„De ce cred în Tadici”. Andru Nenciu, despre naționala feminină de handbal

Fiecare îi găsește câte un cusur profesional. I-am mai găsit și eu. I-au reperat multe, în diverse perioade, și colegii mei. Nu știu dacă pe scara competenței e la 10, dar sigur nu se află nici la 0. Fiecare fan al handbalului și al sportului îi poate identifica atuurile și punctele slabe după cum și cât îi e pofta. Dar înaintea unui meci important de la Campionatul European, în care Neagu, Țăcălie și celelalte fete caută obsesiv victoria, am găsit 10 bile albe. Datorită acestora cred în Tadici. Și datorită acestora cred în naționala feminină de handbal. 

1. Cred în Tadici pentru că a promovat-o pe Cristina Neagu la națională când interul stânga nici nu împlinise 19 ani, iar pe postul bucureștencei jucau handbaliste care dădeau greutate naționalei.

2. În 2008, la Jocurile Olimpice din Beijing, la una dintre conferințele de presă, a promis că va dezvălui numele jucătoarelor care l-au dezamăgit din toate punctele de vedere. A promis la nervi. Deși e perceput drept un antrenor care nu-și menajează jucătoarele, Tadici a știut apoi să fandeze în așa fel în fața jurnaliștilor încât nici până azi nu a dezvăluit numele handbalistelor responsabile, în percepția sa, pentru eșecul din China: locul 7.

3. Pentru că filosofia sa de joc e centrată pe blocul defensiv. La Tadici refrenul „apărare, apărare, apărare” e literă de lege. A marșat mereu pe eficiența zidului de pe semicerc și a construit defensive compatibile cu țeluri fixate. Exemplele Luca-Beșe din trecut sau Pintea – Brădeanu din prezent stau mărturie.

4. A rezistat în fruntea reprezentativei și a obținut medalia de argint la CM din 2005 din St. Petersburg în mandatul deținătorului adevărului absolut în handbal: fostul președinte Cristian Gațu

5. Față de mandatul 2005-2007 a devenit mai tolerant, mai atent, în special cu jucătoarele experimentate.

6. În 2006 a format o metodă inedită de antrenament. Cum România impresiona pe plan mondial prin două reprezentative, cea feminină de handbal și cea masculină de polo, Tadici și selecționerul de la polo, Vlad Hagiu, au pus la punct o pregătire comună la Poiana Brașov.

7. Pentru că nu a sărit coada niciodată spre alte zări, deși a avut mereu oferte să antreneze afară. 

8. Unele voci susțin că metodele sale de antrenament sunt învechite, iar tratamentul aplicat elevelor sale s-a dovedit de multe ori prea aspru. Într-o perioadă în care în sporturile individuale, dar și în cele de echipă, antrenorii pierd repede controlul asupra sportivilor, iar „învățăceii” ajung să răspundă cu biciul ironiei, să-și ia peste picior antrenorul sau chiar să-l schimbe anual (în disciplinele individuale), colericul Tadici a reușit să țină mereu în frâu generații diferite de handbaliste.

9. Pentru că e un personaj care se preocupă foarte mult de jucătoare și de viața lor extra-sportivă. Și mai ales când acestea au diverse probleme medicale. Prin relațiile pe care le are, le facilitează intrarea la medici renumiți din țară.

10. Cred în Tadici pentru că a insistat cu Țăcălie în contextul în care a fost mai mereu criticat pentru convocarea jucătoarei în vârstă de 25 de ani. Alături de Neagu, dreptacea de la Corona Brașov a fost cea mai bună jucătoare a meciului cu Danemarca, punctând de 10 ori de pe un post pe care România a avut mereu probleme de la retragerea stângacei Steluța Luca.