Campionatul European de handbal masculin din Croația se va desfășura fără naționala masculină, dar foarte probabil cu trei oficiali români! Sorin Dinu și Constantin Dinu au fost nominalizați în lotul preliminar al corpului de arbitri, în timp ce Alin Cîrligeanu a fost delegat ca observator la turneul final din 2018, fiind primul reprezentant român în această calitate în ultimii ani buni.
Șef al Comisiei Centrale de Arbitri la începutul mandatului președintelui Alexandru Dedu, Alin Cîrligeanu a ieșit din prim-planul handbalului românesc în ultimele 12-14 luni. În mai 2016, fostul arbitru internațional și-a prezentat și demisia de onoare din Consiliul de Administrație al FRH, după ce forul respectiv a decis ca HC Vaslui să fie adusă din vacanță și să joace la un turneu de baraj pentru menținere / retrogradare, în baza unui regulament de competiții neclar, deși Minaur era echipa care inițial ar fi mers la acea întrecere. Întreaga poveste o puteți citi AICI. Alin Cîrligeanu și-a prezentat demisia din CA, și-a îndemnat și colegii de for pentru a face același lucru și a grăbi Alegerile Generale, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Astfel, fostul arbitru a rămas în umbră în ceea ce privește activitatea lui în handbal, ca șef la CCA pe parte internațională și observator EHF. „Promovarea” lui Alin Cîrligeanu la Campionatul European masculin ca oficial, dar și postare recentă a acestuia pe pagina de Facebook, după decesul regretatului Nicolae Nedeff, ne-a stârnit curiozitatea unui interviu. A rezultat o discuție destul de intensă, de „substanță”, despre:
Ce a ieșit, citiți în rândurile următoare:
Ați fost delegat la un Campionat European de seniori ca observator EHF. Ce sentimente vă încearcă?
Este o onoare să fiu alături de Dinu cu Din și îmi pare teribil de rău că nu este prezentă și naționala României. Adică este extraordinar să stai cu Dinu și Din în tribună și să vezi România jucând pentru o medalie. Sigur, nu se poate întâmpla acum, dar cred că în viitor sunt șanse. Proiectul Pascual & Co este foarte frumos, unul care se duce la baza piramidei. Și asta înseamnă foarte mult pentru handbalul românesc. Chiar și cei mai adânci cârcotași, nu au cum să nu remarce acest lucru. Și aici, pot să vă spun sincer că este o piață liberă a forței de muncă, în sensul că întotdeauna copiii noștri și antrenorii noștri vor avea loc în străinătate, în țările din jur sau mai departe, atât timp cât își dovedesc abilitățile. Pe de altă parte trebuie făcut ceva pentru jucătorii foarte tineri despre care lumea nu știe. Ei trebuie să apuce să joace în țară câțiva ani și apoi să dea înapoi sprijinul primit în campionatul intern.
Cum ați sprijini tinerii sub 21 de ani să fie băgați mai mult în seamă de cluburi? În acest moment, aceștia nu sunt „încurajați” să joace la nivelul Ligii Naționale.
Mi-am tras singur un glonț în genunchi pentru că am deschis acest subiect, este ca o Cutie a Pandorei. Orice aș spune, o să supăr pe cineva, dar cred că singura soluție viabilă este limitarea numărului de jucători pe care o echipă să-i folosească la un meci. Cluburile pot avea mai mulți jucători străini în lot, dar nu la un meci. Atunci când ai două fronturi, ești o echipă precum Dinamo sau CSM, îți trebuie două bănci dacă se poate, dacă ai forță financiară, ca unii să joace niște meciuri mai ușoare până cresc, iar aceștia pot fi românii, iar ceilalți să se ducă să se bată în cupele europene și apoi, în funcție de dibăcia antrenorului, să facă schimbări între aceste garnituri. Dar sigur, pentru asta îți trebuie forță financiară și limpezime, să nu te temi că cineva se supără. Întotdeauna cineva se va supăra.
Vedeți viabilă o chestie de obligativitate, un minim de minute pe care cluburile să le acorde jucătorilor U21 la fiecare meci în Liga Națională, idee pe care, de altfel, o și susținem?
Da, este și asta o soluție, de ce nu? Aici sunt discuții la nivel de Comisie Tehnică, unele echipe vor avea acești jucători, altele, nu. Dar asta este o problemă internă, să ți-l cauți și să-l găsești. Dar ce vreau eu să vă spun, vizavi de partea de tineret, întotdeuna ne-a preocupat sau de când sunt și eu în partea de organizare (n.r. Alin Cîrligeanu a fost membru în Consiliul de Administrație în actuala legislatură) cum e mai bine.
Din postura unui fost arbitru, cum vedeți măsura de regulament luată de FRH, ca echipele de juniori 3 să joace o repriză cu apărare avansată dincolo de linia de 9 metri?
Am mai trecut prin asta, dar în calitate de jucător, nu știu dacă își mai aduce cineva aminte că am jucat și eu handbal (n.r. zâmbește). Da, este puțin mai dificil, dar nu este imposibil și trebuie să se plece de la faptul că și arbitrii sunt oameni și se pot înșela și ei, ca și cei de la masă. Este o măsură care mai merită încercată o dată. Am dat share pe un site de solicializare la această idee, iar părerile au fost și pro și contra. Argumentele pro sunt cele legate de faptul că România are o carență de organizare în apărare, îndeosebi la masculin. Trebuie să luptăm să facem ceva, cred că este o măsură bună. Arbitrii vor avea zile negre, dar își vor da silința. Eu am altă opinie față de partea de sancționare, n-aș da 2 minute eliminare, aș da mai degrabă 7 metri. O eliminare diminuează efectivul din teren, dar suferința celor 2 minute pentru un jucător este infinit mai mică decât un gol primit din 7 metri. Este doar o părere, este un spațiu de discuție și sunt bucuros că sunt oameni de toate vârstele, cu experiență sau fără care își spun părerea și este foarte frumos.
D-voastră ați jucat acest sistem la juniori I. Poate fi pus însă în aplicare cu niște copii de 12-15 ani?
Sincer, nu m-am gândit la acest lucru, pe timpul nostru se considera că putem. Generația mea se lupta cu generația de la Dinamo a lui Robert Licu, jucam cu Cicu, Luca, Emil Manu. Iar băieții puteau să joace o repriză. Este o întrebare de pus, mai degrabă, celor care lucrează cu copiii. Mie mi se pare că pot, chiar și copiii de azi care au dezavantajul tabletei, etc. Dacă nu putem jumătate de oră, să începem atunci cu 15 minute. Orice se poate, important este să se vrea implementarea unui sistem de apărare avansată în dauna rezultatelor.
Revenind la prima idee de la care am pornit acest interviu, observator român la un Campionat European. Din câte știu, n-am mai avut de mulți ani un reprezentant la acest nivel, exceptându-l pe Doru Simion, care merge la turneele finale dintr-o altă poziție. Ce reprezintă acest lucru pentru d-voastră?
A mai fost Pandele Cîrligeanu delegat la un Campionat European, la care au mes Șerbu cu Dobre, și a mai fost domnul Marin Marin, dacă nu mă înșel, iarăși la un Campionat European. Pentru mine înseamnă performanță, după un an în care prezența mea în handbal a fost mai mult decât discretă datorită unor provocări profesionale. Prima dată merg în Lituania (11-21 august) pentru un Campionat Mondial de juniori masculin, după care merg în Croația la seniori. Este o provocare, un moment, dacă nu neapărat al adevărului, în care să arăt și eu că pot să fiu la nivelul acesta și că nu s-au înșelat în privința mea. Cred că semnalele venite din România, legate de performanțele echipelor, de proiectele existe la nivelul primelor reprezentative, au contat în această alegere. Și nu așa cum mai discută unii pe la colțuri prin țară, că este vorba doar de o anumită prietenie balcanică. Este posibil ca respectul meu vizavi de toți cei care azi conduc destinele handbalului european să fi atârnat în această balanță, dar îi invit pe cei care au dubii să pună întrebări și nicio problemă, poate să li se răspundă și oficial. Da, sunt prieten cu Doru Simion de peste 20 de ani, da, mă consider un prieten mai mic al domnului Mihail Bocan, tot așa, de foarte multă vreme, am și jucat împotriva dânsului când aveau echipă la Universitatea București. Mai am și alți prieteni, îmi place să cred și că am doar dușmanii pe care știu că îi am.
