele Europene U12 de la Biot, din Franța, a fost impresionat de ‘jovialul și zâmbitorul’ antrenor al Serenei Williams, Patrick Mouratoglou.
Joi, la București, a avut o urmă de dezamăgire. Dar, el are mereu un singur gând „play to be wild”.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER