Pariu pe o bârnă

12 apr 2010 42 afişări Comentează şi tu Gimnastica
Pariu pe o bârnă Pariu pe o bârnă

Campioana olimpică la sol Sandra Izbaşa (19 ani) a fost mareasurpriză a Inter­­naţionalelor României, com­­­­­­­petiţie ce aavut loc weekendul trecut, la Bucureşti. În vârtejulincertitudinilor privind viitorul ei în gimnastică şi alscepticismului celor care nu îi mai dau vreo şansă, Sandra a urcatpe bârnă, oficial, după şapte luni.

Aflată încă în recuperare după accidentarea gravă din timpulunui antrenament premergător Naţionalelor de la Buzău, de anultrecut, când şi-a rupt tendonul lui Ahile de la piciorul drept,Sandra a revenit în competiţie, cu un exerciţiu sigur, "începutulreapucării de gimnastică", cum îi place ei să spună. O perioadă deşapte luni pe care campioana olimpică de la Beijing a creionat-opentru ProSport, ca pe cei şapte paşi care i-au purtat drumulînapoi spre sala de la Deva.

Primul pas: refuztotal. "După accidentare stăteam în pat, măchinuiam rău, mama mă ajuta cu totul. A fost o perioadă grea,refuzam până şi mâncarea. Stângace fiind, faptul că trebuia să măajut de mâna dreaptă era o tragedie pentru mine. A fost cea maidură lecţie de viaţă pe care am primit-o. De la a avea totul, la apierde totul".

Pasul doi: lupta cuinfecţia. "Am început să păşesc uşor, cu ajutorulacelei cizme speciale. Am trecut însă printr-o infecţie, apărută pecând făceam bicicletă, din cauza frecării cizmei de operaţie. M-amluptat trei luni cu ea, dar mi-a lăsat un semn urât pe picior.Cizma se freca de operaţie şi mi-a fost teamă că, dacă nu va trece,va trebui să merg iar să mă desfacă şi să o iau de la capăt cutotul".

Primii trei paşi:alergare uşoară. "Lucrurile au început să se aşeze.Am început să simt tocurile pe picior, să am o stabilitate. Ampornit cu alergări uşoare, deşi nu era termenul, însă în tot acesttimp am pus mult accent pe recuperare".

Pasul patru:momentul sincerităţii. "Am luat legătura cu domnulForminte pentru a veni la Deva ca să mă reapuc de gimnastică, săaflu dacă mai pot fi cum eram înainte. Foarte multe emoţii şigânduri amestecate, o conştientizare dureroasă a limitării tale,poate momentul cel mai greu, în care eşti tu, faţă în faţă cu tineşi trebuie să fii sincer".

Pasul cinci:povestea continuă. "Am reluat uşor antrenamentele,încet-încet îmi reveneam, recuperarea mergea foarte bine. Îmi erador de anumite elemente, de legări, de starea aceea specială pecare ţi-o dă un exerciţiu bine făcut".

Pasul şase: vremeacare doare. "Am început pregătirea la sol, săriturişi bârnă, însă au apărut probleme de fiecare dată când vremea seschimba, dureri puternice în tot piciorul. Singura bucurie a fostcă am reuşit să lucrez într-un ritm constant, fără pauze mari".

Un nouînceput. "Antrenorii şi federaţia au decis să vinla Internaţionale cu o demonstraţie. Mi-am dorit mult să arătpublicului, celor ce m-au susţinut, mie însămi că poate fi un nouînceput. Sunt conştientă că sunt departe de ce trebuie să prezintla Europene, dar e doar începutul. Nu am făcut toate elementelepentru că doream să fie ceva sigur, fără ratare, şi ştiam căemoţiile vor fi puternice".


"Am ales să revin la bârnă pentru că m-am recuperat celmai repede aici şi pentru că a fost aparatul care mi-a adus celemai multe satisfacţii", Sandra Izbaşa, gimnastă


Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.