Aveți mulți dușmani?
Cineva care a fost arbitru, apoi și vremelnic a condus și Comisia de Arbitri este imposibil să nu fi lăsat urme și în zona asta a dușmăniilor, tachinărilor ș.a.m.d. Există și varianta în care așa-zișii dușmani sunt oameni toleranți care au uitat, au trecut și poate că au iertat pentru că toți am făcut greșeli, deci și eu. Numai că unii sunt ranchiunoși, i-am întâlnit și la ultima Consfătuire cu Arbitrii și Observatorii, puțini dintre ei. Nu ne-am vorbit, ne-am salutat pentru că așa este politicos și atât. E bine că îi știu, dar probabil că cei mai periculoși dușmani sunt mereu cei care pe care nu-i știi și totuși îi ai.
Chiar dacă nu ați mai fost direct implicat în miezul problemei în ultima vreme, v-aș întreba, este handbalul românesc condus de arbitri și observatori în momentul de față, așa cum s-a tot vehiculat în ultimul timp?
Nu, n-am fost niciodată de acord cu această idee, nici măcar atunci când eram membru în Consiliul de Administrație, pentru că noi vorbim de foști arbitri. Toți în Consiliul de Administrație sunt oameni de sport. Sigur că între arbitri există un anumit respect și o solidaritate profesională, dar oamenii de sport, arbitrii de ieri, au cu totul alte interese. Au devenit președinți de club, directori sportivi, unii dintre ei, antrenori. Nu vreau să mă refer strict la alegerile din urmă cu 4 ani, ci doar la ce se întâmplă acum. Îmi place să cred că acești foști arbitri sunt oameni de sport și se pleacă mereu de la prezumția de nevinovăție, sunt oameni onești care vor binele handbalului.
Apropo de timp, că tot ați amintit, cum vi se pare situația handbalului românesc de azi față de cea de la ultimele alegeri?
Eu spun că direcția este bună, doar viteza e prea mică. Și cu rezerva că aș putea să necăjesc pe cineva, cred că șansele la viitoarele alegeri sunt deschise, ca o altă personalitate să își depună candidatura și să obțină sufragiile. Actuala echipă de conducere a avut șansa ei. Și una peste alta, cu toate discuțiile care au fost pozitive, cu toate măsuruile care s-au luat, cu toate bâlbâielile care au existat, pentru că numai cine nu muncește nu greșește, marea familia a handbalului se poate gândi și la o altă variantă mai bună. Dacă vreți, cu un management mai modern, aplicat și fără să spunem vorbe mari, mai aproape de baza piramidei.
Cam câți candidați credeți că vom avea la viitoarele alegeri?
Din ce cunosc eu acum, minim trei.
Veți avea un rol la viitoarele alegeri?
Nu depinde de mine. Eu pot să am un program împreună cu niște oameni, să-l scriem și să-l oferim candidatului în care credem noi că s-ar potrivi. Fără să cerem ceva în schimb. DA, dacă vedeți în felul acesta de a susține un anumit candidat, dacă acel candidat își dorește și dacă nu se teme, pentru că, vedeți, uneori te gândești: „O să candidez la președinție, o să câștig, OK, o să pierd, ce o să se întâmple cu mine”. Nu este normal în lumea sportului. A candida la președinție și a pierde sau a câștiga sunt plusuri și minusuri, dar nu trebuie să-ți afecteze cariera profesională și CV-ul. Merg pe o campanie pozitivă în care oamenii să-și măsoare forțele pe față și să prezinte un program. Mi-aș dori din tot sufletul ca toată grupările din România să voteze un program și nu neapărat un om.
Din și Dinu se pregătesc să iasă din scenă la nivelul arbitrajului internațional…
Și acum îmi tremură vocea pentru că au avut o carieră așa cum și-ar dori orice cuplu de arbitri de oriunde din lumea asta. Să încheie și cu un Campionat European, care până la urmă este cea mai tare competiție existentă, în afară de Champions League – finala, pe care au avut-o.
Va putea umple arbitrajul românesc golul care va rămâne după retragerea lor?
În timp, da! Și cu ajutorul lor, pentru că Din și Dinu sunt genul de oameni care au dat înapoi ce au primit, în sensul că au primit sfaturi bune de la mari arbitri din lumea asta, cum au fost Marin Marin, Jean Mateescu și alții, nu vreau să creez animozități. Dar vor da înapoi. Costel este chiar un mentor pentru mai multe cupluri știute și neștiute, Sorin este un om care este foarte aplecat pe parte de regulament. Cu Sorin te poți plictisi dacă te blochezi în lift, cu Costel, niciodată (n.r. râde). Dar așa e viața și sunt sigur că vor da înapoi, important este să fie și chemați și susținuți, să li se dea și lor o șansă, așa cum mi s-a dat și mie, cum i s-a dat și lui Vasile Pavel. Nu vorbesc despre schimbare, până la urmă e loc pentru toată lumea.
E loc pentru Constantin Din și Sorin Dinu în handbalul românesc după ce se vor lăsa de arbitraj? Da, trebuie să fie. Depinde și de președinte, și de Consiliul de Administrație, dar eu cred că este loc.
În ce zonă a handbalului îi vedeți pentru că îi cunoașteți mai bine?
De la administrativ la management, Comisie de Disciplină, Arbitri, Consiliul de Administrație… Nu vreau să-i încarc prea tare, dar pot orice.
Cum vedeți d-voastră viitorul handbalului românesc din punct de vedere al manageriatului. Ar trebui să existe și un manager pe lângă președinte?
Trebuie să știm cum să ne comportăm, trebuie să știm să delegăm responsabilitatea pentru că nu se poate ca, să spunem, partea de transport sau partea de relație cu recepția de hotel, bilete de avion, ș.a.m.d să urce până la un anumit nivel. Nu știum cum se conduce azi federația, dar cred că delegarea de responsabilitate denotă un manager adevărat, nu se teme că lucrează cu oameni mai deștepți ca el. Cei care fac echipe, sunt oameni dotați să lege, să închege.
În cât timp credeți că naționala de băieți revine la un turneu final?
Cred că Pascual are tot ciclul olimpic la dispoziție și cred că e suficient pentru a ne califica, am mare încredere în echipa lui. Dincolo de faptul că este un om desosebit, domnul Pascual este și un manager foarte bun. El își asumă răspunderea și în același timp dă libertate celor din echipă să facă ceea ce știu mai bine. S-a văzut și la Cluj (n.r. cursul organizat în luna iunie), unde am fost prezent. N-am primit diploma, sunt foarte supărat pe domnul Pintea. Am asistat la o prelegere de handbal de cel mai înalt nivel, împreună cu alți 60-70 de oameni pe care îi admir, majoritatea din România.
A fost un accident înfrângerea la 10 goluri cu Belarus de la Craiova sau accident victoria la 3 goluri în deplasare la Minsk?
Nu a fost accident la Craiova. Xavi le-a atras atenția băieților că vor întâlni o altă echipă a Belarusului și că nu trebuie să se îmbete cu apă rece. Belarus a venit și foarte motivată ca să încheie socoteala și asta s-a întâmplat. Nu pot să-i acuz pe băieți că asta le e valoarea, NU, au prins și ei o zi proastă, sunt mai multe puse cap la cap. Și sunt convins că cei care pot da răspunsurile foarte bune la treaba aceasta sunt Xavi și echipa lui.
Vă învârtiți și d-voastră în anumite cercuri la nivel de Federație Europeană, aveți acces în zona respectivă. Avem totuși un singură persoană în Comisiile EHF, în Board-ul de conducere, pe Narcisa Lecușanu. De ce doar o singură persoană? Sau cum facem să ajungă mai multe persoane din România în structurile de conducere?
Fiecare cum își așterne, așa doarme. De exemplu, din România, din momentul în care eu am plecat de la Comisia de Arbitri, Consiliul de Administrație a votat o propunere de membru în Comisia de Arbitri la nivel european o altă persoană. Eu nu m-am supărat, nu m-a deranjat, am continuat să învăț, să mă duc să îmi fac datoria de observator. Alegerea pe care a făcut-o Federația Europeană, cu delegarea mea la Campionatul European, spune că uneori deciziile de management contează. Adică, atunci cât te prezenți în fața Europei sau a lumii cu o propunere, trebuie să o fundamentezi și toată suflarea românească să fie alături de persoana respectivă, știi că susții un om bun care într-o zi va da înapoi ceva țării din know-how, din relațiile pe care le are. Eu am sugerat la momentul alegerilor de la nivel de Federație Europeană să nu atacăm poziția de vicepreședinte (n.r. pentru această funcție a candidat Alexandru Dedu) pentru că este deja înscrisă o persoană din Balcani, cu o foarte mare influență. Acea persoană din Balcani, cu care am schimbat câteva vorbe, nu mi-a cerut să nu candideze un român, Doamne ferește, mi-a spus doar că are o altă soluție pentru care eu la momentul respectiv am prezentat-o. Ce a ieșit, a ieșit, vicepreședintele Federației Europene de Handbal este și o persoană foarte importantă la nivelul statului Muntenegru (n.r. Pedrag Boskovic). Mai departe, înțelegeți d-voastră ce doriți… Și cei care au cadidat, și cei care doresc să candideze.
Dar pe viitor, România va putea avea mai mulți oameni la EHF?
Cu siguranță! România are mulți oameni valoroși, nu este cazul să-i nominaliz eu acum, pentru că dacă uit pe cineva, fac o mare nedreptate. Tenacitatea colegului meu de la Bacău (n.r. Alexandru Axinte) este soluția. El este un om valoros, a fost în federație, apoi a plecat pentru a-și păstra catedra universitară și a dat dovadă că alături de echipa Barcelonei, a lui Pascual, face față. Asta spune multe despre oamenii din România, nedescoperiți. Eu am o mare admirație pentru tinerii antrenori, și nu este numai domnul Axinte, care vor fi căutați și la echipe din Europa. Și, bineînțeles, va veni și momentul în care vor lăsa banca, tăblița și laptop-ul și să meargă pe funcții manageriale.
Mai sunt tineri nedescoperiți?
Sigur că da! Am acum chiar trei nume, dar nu vreau să dau nume. Mă doare sufletul, mâine, poimâine am 50 de ani, pe undeva am copilărit cu acești oameni. Eu eram un tânăr arbitru care își dorea performanță, iar ei tineri jucători care au făcut performanță în felul lor, mai mult fetele, mai puțin băieții. Dar asta nu înseamnă că în generațiile de băieți care s-au apropiat de final sau care au terminat nu au existat și vârfuri. Le știți și d-voastră, le știm și noi, n-au fost o echipă, n-am avut un psiholog, n-am avut o apărare, o știință, dacă vreți, o acceptare a realității handbalului, că s-a schimbat ceva și că noi, campionii mondiali, trebuie să învățăm și altceva. Dacă aveam acea luciditate și sigur multe alte chestii, săli, spre exemplu. Domnul Gațu s-a luptat și se va lupta până la 100 de ani, pentru că îi va face sigur la cât de energic este, să avem o sală. Nu se poate să aibă Clujul o sală polivalentă și Bucureștiul, nu. Contează enorm să ai competiții, să vadă Federația Europeană că poți și imediat îți ia un om, și-l ia pe cel de la logistică, și-l ia pe ăla de la economic, de la marketing, ți-l ia pe ziarist. Avem ziarist (n.r. Emilian Voicu) care a fost luat de EHF pe baza la ce s-a întâmplat la Campionatuo European feminin din 2000 și a relațiilor care s-au creat cu EHF Marketing. Și pot fi mulți. Dar ei trebuie să se facă văzuți, ei nu se pot duce la Viena să bată la ușă și să depună un CV, este foarte greu așa.
Că tot ați amintit de săli, este un alt motiv pentru care v-am căutat, după mesajul d-voastră postat pe Facebook, legat de Sala Floreasca. De ce nu se întâmplă nimic cu această sală închisă de ISU de 2 ani de zile?
