Vlad Caba a analizat la sânge un subiect sensibil cu care a obţinut un titlu academic. Cifrele alarmante şi o concluzie dură: ”Suferim în prezent de o boală foarte gravă, mai avem puţin şi ne vom îndrepta pentru selecţie spre naţionala de Under 17, că nu o să mai avem pe cine să aducem”

4 nov 2017 2302 afişări Comentează şi tu Handbal
Vlad Caba a analizat la sânge un subiect sensibil cu care a obţinut un titlu academic. Cifrele alarmante şi o concluzie dură: ”Suferim în prezent de o boală foarte gravă, mai avem puţin şi ne vom îndrepta pentru selecţie spre naţionala de Under 17, că nu o să mai avem pe cine să aducem” 2 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7960/16807143/3/vlad-caba.jpg

Vlad Caba (50 ani), antrenorul echipei CSM Bucureşti, a intrat în istoria handbalului românesc. El tocmai a absolvit un master pe linie academică la nivel de EHF, făcând practic parte din prima generaţie de antrenori (13 la număr) care se bucură de un astfel de titlu – ”Master Academic”.

”Pe latura universitară, te ajută să avansezi sau să obţii doctorat şi aşa mai departe. Strict pe linie de handbal, reprezintă o treaptă în plus faţă de titlul de Master Coach, dar nu neapărat cu beneficii imediate. Un beneficiu ar fi că, din momentul în care ai obţinut titlul, nu mai trebuie să-ţi reînnoieşti licenţa Master Coach la 4 ani după ce ai primit-o. Are valenţe pe linie universitară şi se încearcă pe parte educaţională să implice cât mai mult universităţile în educaţia antrenorilor”.

Vlad Caba şi-a luat licenţa cu lucrarea ”Metodologie pentru integrarea tinerilor jucători într-o echipă de seniori”. O temă extrem de sensibilă pentru handbalul românesc, în condiţiile în care tot mai puţini juniori sunt promovaţi în Liga Naţională. De ce a ales această temă? ”Mi s-a părut foarte interesantă şi am şi făcut-o, nu este o idee abstractă, ci o metodă pusă în practică de mine la HC Odorhei”, a răspuns antrenorul.

Nu avem o strategie clară în privinţa jucătorilor aflaţi la final de juniorat

Vlad Caba a mărturisit că atât la nivel mondial, dar mai ales pe plan intern, pentru că a particularizat lucrarea pe ce se întâmplă în handbalul românesc, a remarcat că tinerii jucători au tot mai mari probleme de a face pasul către seniori după ce termină prima parte a procesului lor de formare, adică junioratul:

”Ce se întâmplă cu ei după aceea? Nu vorbim de cazurile excepţionale, de talente, care nu mai au nevoie de nimic, ci de masa mare de jucători care, atunci când termină junioratul, trebuie să facă pasul în lumea seniorilor. Şi nu toţi sunt pregătiţi să facă pasul imediat pentru că ei provin din şcoli diferite de handbal, din culturi diferite. Iar dacă este să ne referim doar la România, pentru că am particularizat, am constatat că nu avem o strategie clară a jucătorilor tineri, ce se întâmplă cu ei din momentul terminării junioratului până când sunt preluaţi de o echipă de seniori”.

Din câteva sute de sportivi care au terminat junioratul în 2016, doar 8 au fost absorbiţi de Liga Naţională

Antrenorul a făcut nişte calcule, nişte statistici aproximative, având în vedere că la Federaţie nu există nişte statistici clare în privinţa tinerilor jucători.  

Vlad Caba a explicat cum a făcut calculul:

”Am luat 48 de echipe înscrise în campionatul de juniori 1 ori 16 jucători. Numai că nu poţi să ştii câţi sunt juniori în an terminal. Dar dacă mergi pe jumătate, am ajuns la o cifră de 400 de juniori, care totuşi termină acest ciclu. Este aproape dramatic să constaţi că în 2016, din cei 400 de juniori I, că au fost poate doar 200 de juniori care termină, sau doar 300 - cifra este oricum de ordinul sutelor - doar 8 sportivi au fost absorbiţi de prima ligă! Iar dintre aceştia, doar câţiva fac tranziţia către echipa de seniori, pentru că restul sunt doar formal în cadrul loturilor. Dincolo de aceasta, nu ştim ce se întâmplă cu restul juniorilor, pentru că nu avem o statistică, există şi posibilitatea ca ei să meargă şi în liga a doua. Dar cum noi ştim că nivelul în liga a doua este slab, nu este atractiv pentru ei să se ducă la acest nivel, iar mulţi nu-şi văd viitorul în handbal. Mai există o variantă care nici nu am luat-o în calcul, există şi atracţia financiară şi mirajul banilor. Iar unii când văd că nu pot să ajungă la a obţine un venit, atunci abandonează. Este dramatică această scurgere şi pierdere de jucători”.

”Dacă este să fii cinstit până la capăt, de fapt talente se nasc în fiecare an. Problema este cum ajungi să le depistezi şi să le aduci spre seniorat”

Vlad Caba a mărturisit că a auzit tot timpul, de când s-a apucat de handbal, că România avea o tranziţie extraordinară în trecut de la tineret spre seniori. Iar jucători cu vârste cuprinse între 17 şi 20 de ani jucau deja la cele mai mari cluburi în Bucureşti sau în ţară, dar şi în echipa naţională.

”Şi atunci apare întrebarea: De ce era posibil atunci şi nu este posibil acum? Nimeni nu are răspunsul. Probabil că instrucţia şi volumul de muncă care se făcea în trecut era ceva mai mare, dar probabil că şi instruirea care se făcea la nivelul juniorilor şi tineretului era mai bună, pentru că alte răspunsuri nu poţi să ai. În trecut beneficiai de nişte talente extraordinare, dar dacă este să fii cinstit până la capăt, de fapt talente se nasc în fiecare an. Problema este cum ajungi să le depistezi şi să le aduci spre seniorat.

Totul a plecat de la două probleme mari:

  1. Însăşi procesul de formare, care probabil este incomplet, nu duce produsele finite suficient de bine la nivel de seniori. Apoi, procesul de formare către ce se îndreaptă, către câştigarea de medalii sau către formarea propriu-zisă de jucători, fără să se excludă una pe cealaltă? Aici este o altă temă de discutat. Din toate generaţiile care au terminat, din toate campioanele care au existat în decursul anilor la juniori I, cu festivism, cu medalii, etc, unde sunt jucătorii respectivi? Câţi dintre ei au ajuns să fie azi componenţi ai naţionalei sau în Liga Naţională? Probabil că sunt câţiva, dar foarte puţini. Şi atunci se pune problema - ce valoare are medalia respectivă, în afara faptului că aduce o bucurie de moment? Unde văd eu problema este această treaptă care nu se trece lin, de la terminarea junioratului către începerea senioratului, acolo este o groapă mare, trec numai cei foarte talentaţi care aleg bine echipa de seniori şi au norocul să găsească pe cineva să se şi ocupe de ei, astfel încât să apucesă joace nişte minute. Deci nu avem o strategie clară, ce se întâmplă cu juniorii care termină şi unde se îndreaptă?
  2. Nu am putut să nu iau în calcul tendinţa tot mai mare a cluburilor de a cumpăra jucători gata formaţi din străinătate şi tot mai puţini se îndreaptă către creşterea de jucători şi tranziţia către seniorat. Asta este o altă problemă care ar trebui să preocupe la un moment dat, fie cluburile ca strategie proprie, fie federaţia - să acorde alternative. După mine, soluţia nu este să interzici aducerea jucătorilor străini, dar problema mea este că trebuie să acorzi alternative. Atât timp cât nu există obligativitatea să existe o echipă B sau echipa a doua, care să aibă un campionat în care să poţi să joci... Sau refacerea completă a sistemului universitar. Dar şi dacă le faci pe toate, tot n-ar fi suficient să ai o masă mai mare de jucători. Rezultatul de acum este doar o bază de selecţie de 30 de jucători pentru naţionala mare. Noi suferim în prezent de o boală foarte gravă, mai avem puţin şi ne vom îndrepta pentru selecţie spre naţionala de Under 17, că nu o să ai pe cine să aduci. Este foarte dramatic faptul că pierdem foarte mulţi jucători tineri, nu fac tranziţia”.

Exemplul HC Odorhei

Vlad Caba a dat ca exemplu în lucrare clubul la care a lucrat în ultimii 7 ani, până să vină la CSM Bucureşti, adică HC Odorhei. ”Clubul s-a orientat în ultimii ani să investească mai mult în pregătirea antrenorilor de juniori. Astfel, în 2014, ne-am aşezat la masă şi am discutat cum să aducem în echipa mare şi jucătorii în care noi investim, strategie care a existat de la bun început, dar de care ne-am îndepărtat. Nu am vrut să împrumutăm jucători la alte echipe, pentru că nu îi mai ai sub observaţie şi atunci am mers pe o idee progresivă în trei paşi: în ultimul an de juniorat, ei au fost invitaţi la anumite antrenamente ale echipei, să cunoască viaţa unei echipe, regulile unei echipe, unde ar trebui să ajungă. În acelaşi timp am început să-i evaluăm. Jucătorilor cu rata cea mai mare de progres, clubul le-a oferit un contract şi au intrat practic în această a doua fază a procesului, în care s-a lucrat masiv la formarea lor, la completarea lipsurilor. A contat şi componenta fizică, nu au putut fi aruncaţi imediat în luptă, pentru că le-ai fi pus în pericol sănătatea. Nu poţi să-l aduci la prima ligă fără să fi consolidat din punct de vedere fizic. Iar în anul doi de competiţie a urmat integrarea. Am dat trei exemple în lucrarea mea, Szasz, Csog şi un alt junior care a fost preluat şi urma să fie integrat”.

  • ”Promovarea unui jucător de la juniori la seniori durează minimum doi ani, este foarte mult de muncă”, Vlad Caba, antrenor CSM Bucureşti
  • ”Aud foarte mult că înainte se putea, acum nu se mai poate. Antrenorii se plâng foarte mult că tinerii care vin din spate nu sunt suficient de pregătiţi pentru a fi băgaţi în ligă, lucru care este adevărat, dar nici nu au cum să fie suficient de pregătiţi pentru că nici nu sunt la vârsta în care poţi să-i iei şi să-i foloseşti ca un produs finit. În foarte mare măsură, plângerile sunt justificate, dar în unele cazuri sunt folosite şi ca alibi pentru ca să nu te ocupi de ei. Jucătorul la 18 nu are cum să fie pregătit, dacă nu este o excepţie, cum a fost cazul lui Dan Racoţea, el fiind un model de succes. Dar nici el nu ştiu ce făcea dacă rămânea în România, el s-a dus la o echipă care l-a ajutat să facă tranziţia. În afară de câţiva jucători, precum Thalmaier la Turda, nu sunt mulţi în ultima vreme care au făcut această tranziţie, dimpotrivă se duc către echipe tot mai mici, nu mai auzi de ei şi se pierd”, Vlad Caba, antrenor CSM Bucureşti

Despre Centrul Naţional de Excelenţă de la Sighişoara, unde a şi lucrat Vlad Caba, înainte de a deveni antrenor la HC Odorhei...

”Din aproximativ 180 de sportivi care au trecut pe la Centrul Naţional de la Sighişoara, doar 13 au ajuns să cocheteze cu naţionala, ceea ce este foarte puţin. Tot o muncă de laborator rămâne şi acolo. De asemenea, consider că este o greşeală faptul că jucătorii sunt scoşi la aşa-zisa licitaţie pentru că acolo se blochează foarte multe căi. Federaţia consideră că nu este scump, cluburile consideră că este scump, că fac o investiţie în ceva incert. Poate că Federaţia ar trebui să reconsidere acest proces de formare fără a cere niciun ban, pentru că până la urmă tu câştigi pe latura educaţională. Este ca şi cum liceul la care ai studiat ar fi cerut facultăţii nişte bani pentru că l-a format pe elev. Dar ai câştigat un om pentru societate, un sportiv pentru handbal în cazul de faţă, nu se pune aşa problema financiar. Dar acestea sunt probleme mai sensibile. Acolo se blochează, de asta nu vin nici cei mai buni jucători la Centru, este complicată treaba”  

”Problemele de fond care ţin de strategia unei federaţii, rămân. Eu am dat exemplul unui club care a început să-şi promoveze propriii jucători”, Vlad Caba, antrenor CSM Bucureşti

Ştiaţi că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului? 

.

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.