Handbalul feminin românesc beneficiază în prezent de câteva generații de excepție, cu care poate ataca topurile mondiale cel puțin 10 ani de acum încolo. Generația 94-95 a început deja să-și facă simțită prezența la prima reprezentativă, Ambros Martin convocând la ultima acțiune, jocurile de pregătire cu Spania, nu mai puțin de șapte handbaliste de la această categorie de vârstă. Generațiile 96-97 și 98-99 (aceasta fiind prima cu care se poate identifica sută la sută și președintele FRH, Alexandru Dedu, lotul fiind format chiar în primul an de mandat al acestuia) au la rândul lor foarte multe elemente promițătoare.
Un lot lărgit format din cele trei generații ar putea arăta astfel peste 3-4 ani, când am putem vorbi de suficientă experiență în cazul tuturor fetelor:
Dar câte din cele 32 de jucătoare, nominalizate la prima „strigare”, vor și ajunge să conteze cu adevărat pentru echipa națională, care își propune să atace medalii la următoarele ediții ale Jocurilor Olimpice? Generația 94-95 a beneficiat de anumite șanse și a crescut frumos în Liga Națională. În schimb, generația 96-97, dublă medaliată la Campionatul Mondial, încă mai are probleme de adaptare la nivel de primă ligă (multe fete încă nu joacă), cu 2-3 excepții a cam bătut pasul pe loc și chiar a rămas în urmă. Ar fi de prisos, spre exemplu, comparația cu Muntenegru, care are la dispoziție o „legiune” care a căpătat inclusiv experiență la nivelul Ligii Campionilor.
De ce s-a chinuit naționala U19 să se califice la Euro
La generația 98-99, problemele de stagnare sunt chiar și mai acute, iar dovada vie a fost chiar la turneul de calificare de la Carballo, unde naționala U19 a fost la 2-3 minute distanță de a rata prezența la Campionatul European. România a pierdut în fața Spaniei, echipă cu care câștiga la 8 goluri diferență în urmă cu 2 ani, și a terminat la egalitate cu Islanda, reprezentativă care nu a contat până azi la această generație. Explicația regresului este cât se poate de clară: tinerele handbaliste din România nu joacă, poate unele au rămas în urmă și cu pregătirea!
Luate jucătoare cu jucătoare, constatăm că la vârsta de 18-19 ani doar șase fete au ajuns în loturile echipelor de Ligă Națională (Tîrcă, Bucur, Hosu, Lopătaru, Berbece, Severin), însă nici ele nu joacă aproape deloc. Fetele de la Corona au primit șanse pe vremea cât au activat la echipă Mariana Tîrcă și Dumitru Berbece, dar conducerea a schimbat strategia din mers, astfel că și acestea, în majoritate, au ieșit definitiv din calcule.
Nivelul Diviziei A și cel de la junioare nu poate fi luat foarte mult în calcul, din moment ce este foarte scăzut. Tricolorele de la naționala U19 nu au loc azi pentru câteva minute la o echipă de locul 7 în Liga Națională, care nu mai are probleme nici cu cupele europene, nici cu retrogradarea pe finalul acestui sezon. Drama de fapt este și mai mare, pentru că la nivelul cluburilor se petrec multe lucruri deloc încurajatoare pentru aceste tinere handbaliste. Exemplu, una dintre cele mai promițătoare fete din lotul lui Ion Crăciun tocmai a fost anunțată de club că este a patra variantă pe post și este liberă plece! În aceste condiții, este greu să te mai gândești la progres, ci eventual poți vorbi mai degrabă de pierderea unor talente, acestea se duc în jos pentru că accentul se pune pe altceva. Iar dintr-o gerenație cu multe perspective rămân la dispoziția handbalului românesc doar câteva fete care rezistă pe parcurs.
Bineînțeles, nu deținem adevărul absolut, iar în acest caz este bine să ne comparăm și cu adversarii, în ce fel tratează problema tinerilor jucători (jucătoare). Analizăm sectorul feminin pentru că aici sunt pretențiile și așteptările mai mari, iar exemplele sunt inspirate chiar din vecinătate. Constatăm că multe cluburi din Liga Campionilor introduc în teren jucătoare tinere, inclusiv de 17 ani, cum este cazul unor echipe precum Buducnost și Gyor:
La generația 96-97 avem exemplul Muntenegru, cu un lot destul de consistent rodat chiar în compania Cristinei Neagu și a celorlalte vedete de la Buducnost.
La generația 98-99 sunt exemplele unor națiuni precum Rusia și Ungaria:
Așadar, toate generațiile tinere din handbalul românesc au un mare handicap, sunt foarte puțin ajutate să joace la nivelul primei ligi, acolo unde se poate vorbi de un nivel bun pentru progres. Dacă handbaliste precum Skorobogatchenko și Sabirova, adversarele lor în turneele finale, fac față cu succes chiar și la un Campionat European de senioare, de ce tinerele tricolore n-ar avea loc în Liga Națională, măcar ca a 12-a, a 13-a…, a 16-a variantă pe foaia de joc? Perioada în care ar trebui să se facă acumuluri și să se adune experiență se ratează practic în cazul handbalistelor din România, iar progresul, evident, nu există!
Cluburuile preferă să rămână cu 12-14 jucătoare pe foaia de joc
Cauzele pentru care cluburile nu au și o strategie paralelă de a încuraja și promovarea tinerelor handbaliste sunt multiple. În primul rând, sunt foarte puțini antrenori care mai au curajul să promoveze jucătoare tinere. În goana după anumite obiective impuse de cluburi, multe artificiale, nimeni nu prea își mai asumă riscuri. Dacă introduci în teren o handbalistă de 18 ani, riscul este evident mai mare. În același timp, cu această tânără este nevoie să lucrezi și mai mult! Statisticile de azi nu avantajează deloc cluburile din Liga Națională, multe preferând să-și ducă activitatea doar cu 12-14 handbaliste experimentate.
Din discuțiile cu mai mulți oameni de handbal a reieșit următoarea idee: poate n-ar fi rău ca Federația Română de Handbal să intervină prin a impune anumite condiții cluburilor, în sensul de a le stimula să acorde o anumită atenție și jucătoarelor mai tinere. Fără a avea pretenția că cifrele propuse ar fi cele corecte, poate că n-ar fi rău ca echipele din Liga Națională să aibă fiecare în lot cel puțin 5 jucătoare până în 20 de ani (când se pune punct final perioadei juvenile), cel puțin 3 să figureze pe foaia de joc, iar măcar una să acumuleze un anumit număr de minute într-o partidă. Cu siguranță, astfel, cluburile ar fi mai îndreptate și spre sectorul juvenil pentru a identifica și promova tinere jucătoare. Și mai important, cel puțin 70 de handbaliste până în 20 de ani ar fi băgate în seamă la nivelul Ligii Naționale, iar 14 ar fi sigur în teren etapă de etapă. În același timp, multe fete tinere ar fi încurajate să-și prelungească pentru mai mult timp activitatea, pentru că ar avea o șansă în plus să promoveze o etapă în plus în carieră, în consecință s-ar reduce și numărul retragerilor premature. Ar fi ca o șansă în plus pentru un adolescent de a intra la o facultate mai bună: una este ca handbalul românesc să ofere 10-15 locuri tinerelor și alta ar fi o „plajă” cu cel puțin 70 de locuri.
O astfel de strategie a fost adoptată din acest sezon și de Federația Română de Fotbal, iar ca prim rezultat este chiar apariția mai multor sportivi până în 21 de ani care joacă și pot progresa la timp. În mod normal, nu ar trebui să existe obligativitate la nivelul cluburilor, ci mai degrabă o necesitate a acestora de a crește și tinere talente, dar dacă acest apect nu intră în activitatea lor poate n-ar fi rău ca FRH să legifereze ceva în acest sens. Bineînțeles, pentru binele handbalului românesc la nivel internațional, acolo unde se reflectă adevărata valoare.
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER