INTERVIU cu Adrian Simion, medaliat cu bronz la JO 1984. Cine a intrat în vestiar şi a zis "vă beau sângele!" şi ce făcea Gaţu când Ghiţă Licu îi bătea pe ruşi: "Cădeau ca petalele şi Gaţu îi scuipa". Cum a fost împuşcat în 1989 şi cum arată 7-le ideal al României

26 dec 2016 15467 afişări Comentează şi tu Handbal
INTERVIU cu Adrian Simion, medaliat cu bronz la JO 1984. Cine a intrat în vestiar şi a zis "vă beau sângele!" şi ce făcea Gaţu când Ghiţă Licu îi bătea pe ruşi: "Cădeau ca petalele şi Gaţu îi scuipa". Cum a fost împuşcat în 1989 şi cum arată 7-le ideal al României 3 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7960/16039575/1/simion1.jpg

De opt ori campion al României cu Steaua, medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice din 1984 cu naţionala de handbal şi component al primei reprezentative între 1982 şi 1989, fostul mare portar Adrian Simion (55 de ani) e o voce puternică în sportul cu mingea pe semicerc. Are poveşti cu miile, a şcolit handbalişti la Centrul Naţional de Excelenţă de la Sighişoara şi se consideră şi acum "un nebun", aşa cum sunt toţi portarii. Într-un interviu de Crăciun pentru ProSport, Simion a povestit cum a fost împuşcat la Revoluţie şi a ratat Mondialul din 1990 şi a constuit cel mai bun 7 al României din toate timpurile.

Domnule Simion, ce a însemnat Revoluţia din 1989 pentru dumneavoastră?
Dom'le... eu am dormit mai mult cu Sandu (n.r. - fostul mare portar Alexandru Buligan) prin cantonamente, decât am dormit cu nevasta mea. Ţin minte că pe mine nu m-au luat la CM din 1990. De când m-am căsătorit, am stat mai mult timp prin cantonamente. Ţin minte că la CM din 1990 pe mine nu m-au mai luat. Nu, pentru că m-au împuşcat ăştia la Revoluţie. Mi-a intrat un glonţ în braţ. Eram acasă, în Drumul Sării. Şi trăgeau ăştia cu TAB-ul. Şi m-am dus la geam când am auzit că trăgeau ăştia cu TAB-ul şi a zburat un proiectil prin geam direct în pieptul şi în mâna mea. Ăla de la etajul patru avea glonţul în barbă! Glonţul l-am simţit, dar am crezut că a trecut prin braţ. Glonţul era de puşcă-mitralieră, foarte precis. Se duce la 3.000 de metri şi loveşti şi musca. Mă duceam la antrenamente şi mă durea mereu mâna, dar nu m-am lăsat. La turneu nu m-au luat, dar în calificări am jucat. Păi, eu am calificat România în grupă. Eu am jucat cu Spania în ultimul meci. După aceea m-am operat şi am mai jucat până în 1992.

N-aţi făcut parte din lotul pentru Mondialul din 1990, dar aţi luat bronz cu prima reprezentativă la Jocurile Olimpice de la Los Angeles...
În 1984 eu am fost al treilea portar. Şi acolo m-a adus partidul. Pe bune zic. Eu recunosc. Era ultimul meci, cu Ungaria, la Arad sau Oradea şi ăştia de la partid au spus: “Băi, Simion e pe primul loc la partid”. Adică la toate normele de control.  E meci înregistrat de Televiziunea Română, am jucat tot meciul. Trebuia să mă schimbe la pauză, nu au mai făcut-o şi i-am bătut pe unguri. Ei, făcând chestia asta, m-au luat şi pe mine la Los Angeles, pentru că era obligatoriu să fie trei portari. La Los Angeles am jucat doar cu Japonia.


Los Angeles 1984 - In Satul Olimpic, de la stânga la dreapta: Vasile Oprea, Neculai Vasilca, Alexandru Buligan, Adrian Simion, Maricel Voina, Marian Dumitru, Vasile Stanga, Cornel Durau, Dumitru Berbece, Nicolae Munteanu, Gheorghe Dogarescu, Gheorghe Covaciu, Alexandru Folker, Mircea Bedivan, Iosif Boros

Ce aţi primit pentru bronzul din 1984?
Pentru medalia obţinută la Los Angeles am luat renta şi un casetofon. Era un casetofon JVC. Aşa ne-a dat tuturor. Dar cu cât era medalia mai mare era de ăla cu discuri. Am primit de la o firmă cu are au făcut ăştia contract, iar patroană era o româncă. În 1984, când am fost noi acolo, erau 400.000 de români. Bineînţeles erau şi nu ştiu câte sute de băieţi de la Securitate. La revoluţie am crezut că vin ăia de la Los Angeles. Pe cuvântul meu. Au făcut ce au făcut cu ăştia de la Securitate, pentru că ştiam. Nu ştiu dacă ştiţi, dar şeful secţiei de la Dinamo, pe vremea aia, era colonelul Nicolici. L-au omorât ăştia. Guşă a fost iradiat şi l-au iradiat şi pe el".

Haideţi să vorbim puţin despre evoluţia naţionalei feminine la Europeanul din Suedia. Vă place Denisa Dedu?
Nu-mi place de Dedu. Şiţi de cine-mi place? De rusoaica asta naturalizată, Yulia Dumanska. E pe reflexe, se uită, bagă mâna. Asta e în stilul lui Huţupan.

Da, dar Denisa Dedu are intuiţie, are simţ de anticipaţie...
La 22 de ani ai intuiţie? Poate la 30 de ani, când şti unde aruncă jucătorii. La 22 de ani ai viteză. Dacă-l vedeţi vreodată pe un portar, în momentul aruncării, că rămâne pironit înseamnă că a aşteptat şutul pe o parte şi s-a dus pe cealaltă. Dar să te arunci pe partea greşită nu există".

Dar de Mihai Popescu vă place, portarul naţionalei masculine?
Eu mă pun în locul lui Popescu. Dacă aş fi în locul lui, mi-aş spune că deja sunt la St. Raphael şi mă bat cu Barcelona. La Barcelona e Xavi Pasqual. Păi, eu când eram la Steaua ştiţi cu cine mă montam cel mai bine? Cu Dinamo. Problema la naţională e centrul. Nu poţi veni cu Fenici, în centru, care are 30 de ani. Trebuie adus ăsta mic, de la Steaua, pe care l-au adus acum, Marius Szoke.

Îmi puteţi spune un portar român de viitor căruia i-aţi identificat calităţile şi anticipaţi că va juca un rol important în naţională?
Adrian Ţenghea, portarul de la Turda, e al treilea băiat al meu. Eu v-am spus că am doi băieţi. El m-a sunat pe mine şi mi-a spus că l-au sunat ăştia de la Steaua şi i-am spus să nu se ducă pentru că se pierde. Păi, acolo e Laufceac şi are stilul ăla super meserie. Acum 5-6 ani a venit la Steaua şi acum s-a dus la Turda. El pare cel mai de viitor portar al României, am spus-o tuturor, dar nu vrea să mă înţeleagă nimeni. A făcut handbal la Sighişoara, a fost la noi la Centrul de Excelenţă. Eu l-am antrenat, i-am spus că nu are stilul meu. E înalt de 1,91 m şi îi spuneam: “Băi, Adi, nu mai pleca după şut. Uită-te după blocaj, vezi cum vine mingea”. Şi, la un moment dat, stătea şi se uita la mine şi îi zic: „Băi, tu ştii cine mi-a zis chestiile astea? Cornel Penu! El a fost antrenorul cu portarii la Oimpiada de la Los Angeles.

Credeţi că atitudinea reprezintă o condiţie de bază pentru succesul în handbal la ora actuală?
Da. Şi să-ţi dau un exemplu!  La un moment dat, pe la Timişoara, când abia promovase, era 11-11, la pauză. Şi intră Radu Voina (n.r. - antrenorul Stelei) şi ne zice: “Bă, vă beau sângele!”. Era negru la faţă, i se umflaseră venele şi, la un moment dat, când începuse să crească tensiunea şi să vorbească urât, i-a zis  Munteanu: „Bă, ia mai calmează-te!”. Şi lui Munteanu nu îi zicea nimic.

7-le ideal al României cu Marian Dumitru inter dreapta şi Vasile Stângă inter stânga. Cum arată restul echipei

Dar dintre toate generaţiile pe care le-aţi prins cine era mână forte?
Ghiţă Licu! Singurul care s-a dat la Ghiţă Licu a fost Cornel Penu. Ghiţă Licu, la nu ştiu ce CM,  a bătut toată echipa Uniunii Sovietice. S-a întors şi a luat un cot în gură. Şi a dat şi el un cot în gură. Erau toţi acolo şi cădeau ca petalele. Când au căzut ăia ca petalele, au sărit ăia de pe bancă. Au sărit şi ai noştri pe ei. Gaţu îi scuipa! Cel mai mare om pe care l-a cunoscut eu din handbalul românesc a fost Lucian Grigorescu. Juca un handbal frumos. Se juca înainte. Acum e caterincă, e pe bani.

Dar de fiul lui Ghiţă Licu, Robert Licu, v-a plăcut?
Da, bun inter dreapta. Odată, la Sala Floreasca, îl tot înjurau unii din tribune. La pauză a urcat după ei şi le-a aplicat o corecţie.
 
Pe final aş vrea să vă întreb ce părere aveţi despre selecţionerul naţionalei masculine, Xavi Pasqual?
Păi, ăla e selecţioner bun? Să facem o analiză să vedem ce înseamnă selecţioner, ce înseamnă antrenor şi ce înseamnă profesor. Sunt diferenţe enorme. Selecţionerul trebuie să cunoască foarte bine jucătorii. El nu ştie cum îi cheamă.

O ultimă întrebare. Cum ar arăta în opinia dumneavoastră primul 7 all time al handbalului masculin românesc.
În poartă Cornel Penu şi rezervă Ştefan Orban. Extremă dreapta: Adrian Cozma şi rezervă Dumitru Berbece. Inter dreapta îl pun pe Marian Dumitru. Centru Cristian Gaţu şi Iosif Boroş. Inter stânga Vasile Stângă. Extremă stânga Maricel Voinea. Şi pivot Werner Stockl.
 

                                                                                                      

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.