Octavian Bellu a întors ieri o nouă pagină de istorie personală. Cel mai titrat antrenor din lume a împlinit 60 de ani, un moment pe care l-a sărbătorit cu câțiva prieteni, într-un restaurant japonez din București.
„Într-o altă viață am fost sigur japonez. Iubesc tot ce ține de Japonia, de la cultură la mâncarea tradițională”, explică Octavian Bellu în timp ce privește spre crapii japonezi ce înoată în heleșteul de la intrarea în restaurant. Bellu este gazda perfectă: își așteaptă invitații la ușă, îi conduce spre locurile lor, vorbește cu fiecare în parte și de fiecare dată se oprește în mijlocul unui separeu. Trecutul și prezentul s-au adunat în micuțul loc: o masă cu gimnastele cu care a cucerit șase titluri mondiale și o alta cu generația de azi, cu care a pornit spre Londra 2012. „Aș putea spune că performanțele mele de antrenor s-au strâns aici, dar sper să nu ne oprim la ce avem acum”, spune privindu-le pe fete. „Dom’ Bellu, avem ceva pentru dumneavoastră”, îl prinde Simona Amânar. „O sticlă cu vin din 1951, care are și ea exact 60 de ani”, continuă ea. Bellu zâmbește emoționat și multumește pentru cadou.
Limitare de spirit: 60 Muzica umple restaurantul, în timp ce chelnerițe grațioase alunecă printre mese, în chimonouri pastelate. Totul se animă brusc când, în cadrul ușii, apare un indicator rutier cu restricția de viteză de maximum 60 km/h. „Nici nu știți ce greu l-am găsit. Am făcut întâi solicitare la Poliție pentru el, apoi am ajuns la Primăria din Bacău, unde a fost mai greu, că la ei era obligatoriu 50, dar până la urmă m-au ajutat cei de acolo„, explică Cristian Gațu. Cadoul lui l-a luat prin surprindere pe sărbătorit, care cu greu își găsește cuvintele. „Mesajul este să rămâi întotdeauna ca acum, să te menții la fel”, râde fostul handbalist.
„Fără nebunii” „Ce faceți aici? Stați așa pe uscat?!” preia Ilie Năstase ștafeta. „Gata, a început petrecerea!„, râde Mariana Bitang. „Bellu, ai grijă mare, că știu cum e să ajungi la vârsta asta, așa că fără nebunii”, scapă Nasty spre sărbătorit, în timp ce deschide sticla de șampanie. „Eu îți urez numai să ai grijă de doamna și multă sănătate”, îi mai strecoară câteva vorbe, după care privirea îi cade spre indicatorul rutier: „Dacă vă spun ce am primit eu la 60 de ani… numai să nu fie copii mici pe aici să ne audă”, îi trage Nasty pe cei doi antrenori deoparte. Atmosfera este caldă, plină de emoție, iar urările curg una după alta. „O să fiu același om și la 70, și la 80 de ani, nu mă voi schimba. Nu cred că este importantă vârsta pe care o ai, ci cea pe care o arăți”, formulează o promisiune către oaspeți. Zâmbește și privește încă o dată spre locul unde stă generația de azi a gimnasticii românești. Totul, într‑o nouă promisiune.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER