INTERVIU | Ramona Farcău trage un semnal de alarmă: „Conducătorii incapabili distrug sportul românesc! Selecție făcută pe interese personale, sportivi umiliți!”

Ramona Farcău (38 de ani, împliniți pe 14 iulie) a fost una dintre marile handbaliste ale României, ea retrăgându-se din activitate în această vară. Ramona a fost golghetera României la Jocurile Olimpice de la Beijing (2008), a luat argintul cu naționala la CM 2005 și Cupa Cupelor cu Oltchim în 2007. Pe 5 august, la Râmnicu Vâlcea, va avea loc un supermeci între Oltchim 2010, finalista Ligii Campionilor în acel an, și actuala echipă din Vâlcea, HCM, care va marca și retragerea din activitate a Ramonei Farcău și a Aureliei Brădeanu.

Cu ce ai rămas după o carieră de peste 20 de ani de handbal?

Este foarte greu de rezumat în câteva cuvinte ce a însemnat o carieră de 20 de ani în handbal. Am cules satisfacții enorme, am legat prietenii de-o viață, am cunoscut oameni minunați, am cunoscut respectul și aprecierea iubitorilor de sport, am văzut lumea și m-am împlinit ca sportiv. Dacă  privesc în urmă, indiferent de sacrificiile pe care le-am făcut pentru a ajunge ceea ce sunt azi, consider că a meritat, că sportul, atunci când îl respecți și îi dai totul, îți întoarce, în viață, tot ce e mai bun. A meritat fiecare clipă petrecută pe terenul de handbal și, dacă aș avea ocazia de a lua totul de la capăt, aș face-o cu aceeași pasiune și determinare.

Care consideri că e cea mai mare performanță a ta? Cupa Cupelor cu Oltchim, argint cu naționala la CM sau titlul de golgheter al JO de la Beijing?

Este greu sa separi și să compari astfel. Fiecare performanță are ceva unic, fiecare reușită are ceva aparte și trebuie să știi să te bucuri de fiecare realizare în parte. Am simțit o satisfacție enormă când am ieșit golgeterul JO de la Beijing din 2008, dar acest lucru nu ar fi fost posibil fără echipa din care făceam parte.

Regretul cel mai mare?

Că nu am câștigat cu Oltchimul trofeul Champions League. Ne-am dorit enorm, eram un grup puternic și unit, dar atât s-a putut, din păcate.

Oltchim 2006-2013, perioadă în care ai fost și tu acolo, domina handbalul intern și era o forță și în Europa. De ce nu ați reușit totuși să câștigați Champions League?

În primul rând, pentru că nivelul handbalului de atunci era mult mai ridicat decât cel de azi. Erau cluburi extrem de puternice, care azi nu mai au aceeași forță sau nu mai există. Chiar și în acel context, sunt convinsă că, dacă Oltchimul și-ar fi continuat activitatea, ar fi ajuns să câștige trofeul Champions League, însă în prezent cel mai important aspect este faptul că trofeul a ajuns să fie cucerit de o echipă din România, CSM București. Este o performanță fantastică, toți românii ar trebui să se mândrească.

Ce a avut în plus CSM București față de Oltchim?

Îmi este greu să am un punct de vedere obiectiv. Ar fi mult mai potrivit să răspundă fetele care au câștigat trofeul cu CSM și care au făcut parte și din lotul Oltchimului.

„Mi-aș dori să renască spiritul Oltchimului!”

De ce nu ai jucat și în străinătate?

Pentru ca am jucat la una dintre cele mai bune echipe din lume, finalistă a Champions League și o prezență constantă în fazele finale europene. Dacă aș fi făcut o schimbare, ar fi trebuit să merg doar la o câștigătoare a trofeului european. La Oltchim m-am simțit extraordinar, am fost respectată, atât de conducere, de stafful tehnic, de colege, cât și de publicul care umplea sala din Râmnicu Vâlcea. De ce să fi plecat, dacă mă simțeam bine și aveam și rezultate? La Vâlcea, handbalul era, și sper că va redeveni, principala preocupare a orașului, care trăia pentru acest sport. Acolo am simțit cu adevărat ce înseamnă să fii apreciat de toată lumea. Mi-aș dori enorm să renască spiritul Otchimului!

Un număr prea mare de jucătoare străine în Liga 1 duce la scăderea valorii naționalei

Cum e handbalul românesc la ora actuală?

Dacă mă refer strict la handbalul feminin, la nivelul echipei naționale, trece printr-o perioadă de tranziție, se face schimbul de generații și ar trebui ca lumea sa le ofere susținere și încredere fetelor care vin acum la lotul național. În același timp, la nivelul competiției naționale, constat prezența mult mai numeroasă a jucătoarelor străine. Acest aspect ridică nivelul competiției interne, dar poate duce la scăderea valorii echipei naționale. Jucătoarele din România, mai ales cele tinere, trebuie să aibă șansa de a juca, în mod constant, pentru a le crește nivelul și pentru a căpăta experiența jocului într-o competiție puternică.

Ce ai schimba în handbalul românesc dacă ai putea?

Nu cred că aș schimba doar în handbal. Tot ce se întâmplă în handbalul românesc este de fapt consecința a tot ceea ce se întâmplă în sportul românesc. Sunt atât de multe lucruri care ar trebui schimbate, încât cred că ar trebui început cu crearea unui cadru legislativ care să susțină investițiile în sport. În același timp, ar trebui făcută o selecție obiectivă a oamenilor de sport, strict după criterii de profesionalism, care să permită o creștere sănătoasă a sportului românesc. Pe de altă parte, ar trebui investit în infrastructură și în metodologie, pentru a putea ține pasul cu marile puteri ale sportului mondial.

Ai avut probleme cu banii și la Ploiești, din câte am înțeles au fost și la Dinamo. De ce nu se țin de cuvânt conducătorii din handbal?

Pentru că li se permite, pentru că este ușor să promiți, să profiți și să îți faci imagine pe munca sportivilor, fără a fi tras nimeni la răspundere. Cine plătește pentru managementul defectuos și susținut de orgoliile unor conducători incapabili să lase ceva bun în urmă? Sportivii si publicul! Acesta este unul dintre motivele pentru care tinerii abandonează sportul atât de repede, sălile sau stadioanele sunt goale, audiența scade și nu se construiește nimic. Încercați să vă imaginați ce s-ar întâmpla cu managementul unei societăți comerciale, cu zeci sau sute de angajați, care nu și-ar plăti acești angajați cu lunile? Credeți că acei conducători ar mai sta relaxați, la umbra unor regulamente permisive și ar mai avea indencența de a mai apărea în public? Nu este normal ce se întâmplă în ultima vreme în sportul românesc și cineva ar trebui să pună piciorul în prag.

Te-ai simțit umilită de anumiți conducători? Și dacă poți da nume…

Umilită este mult spus, dar mărturisesc că m-am confruntat cu o serie de situații mai mult decât aberante, provocate de anumite personaje cărora nu aș vrea să le pomenesc numele, pentru a nu le ajuta să ajungă mai populare decât este cazul.

La Dinamo, te așteptai la altceva? De ce nu s-a obținut promovarea? Cine e de vină?

Într-o echipă, responsabilitatea eșecului este comună. Dacă am fi reușit, toți am fi avut merite, așa că este greu de arătat cu degetul un singur vinovat. Promovarea nu s-a obținut pentru că nu s-au făcut lucrurile cum trebuie, asta este clar. Daca ar fi existat o bună organizare, cu siguranță altul ar fi fost deznodământul proiectului.

Gala Campioanelor Oltchim 2010 – un eveniment unic

Ce vei face în continuare?

Primul proiect în care mă implic este organizarea Galei Campioanelor – Oltchim 2010. Este un proiect căruia i-am acordat un interes deosebit, resurse de timp și resurse financiare, pentru că îmi doresc să iasă așa cum merită toate fetele care vor fi pe teren, stafful și conducerea clubului, publicul fantastic din Sala Traian, dar și cei care ne-au sprijinit în tot acest demers. Va fi un eveniment unic, în care mizăm pe participarea unui public numeros, care să se bucure încă o dată de echipa de aur a Oltchimului din 2010.

Aurelia Brădeanu, invitat de onoare

Ce ne mai poti spune despre Gala Campioanelor?

Va avea loc pe 5 august, la Vâlcea, în Sala Traian. Vor fi prezente toate fetele din echipa finalistă a Champions League din 2010, mai puțin Regina Șimkute, care a nascut recent, este stabilită în Rusia și i-ar fi fost imposibil să lipsească de lângă copil mai multe zile. De asemenea, nu avem confirmarea Talidei Tolnai, care în acea perioadă este posibil să fie implicată într-un proiect în afara țării. Pe lângă toate jucătoarele din acea echipă, am dorit în mod deosebit să o invit și pe Mica Brădeanu, având în vedere că am jucat împreună de la junioare și pentru că și ea și-a anunțat retragerea la finalul acestui sezon și merită din plin să se bucure de un astfel de eveniment.

De unde luăm bilete?

Biletele s-au pus în vânzare on-line pe www.myticket.ro, la prețul de 15 lei. Evenimentul va fi marcat de meciul dintre Oltchim 2010 și echipa actuală din Vâlcea, HCM, și va fi precedat de un meci de junioare, între Chimia, echipa campioană la nivel de junioare 3, și Colegiul Energetic, o prezență constantă în fazele finale ale turneelor de junioare. Am considerat că tinerele jucătoare merită șansa de a fi parte dintr-un astfel de eveniment, pentru a se afla în preajma unor jucătoare de top. De asemenea, publicul se va putea bucura de premii-surpriză oferite de partenerii evenimentului, în cadrul unor tombole organizate la pauză și, de asemenea, ăși vor putea procura tricouri, eșarfe și alte materiale cu echipa Oltchimului din 2010.

La ce proiecte te mai gândești?

Următorul pas va fi înființarea unui club sportiv, cu două secții de handbal, feminin și masculin. Voi coopta alături de mine mai mulți sportivi de renume din lumea handbalului și, împreună, ne vom propune să construim ceva durabil. Clubul nu se va rezuma doar la activități de ordin sportiv, ci ne propunem să le oferim mai mult copiilor, incluzând activități educaționale, recreative și culturale, prin care dorim, în primul rând, să îi formăm și să îi pregătim pentru a reuși în viață. Vom pune accentul atât pe instruirea lor ca sportivi, cât și pe dezvoltarea lor din punct de vedere uman. Consider că sportivii, pentru a reuși, trebuie pregătiți din toate punctele de vedere, iar o educație sănătoasă le oferă mai multe perspective în viață. În paralel cu toate acestea, vom continua activitatea societății RFH Sports&Management, vom susține tinerii de perspectivă din mai multe sporturi și vom organiza evenimente sportive.

Dinamo nu i-a oferit nici măcar un buchet de flori la retragere!

De ce nu ți-a organizat Dinamo meciul de retragere?

Nu știu, asta ar trebui să îi întrebați pe cei de la Dinamo. Sincer, nu aveam nici pretenții, nici așteptări de genul acesta, câtă vreme, la ultimul meci de acasă, din Sala Dinamo, niciun reprezentant al secției de handbal feminin nu mi-a oferit nici măcar un buchet de flori.

Spuneai într-un interviu precedent că sportul românesc este la pământ din cauza intereselor politice și că banii din sport au fost folosiți în alte scopuri. Poți să detaliezi acum, fiind mai relaxată, pentru că nu mai ești în activitate?

Și susțin ceea ce am spus. Sportul românesc are mulți sportivi de valoare, care se pierd pe drum sau nu reușesc să se impună la un nivel de top. Din păcate, tot mai mulți tineri talentați abandonează  viața sportivă când se confruntă cu obstacole de natură extrasportivă. Selecția făcută pe criterii și interese personale, nerespectarea angajamentelor contractuale din partea conducătorilor, neplata salariilor cu lunile și toate celelalte impedimente îi determină pe sportivi să renunțe, simțindu-se uneori umiliți de situațiile create. În acelasi timp, și antrenorii au o problemă legată de adaptarea metodelor de lucru în funcție de contextul și resursele de care dispun. Mulți dintre ei iau decizii la cererea conducătorilor, nu își asumă responsabilități și nu lasă nimic în urma lor. Într-o experiență  recentă, am fost surprinsă să constat lipsa de profesionalism și de implicare a unor antrenori de la care aveai așteptări, măcar prin prisma unui CV impresionant, pe hârtie. Revenind la întrebare, consider că, dacă resursele financiare existente ar fi corect și riguros gestionate, am avea rezultate mult mai bune.

Care e statutul sportivului român în zilele noastre? E protejat de legi, are un viitor?

Așa cum am spus și la conferința de presă din iunie, în România anului 2017 sportivul a ajuns să își câștige drepturile financiare prin intermediul comisiilor și al tribunalelor, ceea ce este de-a dreptul aberant. Treaba sportivului este să se antreneze, să respecte programul stabilit de staful tehnic și să dea tot ce e mai bun pentru a atinge obiectivele propuse, restul este obligația conducătorilor. Aceștia ar trebui să se asigure atunci când pornesc un proiect că dispun și de resursele necesare pentru a susține acel proiect, nu să facă promisiuni neacoperite.

De ce s-ar apuca un copil talentat de sport?

Copiii ar trebui să practice un sport pentru sănătate, pentru a dobândi un stil de viață echilibrat și pentru a-și pune în valoare talentul. În momentul în care descoperă că au înclinații spre cariera sportivă, trebuie să fie conștienți de faptul că performanța sportivă se face cu sacrificii.

Dă-ne și niște motive de optimism. Cum poate fi resuscitat sportul românesc?

Prin oameni corecți, preocupați și cu viziune! Restul vine de la sine!

Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului? 

.