Cu aerul lui Sean Connery, antrenorul Mircea Dinu oferă ultimele indicații pentru băieții care și-au cizelat tehnica în Bundesliga. Îi așteaptă un nou episod al bătăliilor epice pe care sportivii români le-au avut cu rușii. Știu că trebuie să joace până la epuizare, știu că-s obligați să-și pună inima pe masă, știu că trebuie să îmblânzească din poigne mingea de plastic de doar câteva grame. Șoptesc cât să-i audă o arenă întreagă că au recepționat mesajul și primul intră la masă Adi Crișan. Fost număr 10 în lume, multiplu campion al Germaniei, bistrițeanul are un calm de neînchipuit. În viața de zi cu zi pare că ar ajuta și cel mai lent melc lent să treacă strada, dar în țarc se transformă. Lovește cu paleta din vârful muntelui, pare că se prăvălește peste fileu și rusul Shibaev ripostează cu greu. Se spune că mingea în tenisul de masă masculin atinge și 180 km/h. Și poate așa și este. Pentru că spectatorii imită mișcarea cățelușilor din pluș amplasați în luneta anticei Dacia. Dau din cap. Stânga-dreapta. Pentru că tenisul de masă masculin e bazat mai mult pe forță, e mai dinamic, mai captivant. Devii parte a poveștii actorilor de pe scenă și simți cum adrenalina ți se transmite printr-un cordon imaginar. Imaginația rusului Shibaev îi spune, la 1-2, că s-a reaprins speranța. Dar Criși n-are timp de joacă. Scapă de rus ca de un țânțar, după 11-9 în setul 4 și plonjează în universul lui. Pe bancă. Pentru a-și susține colegii. România are 1-0 și antrenorul rușilor e mai încruntat ca Ivan Drago în fața lui Rocky.
Ștafeta o preia Constantin Cioti. O nouă supradoză de emoție, un nou meci mare. Schkacov intră mai bine în meci, acoperă înșelător plasticul cu diametrul de 40 mm și plusează pe tabelă: 1-0. Constănțeanul din Bremen pare că-și intră în mână. Scoate tot de la o distanță de un chibrit de masă, aleargă, se zbate, atacă, se apără, dar cedează un set secund palpitant, 12-14. Repetă obsesiv ritualul său de la masă – curăță o scamă imaginară de lângă fileu după fiecare punct – dar nici al treilea act nu se lipește de steagul României. 11-13, 0-3 și rușii au aerul unor oameni a căror muncă a fost eficientă. 1-1.
Unu la unu e și meciul 3. Ovidiu Ionescu îl domină din priviri pe Vlasov. Nu e celebrul Vlasov din Iași, e un rus venit să impresioneze lângă Vasco da Gama. Ovidiu are reacție, e mult mai rapid ca tenismenii de la Wimbledon pe care-i privește neîncetat, dar loteria finalurilor de set îi face cu ochiul domnului Vlasov. Profită rusul de avantajul luat, Ionescu e la minutele când nu-i iese nimic și adversarul mai pune un set. 2-0, după un 11-2 ca la Euronews. Fără comentarii. Comentariul pentru actul al treilea ar încăpea pe 10 pagini A4. Pentru că cel mai spectaculos set e cel de final. Imaginați-vă cum a fost. Atât. Sau cum ați fi vrut să întoarceți cel mai frumos set de pe masa copilăriei. Și atunci veți prinde un capăt de ață care să vă conducă la tabloul actului al treilea. L-a câștigat tot rusul, 11-9, dar Ovidiu a transmis energia necesară pentru Crișan. 2-1 pentru băieții lui Putin și Adi suflă în pumn.
Transpiră abundent, nu mânuiește paleta cu o tragică neîndemânare și face punct după punct. În setul doi și trei, căci pe primul i l-a făcut cadou omului care-l învinsese pe Cioti. Skatchov scrie în pașaport. Putem să-l scriem și Scaciov. Și Gorbaciov. Nu s-ar supăra. Adi se joacă și cu focul și fețele lui alese pe sprânceană îi joacă feste. 2-2 și se intră în decisiv. Țăcănitul plasticului care a înlocuit celuloidul îți pisează timpanul, unele mingi crapă și în ochii lui Adi strălucește satisfacția obținerii unei noi victorii. 11-9 în decisiv și revanșă luată în fața omului care îi ucisese speranțele colegului de la Werder: Costi Cioti. Andrei Filimon și Hunor Szocs parcă ar vrea să rupă lanțurile ca să ajungă la masă și taie aerul cu un pumn de „Succes!” pentru colegul lor.
Cioti își testează jocul de picioare pentru partida a cincea. N-are de gând să stea în poziția ghiocelului în fața lui Shibaev, dar rusul construiește mai bine punctele. Fanii lui fac circ în tribune, pentru Cioti pulsează vreo 10 suflete de români din Meo Arena. Arena care nu le poartă noroc românilor. Pentru că jucătorul de la Bremen pierde în trei seturi și România se mulțumește cu starea de bine dată de o partidă în care pare că a renăscut o veche echipă. Pentru că tenisul de masă pe echipe e deja un alt sport. Și parcă o altă implicare.
Dacă vă întrebați cum a trăit antrenorul Mircea Dinu meciul… vă vom povesti într-un material următor.
„A fost un meci disputat, am avut șansa noastră, dar, din păcate, nu am putut să o fructificăm. Rusia este o națiune puternică, trebuie să luăm ce a fost bun din prima partidă și să intrăm cu încredere în disputele cu Cehia și Croația„
Ovidiu Ionescu (25 de ani), jucător în Bundesliga, la TTC Hagen.
„Grupa e încă deschisă oricărui rezultat, totul depinde de noi. Sper ca joi, la finalul zilei, să reușim o clasare în primele două locuri”
Ovidiu Ionescu
ROMÂNIA – RUSIA 2-3
CLASAMENT GRUPA D
1. Rusia 1 1 0 3-2 12-6 184-149 2 puncte
2. Croația 1 1 0 3-0 9-2 125-98 2 puncte
3. Cehia 1 0 1 0-3 2-9 98-125 0 puncte
4. ROMÂNIA 1 0 1 2-3 6-12 149-184 0 puncte
PROGRAM – JOI, 26 SEPTEMBRIE
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER