Atât de aproape și totuși departe. Aceasta este prima concluzie după a 10-a participare a României la Campionatul European de handbal feminin. Prima reprezentativă a terminat pe locul 9 turneul final desfășurat în două țări, Ungaria și Croația, dar diferența până la calificarea în semifinale a fost foarte mică, de un punct, chiar de câteva secunde.
Tricolorele au reușit cel mai bun turneu final din ultimii patru ani, locul final pe care s-au clasat fiind o combinație între adevărata valoare a echipei și neșansă. Nivelul în handbalul feminin s-a egalizat atât de mult la nivelul superior, astfel încât diferența dintre locul 9, ocupat de România, și o echipă calificată în semifinalele competiției, precum Spania, a fost de un singur punct! Nu mai punem la socoteală faptul că naționala lui Gheorghe Tadici a învins reprezentativa iberică.
România a terminat pe locul 9, dar putea la fel de bine:
Un cumul de împrejurări, interesele celor mari și neșansa, poate părea exagerat, au împins România în a doua jumătatea a ierarhiei la cea de-a 11-a ediție a Campionatului European.
Regrete multe după jocurile cu Danemarca și Ungaria
Prima reprezentativă a ajuns înaintea ultimei etape a grupelor principale de la Debrecen la mâna rezultatelor, însă situația ar fi stat cu totul alta dacă s-ar fi ajutat singură până la meciul de miercuri cu Polonia. Despre meciurile cu Danemarca, disputat în Grupa B, și Ungaria, primul din grupa principală, se va vorbi, probabil, și peste ani. Motivul, România a avut aceste două jocuri în mână și totuși a pierdut trei din cele patru puncte puse în joc. E de prisos să mai menționăm ce ar fi însemnat aceste puncte la zestrea României.
Fazele ultimului minut cu Danemarca sunt încă vii în memorie și provoacă insomnii. Dacă mingea pe ultimul atac al României s-ar fi dus în tribună, în loc de blocaj? Dacă în ultimele 7 secunde, apărarea tricoloră ar fi strâns mai bine la Thorsgaard, discuția este de o jumătate de metru pentru plasament mai bunl? Nordicele au avut sânge rece și au salvat un punct în respectiva partidă (29-29) și s-au bucurat ca și când ar fi obținut cel puțin calificarea în finală. Brădeanu & Co au părăsit însă meciul respectiv în lacrimi, parcă au presimțit că acel gol, punct, avea să coste echipa câteva poziții la Campionatul European, chiar semifinalele. O chestiune de trei secunde, din momentul marcării golului și până la terminarea partidei!
Cu Ungaria au fost alte probleme. 18-16 România și time-out Gheorghe Tadici în minutul 52. „Am luat time-out pentru a ne desprinde la trei goluri, iar jocul era terminat. Și noi antrenorii, trebuie să luăm decizii într-o secundă, două”, a motivate ulterior selecționerul. Naționala nu s-a desprins la trei goluri, din contra, Ungaria a preluat conducerea și în urma unor decizii ale arbitrilor contestate. Cea mai flagrantă, în minutul 56, când „fluierașii” au dictat o aruncare de la 7 metri, deși faultul s-a produs la doi metri distanță de semicerc. Imaginile video stau mărturie. Un turneu final fără echipa gazdă în competiție până în ultimele zile este un eșec, în primul rând comercial, financiar. În acest context intră și desfășurarea jocului dintre Ungaria și Norvegia.
Un punct, un gol, trei secunde cu Danemarca au costat până la urmă naționala de o poziție mai bună, despre care s-ar fi discutat altfel acum la revenirea echipei în țară.
Minusurile din tabăra României
Dincolo de aceste aspecte, de neșansă, de arbitri, de alți factori care au influențat rezultatele finale trebuie să privim și în propria ogradă. România a avut două jucătoare care au fost peste media echipei, Cristina Neagu și Paula Ungureanu, ultima începând de la meciul cu Ungaria, și o apărare care a funcționat de la meci la meci tot mai bine. Au fost totuși și câteva minusuri, în special pe faza de atac:
Pe lângă faza de atac a României, statistica a mai evidențiat încă un aspect extrem de important: naționala a dus greul la acest turneu final doar cu patru jucătoare. În șase meciuri, Paula Ungureanu, Cristina Neagu, Aurelia Brădeanu și Valentina Ardean au adunat peste 5 ore și 23 de minute de joc. Diferența față de a cincea handbalistă ca timp de joc cumulat, Laura Chiper, este uriașă, de peste două ore (!). Poate că nu a fost bine pentru cvartetul de bază să evolueze atât de mult, au fost momente când oboseala a dictat mai mult decât ar fi trebuit, dar și reversul medaliei, multe emoții care au dominat handbalistele din noul val au avut rolul lor în luarea unor decizii.
Lecția pe care am învățat-o
După evoluția de la acest Campionat European vor urma, probabil, ședințe la Federație în care se vor face analize, în care se vor lua decizii, cu privire la jucătoare și antrenori, poate se vor definitiva și anumite strategii. După acest turneu final, lecția pe care am învățat-o din tribune este că și un gol contează pentru a fi cel mai bun. Diferențele între marile echipe ale Europei sunt atât de mici, încât fiecare detaliu stabilește ierarhia finală. Iar la micile detalii, de orice natură, joc, psihic, influențe, România încă mai are de lucrat pentru a râvni din nou la podiumuri. Deocamdată, valoarea naționalei este de locul 9! Doar poziția finală se contabilizează în istorie.
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER