Duios Anastasia trecea!** Povestea ucrainiencei de la Oltchim!

O tipă de 1,90 m, blondă, cu ochi albaștri, privire
pătrunzătoare și picioare lungi poate fi un manechin de pe Fashion
TV. Sau poate fi o voleibalistă ucraineancă superincitantă! Sau, de
ce nu, o mămică… o mămică-handbalistă de la Oltchim. Ei bine,
Anastasia Pidpalova (28 de ani), interul echipei care duminică, în
returul cu Györ (ora 17:15), de pe teren propriu, forțează
accederea în finala Ligii Campionilor, însumează toate aceste
trăsături.
În holul hotelului Famulus, din Györ, pe o canapea din piele
vernil, o tipă îmbrăcată în treningul bleumarin al Oltchimului, cu
pantofi Lacoste și părul prins în coadă, tastează pe un laptop
greu, susținut de genunchi. E încărcat cu amintiri și cu fotografii
cu fetița ei, Alisa (3 ani), rămasă acasă, în Ucraina. O întâmpinăm
cu o formulă de salut în engleză, dar replica survine într-o română
aproape perfectă, ce ne prinde pe contre-pied. Ca și acțiunile ei
de fapt. Uneori eficiente, ca atunci când a înscris României, cu
Ucraina la Buzău, 10 goluri, alteori mai puțin. „Putem comunica și
în română, să știi. Uite, ea e fetița mea, Alisa. Are trei anișori,
e în Ucraina și mi-e tare dor de ea. Și pe ea am învațat-o să
vorbească cu colegele mele. «Bună fetelor, ce faceți?»”, i se
luminează chipul medaliatei cu bronz la JO 2004.

A făcut
volei timp de 10 ani

Pe atunci se numea Borodina. Anastasia Borodina, o domnișoară din
orășelul de la malul Mării Negre, Herson, una pe care sloganuri ca
„Nimic nu e imposibil” sau „Niciodată nu e prea târziu” se pliază
perfect. De ce? Pentru că, vă vine să credeți sau nu, „Nasty” a
început handbalul abia la 15 ani! „De la 5 ani, timp de zece
sezoane, am practicat voleiul, marea mea dragoste, la Odessa.
Sportul era pe primul loc, dar eram atrasă și de modelling… Mă
cuprinde și acum melancolia după volei”, realizează Anastasia, cu o
voce duioasă, incursiunea în trecut trecând brusc în prezent, ca și
biciuirea brațului pe care o menține parcă din plasa trecutului
voleibalistic. „Ne mobilizăm să jucăm bine cu Györ… Dar nu prea
avem voie să vorbim de handbal, mai bine de altceva…”.
Schimbăm direcția rapid oprindu-ne la clișee gen „frumuseți de pe
coastele Mării Negre”. Răspunsul e elegant: „Ucraina are multe fete
frumoase. Și ale voastre sunt frumoase, dar o altfel de
frumusețe”.