Care J.O.?!

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Olimpiadele moderne se bat cu pumnul în piept, zâmbesc candid, agită ramuri de măslin și aruncă porumbei albi în văzduh, dar nu pot înșela pe nimeni. Jocurile de azi nu sunt decât copiii denaturați ai celor strămoșești, când armele tăceau și armonia îmbrățișa lumea.

În vremurile noastre tulburi, hăcuite de dispute ideologice, de înfruntări economice, de tendințe dominatoare, de vânători bancare, de frecușuri sociale, Olimpiadele pozează fără succes în oaze ale amiciției. În realitate nu sunt decât scene prelungite ale propagandei și ale transferului de putere. Grozăvia festivităților și numărarea medaliilor mânjite nu o dată cu doping au devenit un scop în sine.

Iată, China, unde se mai moare de inaniție prin cotloane rurale, a regizat o ceremonie de deschidere fastuoasă, la rupere de gură. În timpul acesta, președintele SUA era huiduit în tribune, și un turist american era ucis într-o piață din Beijing de un localnic fanatic. Iar în timp ce drapelele fluturau și corpurile umane înfloreau fantastic din gazon, Georgia tăbăra cu tancurile pe Oseția și Rusia cu avioanele pe Georgia. Un cortegiu de nenorociri, cu morți, răniți, ruine și valuri de sânge, îmbrățișează gleznele acestor Jocuri Olimpice, al căror start s-a dat cu tunul. Pierre de Coubertin se răsucește în mormânt.