Koczi: „Când sunt pe podium,** simt că viața e frumoasă”

Gimnastica masculină românească scoate de câțiva ani în față un sportiv care nu a coborât niciodată de pe podium în cele șapte ediții continentale consecutive la care a participat. Flavius Koczi (24 de ani), cel mai constant gimnast român, atacă Londra 2012 cu moralul ridicat după ce la Europene a câștigat aurul la sărituri. Un tip introvertit, reșițeanul a lăsat câteva minute de o parte statutul de „nevorbăreț” pe care i-l atribuie prietenii și a acceptat provocarea ProSport de a răspunde unui altfel de interviu.

Prima dată când ai simțit că nu poți trăi fără sport?
Atunci când am dorit să și renunț prima dată, pe la 16 ani. Eram la lotul de juniori, la Bistrița, și au fost niște toane adolescentine, crize prin care trec toți puștii, însă mi-a trecut repede.

Ultima dată când te-ai gândit să renunți la gimnastică?
Pe când aveam 16 ani, la episodul pe care vi l-am povestit.

Prima dată când te-ai gândit că destinul tău e legat de gimnastică?
Nu m-am gândit la asta niciodată. Gimnastica m-a ales pe mine, nu eu pe ea, am venit la sală datorită părinților mei. Nu mă gândeam să ajung așa departe, nu ești singur în sală, sunt unii mai mari, vrei să fii ca ei, apoi vrei să ajungi la lotul de juniori, apoi la seniori, apoi vrei să devii cel mai bun, să iei o medalie la o competiție mare.

Ultima dată când ai plâns din cauza gimnasticii?
Eu nu prea plâng de fel. Dar se mai întâmplă, la unele antrenamente, de nervi, de supărare. Mă mai enervez, că sunt și eu om, când nu-mi iese un element. Îl fac azi, îl fac mâine, îl fac o săptămână și tot nu iese. Așteptările sunt mari, vrei să iei medalie la concursuri, nu poți să te duci cu „lasă, nu are nimic, facem altceva”.

Prima dată când ai pășit într-o sală de gimnastică?
Aveam 7 ani, era la Reșița și m-au dus părinții la sală. Nu știam ce înseamnă, eram un copil neastâmpărat, la început a fost joacă, dar așa se face, întâi trebuie să te atragă antrenorul cu ceva.

Ultima dată când ți-ai dorit să nu fi fost gimnast?
Nu s-a întâmplat asta până acum. Poate mi-aș fi dorit dacă nu aveam rezultate și aș fi muncit acești 17, 18 ani de gimnastică degeaba. Ar fi fost dureros să nu fi făcut nimic.

Prima dată când ai văzut Bucureștiul?
Eram la lotul de juniori, aveam 14 ani și am venit aici la vizita medicală. Nu am înțeles nimic din acea primă vizită în București, dar până să ajung la centru mă plângeam, îmi era frică de analize. Am ajuns în gară, am luat metroul, era prima dată când am mers cu metroul…

Ultima dată când te-ai gândit că viața e frumoasă?
Acum, la Europene, când am luat medalie. Întotdeauna pe podium mă gândesc la asta, realizez că sunt norocos că nu am avut accidentări, că am terminat sănătos concursul și că nu am muncit în zadar.

Relaxare la pescuit

Primul lucru pe care îl vei face după JO Londra?
Le voi cere antrenorilor o vacanță luungă. (râde)

Ultima dată când te-ai simțit slab?
Hmm, mă simt slab de multe ori atunci când nu reușesc să fac ce-mi propun. Pentru că mai sunt concursuri în care îmi propun ceva și nu reușesc. Atunci mă gândesc că poate sunt eu prea slab…

Primul lucru pe care îl vei face după ce te vei retrage?
Pot să spun doar că mă gândesc să nu mai depind de un program sau cel puțin nu pentru o perioadă de timp. Îmi vine greu să o spun, dar de atâtea programe te saturi la un moment dat.

Ultima dată când ai fost la pescuit?
Chiar înainte de Europene.

Prima dată când ai câștigat aurul european?
În 2006, la cal cu mânere, și aceea este medalia mea de suflet. Era prima mea participare la seniori, nu mă așteptam nici măcar să fiu selecționat. Mă bucur că domnul Grecu a avut încredere în mine, că nu mulți aveau curajul să ducă un copil la un concurs așa mare și un concurs pe echipe, în care orice ratare conta. A fost medalia care mi-e cel mai dragă. Știi cum se zice, că prima dragoste nu se uită niciodată.

De unde vine porecla

Ultima dată când te-ai rugat să câștigi?
Tot timpul mă rog să câștig.

Prima dată când ți s-a spus „Mânzul”?
În 2006, când am luat medalia de aur la cal cu mânere. Alin Jivan mi-a spus așa, pentru că aparatul la care câștigasem era calul, iar eu eram cel mai mic din lot, mezinul echipei, și la ani, și la statură.

Ultima dată când ai regretat un lucru pe care l-ai spus?
Regret multe lucruri pe care le spun, mai ales atunci când sunt supărat, în sală. Pentru că în sală se întâmplă să spun cele mai multe lucruri, la nervi.

Prima dată când ai simțit că te-ai săturat de Hotel Sport din București?
Hotelul nu are nicio vină că eu mă chinuiesc în sală. Ce nu-mi place e atunci când plecăm la concursuri. Trebuie să ne facem bagajele, să eliberăm camera, apoi când venim luăm altă cameră și e puțin peste mână.

10 medalii a cucerit Flavius Koczi la Europene, din care 3 de aur, 3 de argint și 4 de bronz

1 medalie a cucerit Flavius Koczi la Mondiale, argint în 2009, la Londra

6 aparate va face la Londra Flavius Koczi, principalele șanse de medalie legându-se de sărituri și sol

25 de ani va împlini Flavius Koczi în acest an, pe 26 august