„Melomanii”

Când nu sunt la Poiana Brașov, luptătorii de la „clasice“ se încarcă în sala de la Dinamo. Fizic, dar și psihic. Pe salteaua „alb-roșie“ a curs sudoarea atâtor campioni olimpici, mondiali și europeni, încât faima se ia din aer.

Sala a fost ridicată în 1970, aproape peste noapte, prin grija miliției. „A trebuit să luăm doar câteva aprobări pentru a tăia niște salcâmi și castani care se ridicau pe acel loc“, povestește antrenorul Dumitru Cuc, „părintele“ luptelor de la Dinamo. Prin mâna sa au trecut Martinescu, Rusu, Vasile Andrei sau Cernea, nume înscrise în cartea de aur a sportului românesc…

Pe urmele acestora calcă acum Eusebiu Diaconu (60 kg), Ion Panait (66 kg) și Virgil Munteanu (55 kg), cei trei luptători de la greco-romane calificați la Olimpiadă. Timp de două săptămâni au tras din greu la Dinamo. Antrenamente dure, măsurate de doctorul Nicolae Ploieșteanu în parametri doar de specialiști înțeleși: concentrație de lactate, ritm cardiac, calorii etc…

Antrenorul Petre Cărare face muzica. „Hai, băieți! Vă las la final să băgați câteva CD-uri!“. Misterul se dezleagă după „baschetul-rugby“ de încălzire și reprizele de procedee. Nu e vorba de vreun suport  muzical, ci de discuri grele, din fier forjat, pe care băieții le învârt în jurul pieptului minute bune, fără să le lase jos. Sunt epuizați, dar nu cedează. Duc antrenamentul la capăt, cu trupurile scăldate de sudoare. Acum ei scriu istoria!

Pentru Beijing, doar două foruri din România și-au pus în obiectiv obținerea unui aur. Una dintre acestea e cea de lupte

Ultimul campion olimpic român e Vasile Pușcașu (1988), actualul secretar general al federației