În memoria Carolinei Cîrligeanu (n.r. nepotul campioanei mondiale din 1956 și 1960) și a lui Pandele Cîrligeanu…. (n.r. Alin Cîrligeanu devine dintr-o dată vizibil emoționat și se oprește pentru câteva secunde… apar și lacrimile)… E imposibil să lași gradul de ocupare 18 persoane într-o sală ca Floreasca și să se antreneze niște echipe doar pe semnătura secretarului general. Este imposibil să treacă 2 ani, să lași ISU nerezolvat, să nu aloci mai devreme niște bani… Incalificabil, nu se poate așa ceva! Nu știu ce s-a întâmplat, nu caut vinovați, treaba lor. Nu cred că o să dea cu subsemnatul pentru că nu au făcut nimic. De obicei când nu faci nimic, nu se dă cu subsemnatul. Apollo ne-a pus la dispoziție o sală și ne-am folosit de ea, dar se vede clar că zona este dificilă. Să ai așa ceva (n.r. referire la Sala Floreasca) în sectorul 1 lângă Dinamo… Știți ce bătălie s-a dat la Dinamo, să se transforme în complex imobiliar? Nu mai are rost, că te poți gândi la orice. Nu caut eu vinovați, există un Minister al Sporturilor, un Comitet Olimpic, sunt niște oameni… Ana Pascu face sediu, hotel, sală de scrimă, acum vrea să o mărească, întâmplător știu ce vorbesc, având copilul la scrimă. Acum mi-a fost rușine să mă duc la doamna Pascu, eu sunt nimeni, să întreb: „Nu vă supărați, cu handbalul ați vorbit? Sau încercați să le dați și lor un sfat, să vorbim și cu polo-ul, să vedem cu facem un complex sportiv?”. Mi-a explicat cineva din construcții că sunt varii metode pentru a face și spații de parcare. Nu mai poți să faci sală de 3.000-5.000 de locuri fără să îi dai un spațiu de parcare. Fie sapi și dai sala mai jos și parcarea sus sau invers, ca la mall-urile din București. Sunt soluții, iar un astfel de proiect care rămâne lumii sportului, te face să-ți găsești și tu loc în istoria sportului acestuia. Dacă te gândești doar la ziua de mâine, la medalia de la următoarea competiție, e foarte puțin. Dar trebuie să delegi o persoană. Adică îți iei un consultat și îi spui: „Câți bani vrei? Nu pot să-ți dau atât. Poți pentru atât?”, pentru că de obicei negociezi. „Dar pentru atât vreau ca în 6 luni să am proiectul pe masă și aprobările obținute. Și mai ai dreptul la o lună perioadă de grație. Îți dau și bonus de performanță, ca la antrenori. Dacă nu reușești, ești pa, nu îți iei niciun salariu, ai muncit 6 luni pe gratis. Contractul trebuie să sune în termenii mei, nu în termenii tăi”. Și va veni un constructor și nu un fomist care să facă asta, cu conexiunile politice, cu respectul lumii constructorilor, că poți fi ușor oprit pe niște reclamații, contestații de licitație. Asta nu o faci fără licitație și până la urmă o faci, dar trebuie să fii tenace. Sau să arați lumii, am avansat până aici și am două contestații. Dar trebuie să ai dorința să o faci.
Este loc în acea curte în care se regăsește acum sala Floreasca pentru o arenă modernă de 3.000-5.000 de locuri?
Pîi dacă nu s-au cerut planurile… Eu, ochiometric, spun da. Dar cineva trebuie să renunțe să aibă magazie și birouri acolo, să se renunțe la curte, bineînțeles curtea va fi altfel. Probabil că se oprește și hotelul și sala de scrimă pentru o perioadă, trebuie găsite niște soluții de avarie, trebuie discutat cu Ministerul Sportului, cu SRI din spate, nu știu dacă vor ceda terenul. Mai e o pădurice care nu se poate tăia, dar se poate da o alee mai mare pentru pompieri. Dar nu sunt inginer constructor și neavând planurile la dispoziție, nu pot să le arăt la cineva. Eu cred că se poate, multă lume spune că se poate. În cel mai rău caz, presupunând că scrima n-ar fi de acord, că polo n-ar fi de acord, această sală poate fi modernizată în într-un alt mod, în care să primească cel puțin o altă peluză. Ne scurtăm noi curtea, rămânem la 2.000 de locuri și niște locuri de parcare și găsim o soluție modernă cu lift.
Mulțumim pentru interviu!
Cu plăcere!
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER