INTERVIU | Mariana Tîrcă a pus degetul pe rană: ”Noi creştem nişte copii bulversaţi. Trebuie să creştem nişte copii campioni!”. Detalii neştiute cu privire la Centrul Naţional de la Braşov şi ce idei ar vrea să pună în practică

12 feb 2018 2539 afişări Comentează şi tu Handbal
INTERVIU | Mariana Tîrcă a pus degetul pe rană: ”Noi creştem nişte copii bulversaţi. Trebuie să creştem nişte copii campioni!”. Detalii neştiute cu privire la Centrul Naţional de la Braşov şi ce idei ar vrea să pună în practică

Încheiem seria prezentării candidaţilor la funcţia de vicepreşedinte al Federaţiei Române de Handbal cu Mariana Tîrcă, una din cele mai mari handbaliste ale României din toate timpurile. Alegerile sunt programate ]n 14 februaruie, iar fosta ”stângace” a echipei naţionale luptă pentru aceeaşi poziţie cu Steluţa Luca.

Câştigătoare de Liga Campionilor în 1996 cu Podravka Koprivnica, dar şi antrenoarea care a promovat-o pe Cristina Neagu în Liga Naţională, Mariana Tîrcă a surprins cu decizia de a candida la aceste alegeri. La precedenta Adunare Generală de Alegeri, golgheterul all-time a primit cele mai multe voturi pentru un post de membru în Consiliul de Administraţie, poziţie din care a demisionat destul de repede, după ce i s-a ”arătat” că ar fi incompatibilă conform Statutului (era şi antrenoare la lotul naţional de junioare)! Mariana Târcă este dispusă acum la un sacrificiu, să renunţe pentru moment la ceea ce iubeşte cel mai mult – să antreneze – în tentativa de a pune umărul la dezvoltarea handbalului feminin. Idei? Câteva pot fi descoperite în interviul care l-a acordat pentru ProSport.

De ce candidaţi pentru funcţia de vicepreşedinte la Federaţia Română de Handbal?
Mi-a plăcut proiectul Narcisei Lecuşanu, atinge problemele care pot fi dezvoltate şi îmbunătăţite. M-am decis să vin lângă ea, efectiv vin din ”iarbă” cum se spune, am trecut prin toate etapele, începând de la copii şi juniori şi terminând cu Liga Naţională. Am format un Centru de copii şi juniori şi aici este, spun eu, partea cea mai importantă şi esenţa handbalului. Trebuie să ne uităm ce baze punem jos, să putem să ne uităm sus.

Această candidatură presupune să renunţaţi şi la o carieră destul de lungă de antrenorat după aproape 20 de ani. Sunteţi pregătită să faceţi acest pas?
Greu de spus, dar simt că trebuie să urmăresc şi viitorul handbalului, să ne uităm puţin şi la ce se întâmplă, sunt multe lucruri de îndreptat. Este într-adevăr cariera mea de antrenor, dar la fel de bine ştiu de ce probleme m-am lovit pe parcursul acestei perioade la toate nivelele. Cred că pot să ajut mult în sensul acesta. Putem să-i declarăm eroi pe antrenorii români de la copii şi juniori, pentru că handbalul feminin încă se menţine la un nivel înalt.

Puteţi să identificaţi acum o problemă de care v-aţi lovit pe parcursul activităţii de antrenor? Şi dacă ar exista o rezolvare...
În primul rând, trebuie să facem ceva pentru Cluburile Sportive Şcolare şi Liceele cu Program Sportiv, chiar să venim în sprijinul cluburilor private. Ele abia există de azi pe mâine, trebuie să găsim soluţii să le sprijinim să se dezvolte. De aici plecăm, trebuie să mărim numărul de copii care practică handbalul, să avem o posibilitate mai largă de selecţie, să ne ajutăm antrenorii, atât pentru perfecţionare, dar să găsim soluţii şi pentru a fi mai bine stimulaţi, mai bine remuneraţi. Pentru că sunt probleme destul de serioase şi aici. O parte din taxa de formare şi creştere a unui copil trebuie să se regăsească într-un fel şi la antrenorii care muncesc. Sunt multe metode, este adevărat, trebuie să ne luptăm, însă numai aşa vom reuşi să punem o bază mai solidă. Apoi avem problema Centrelor Naţionale. Avem opt euro-regiuni, dacă am avea opt Centre euro-regionale cu grupe pe fiecare categorie de vârstă, vă daţi seama câţi antrenori ar fi implicaţi în creşterea şi formarea acestor sportivi? După aceea, nu doar că ar fi implicaţi, dar ar fi ideal să lucrăm şi după o strategie unitară.

Dar credeţi că se pot face opt Centre, în condiţiile în care ne-am chinuit să punem pe picioare abia două în 15 ani?
Este adevărat, dar această problemă putem să o rezolvăm dacă ajungem la un consens cu cluburile mari. Centrele să fie formate în oraşe cu cluburi de Ligă Naţională, astfel încât junioarele să aibă şi modele. Apoi, echipele respective să poată să-şi aleagă din jucătoarele din zona respectivă. Mă uit cu regret, avem vârfuri care au făcut pasul către Liga Naţională, dar din păcate nu joacă, iar acest lucru este o etapă esenţiale în formarea lor ca jucătoare de mare valoare. Dacă ele nu joacă, evident că vor fi în mare regres, se şi vede la generaţia 98-99. Aici este un exemplu clar chiar fiica mea, aflată într-un regres faţă de ce a fost.

Care ar fi motivele?
Nu i s-a dat încredere. Nu pot să intru în politica gândită de club, dar în momentul în care şi-au dorit jucătoare tinere, trebuie să se gândească şi ce fac pentru ele, le dai drumul, nu le dai drumul. Mai ales că sunt jucătoare talentate. Dacă nu, să le lase să plece la alte cluburi, unde au posibilitatea să joace. Oricum, una s-a discutat şi alta s-a întâmplat până acum, nu numai cu Sorina, ci şi cu celelalte fete din generaţia ei. Dacă ne uităm prin ţară, ele prind foarte puţine minute de joc, când alte colege din alte ţări joacă deja în prima reprezentativă sau sunt la echipe de primă ligă, li se dă posibilitatea să intre inclusiv în Liga Campionilor. Atunci despre ce vorbim?

Avem exemplul Nocandy de la Metz care joacă în Liga Campionilor sau Orlane Kanor, care la 20 de ani a devenit campioană mondială de senioare. Le ştiţi şi la 17 ani, Nocandy v-a fost adversară, le-aţi văzut şi acum. Ce credeţi că s-a întâmplat în 2-3 ani, astfel încât ele să devină deja certitudini?
Pot să vorbesc în general de sistemul de pregătire, de strategia Franţei la nivel de copii şi juniori. De asta spun că trebuiesc făcute toate eforturile pentru a înfiinţa aceste Centre Regionale, jucătoarele să evolueze duminica aici. De aici vine şi o selecţie, o pregătire unitară, pentru că Federaţia le face strategia pe etape, ce trebuie să pregătească. S-a văzut clar la generaţia 1998-1999, Franţa a luat locul 7 la Campionatul European 2015 (n.r. România s-a clasat pe locul 4), la Campionatul Mondial 2016, locul 6, iar la Campionatul European 2017 a câştigat titlul (n.r. România s-a clasat pe locul 9). Dar şi cu jucătoare într-un progres fantastic. Ce vreau să continui mai departe, vizavi de aceste Centre Regionale, de aici se face o selecţie pentru echipa naţională, rămân patru grupe. Iar din patru, normal, ele jucând se selecţionează singure prin meciuri, prin modul cum se pregătesc. Mă gândesc că antrenorii au fişe individuale ale jucătoarelor, iar de aici se vede progresul sau stagnarea lor. Mai departe, rămân două grupe cu aproximativ 30 de jucătoare, când se termină sezonul. Cele două grupe fac pregătirea împreună, iar de acolo se face lotul pentru turneul final. Normal că având baza atât de largă de selecţie, fiind monitorizată fiecare jucătoare, ai o radiografie foarte exactă şi poţi să faci o selecţie pe criteriile normale pentru a avea şi rezultate.

  • ”Tranziţia de la tineret la senioare trebuie asigurată printr-un lot B care să aibă turnee pregătire în aceeaşi idee cu echipa naţională. Apoi, înaintea competiţiilor mari, lotul B trebuie să facă pregătirea împreună cu lotul A, iar de acolo să se decidă într-un final echipa pentru competiţie. Aşa a apărut Cristina Neagu, aşa am apărut şi eu ca jucătoare”, Mariana Tîrcă

Ca să înţeleg bine, Franţa porneşte cu peste 100 de jucătoare la începutul unui sezon, în tentativa de a face selecţia pentru turneul final din vara următoare, iar România cu maximum 25 de jucătoare...
Da! Cam acesta este şi scopul Centrelor Regionale. În acelaşi timp, trebuie să se facă şi un campionat regional. N-ar mai apărea Centrele care sunt acum prin Divizia A, fără nicio motivaţie, nici nu promovează, nici nu retrogradează, deci nu există motivaţie. Noi trebuie să creştem nişte campioni, nu copii care nu au o motivaţie. Ei acolo au campionatul lor şi normal că există selecţia naturală, automat implicarea copiilor este mult mai mare. Din baza asta largă de 150-200 de copii se ajunge la un lot lărgit şi în final la echipa pentru un turneu final.

Apropo de Centre, sigur aţi văzut şi declaraţia lui Alexandru Dedu. Centrul de la Braşov l-a făcut pentru Sorina şi pentru d-voastră...
Asta m-a deranjat foarte mult pentru că dacă ne uităm puţin în cariera mea, eu cred că am contribuit la lansarea unor mari jucătoare (n.r. Cristina Neagu, Adina Meiroşu, Oana Manea, Denisa Dedu, Ada Nechita, etc). Am urmărit mereu acest lucru şi voi face acelaşi lucru în continuare, atâta timp cât voi rămâne în familia handbalului. Să observ şi să susţin talente, a fost mereu ideea mea. Sorina nici nu trebuia băgată în această ecuaţie, ea şi-a făcut singură cartea de vizită, dovadă că am avut curajul să o las la clubul Corona, chiar dacă eu nu mai sunt. Îmi pare rău că a putut să scoată o asemenea frază, nu mă caracterizează.

  • ”Sorinei eu i-am pus mingea în mână, eu i-am îndrumat paşii, nu ştiam ce calităţi are? Ce să o protejez, calitatea este calitate”, Mariana Tîrcă

Vi s-a mai reproşat că aţi contribuit la destrămarea grupei de la Rm. Vâlcea...
Nu a fost distrusă din cauza asta. Acolo erau alte probleme, nu vreau să le dezvolt eu, nu-şi are rostul. Nu trebuia să se întâmple acest lucru, poate nu şi-au dat seama, dar au lăsat pe drumuri inclusiv antrenori, precum Gabi Manea, care îmi este colegă, îmi este şi prietenă. Sunt momente dureroase când se întâmplă aşa ceva. Este un alt motiv pentru care nu aş fi făcut pasul acesta. După aceea, eu am fost pusă la masă cu omul care mi-a făcut foarte mult rău la clubul Corona, el este Emilian Cernica. Iar la discuţiile la care am fost chemată, el era la masă, deci totul aranjat. Domnul Cernica alesese până şi fizioterapeuţi şi medicul, eu mi-am dat seama că nu am ce să caut acolo. Numai eu ştiu cum am jonglat şi cum am încercat să-mi fac meseria la clubul Corona. Plus că era şi preşedinte de club şi director la DJS, era preşedinte de secţie la hochei, director la Centrul acesta de Copii şi Juniori. Se crede un mic Napoleon în sportul braşovean, de asta este unde este azi, fără rezultate deosebite. Nu vroiam să le fac rău copiilor, mi-am văzut de treaba mea şi i-am lăsat să-şi facă strategia aşa cum au dorit.

Dar până să se ajungă aici, aţi fost întrebată de acest Centru Naţional de la Braşov?
Am agreat şi eu ideea, chiar m-au rugat să le dau o listă lărgită cu jucătoare care sunt în atenţia lotului naţional.

Dacă aţi avea o baghetă magică, ce aţi schimba mâine în handbalul românesc?
Oooo, o baghetă magică... Nici nu ştiu cu ce să încep. În primul rând o strategie, plecând de la bază şi până sus. Eu tot am vorbit de strategii de când am intrat în antrenorat, nu putem să lucrăm fără aşa ceva. Gândiţi-vă la următorul aspect. Este numit un antrenor la lotul de cadete, el vine cu o idee, o concepţie. Treci la lotul de tineret, apare alt antrenor sau cum se schimbă la noi tehnicienii. Noul antrenor implementează altă idee de joc, altă concepţie, altă tactică. Noi creştem nişte copii bulversaţi până la urmă. În primul rând, jos trebuie să se pună accent pe partea tehnică, copiii să înveţe să-şi însuşească foarte bine bagajul tehnic, după aceea partea tactică, bineînţeles dezvoltarea calităţilor motrice. Eu mă refer la esenţa jocului de handbal. Sunt foarte mulţi copii care nu au însuşite noţiunile elementare ca apărător sau atacant, iar aici cred că este nevoie de o strategie foarte clară, etapele de învăţare, date teme de lucru cum procedează şi în Franţa şi verificate dacă ele s-au pus în practică.

În final, v-aş întreba cum vedeţi competiţia cu Steluţa Luca pentru funcţia de vicepreşedinte?
Nu este o competiţie. Nu vreau să o consider aşa, nu intrăm într-o competiţie aici. Am făcut acest pas venind după atâţia ani de experienţă din practică. Cred că pot să ajut mai mult la dezvoltarea handbalului şi la o aşezare mai normală a disciplinei pe trepte, dacă pot să spun aşa. Şi vreau să se înţeleagă foarte bine, handbalul este un sport de echipă. Dacă nu facem o echipă cu toţi, nu doar cu cei aleşi, nu reuşim. Federaţia ar trebui să primească pulsul exact a ceea ce se întâmplă în ţară. Idei avem toţi, dar trebuie să stăm toţi la masă, să ne întâlnim mai des sau să fim mult mai des alături de oamenii, antrenorii care muncesc de jos până sus. Împreună să identificăm problemele şi să încercăm să le rezolvăm.

  • ”Antrenorul echipei naţionale trebuie să fie prezent cel puţin la competiţiile lotului de tineret, Campionat Mondial, Campionat European. La ultimul Campionat European au fost prezenţi patru antrenori ai echipelor naţionale de seniori, în frunte cu Olivier Krumbholz, Thorir Hergeirsson, Helle Thomsen. Krumbholz s-a implicat inclusiv în pregătirea tactică, a făcut vizionări şi la tineret”, Mariana Tîrcă

Ştiaţi că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului? 

.

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.