În vizită la campioane

La numai o săptămână de la încheierea Campionatelor Europene de gimnastică de la Birmingham, am intrat în cantonamentul lotului olimpic feminin al României. Cea mai importantă problemă care trebuie rezolvată cât mai curând e starea de sănătate a sportivelor. Nicolae Forminte, antrenorul coordonator, afişa o atitudine pesimistă, însă tehnicianul spune că "în România realismul e acelaşi lucru cu pesimismul". Lotul a intrat deja în linie dreaptă cu pregătirile pentru Campionatele Mondiale de la Rotterdam, din luna octombrie. Singura sportivă aptă sută la sută este Diana Chelariu. Cel puţin aşa a reieşit din ultimele analize efectuate la Centrul Naţional de Medicină Sportivă.

Pe gimnaste le-am prins la final de antrenament, când se efectua mişcări de streching. Deşi are un picior în ghips, Ana Porgas execută mişcările comandate de antrenoarea Lili Cosma la fel ca şi colegele ei. Scăpate de presiunea concursului, fetele îşi permit şi câteva momente de relaxare, dar nu prea multe. "La noi pregătirea nu se opreşte niciodată. Gimnastele care au participat la Campionatele Europene vor avea o săptămână, două ceva mai lejere. Restul trebuie să tragă tare. România nu îşi poate permite să meargă la orice competiţie fără să se bată pentru medalii. Din păcate, starea de sănătate a gimnastelor este deja cunoscută şi nu mai trebuie să o amintesc. Avem nişte gimnaste foarte plăpânde. Sper să se termine odată şi cu ghinioanele, pentru că au fost destule. Românii trebuie să înţeleagă că nu ai cum să obţii aceleaşi performanţe sau chiar mai bune, dacă aria de selecţie este atât de redusă. Trebuie să avem grijă de sportive, altfel putem pune în pericol obiectivul final, Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012. Medicina sportivă are şi ea limitele ei. Nu pot să am pretenţii de la cineva care face muncă de voluntariat, pe care nu îl plătesc", a declarat Nicolae Forminte. Unica sportivă fără nici un fel de probleme este Diana Chelariu, dar cu o floare nu se face primăvară. Sandra Izbaşa este şi ea în sala de antrenament. Nicolae Forminte spune că are mare încredere în ea şi cum o ştie o fată ambiţioasă, e sigur că va reveni în concursuri. Ana Porgras are piciorul în ghips şi îl va purta trei săptămâni. "Fisura de os se repară mai repede decât ligamentele sau musculatura", a mai spus antrenorul coordonator.

"Deşi Rusia a câştigat, să ştiţi că ruşilor le-a fost foarte frică de noi. România a pierdut singură, pe mâna ei. După ce am căzut de două ori de pe bârnă, la primul aparat, ne-au aşteptat la cotitură. Arbitrii ne-au prins, tuns şi frezat. La fel ca la Volos, când a câştigat Italia. Am întâlnit o echipă a Mare Britanii în mare formă, care a primit note constant mai mari. Nu poţi să-i baţi pe englezi la ei acasă. Nu ai cum să te lupţi, să conteşti. Poţi contesta doar nota sportivului tău, nu şi a altor gimnaste. Mai e şi nota de plecare, care rămâne întotdeauna la aprecierea arbitrilor. Eu am spus, dar nimeni nu m-a crezut, că dacă era vechiul cod de punctaj, România era azi campioana olimpică de la Beijing. Am fost singura naţiune care nu a ratat în finala pe echipe. După concurs, s-au apucat specialiştii să calculeze şi au văzut că aşa este. Când România o avea pe doamna Simionescu (n.r - Maria Simionescu, mare arbitră internaţională, vicepreşedinte de onoare al Federaţiei Române de Gimnastică) în FIG (Federaţia Internaţională de Gimnastică), nimeni nu comenta în faţa noastră", a apreciat Nicolae Forminte desfăşurarea evenimentelor din Albion. Cât despre finalele pe aparate: "Beth Tweddle este o gimnastă extraordindară, care la 25 de ani încă mai găseşte o motivaţie în gimnastică. E foarte bine şi foarte frumos din partea ei, decât să meargă în cluburi şi discoteci. Numai că, în zece ani de când concurează la senioare, nimeni nu a chemat-o la un control antidoping. Într-o zi o va chema şi pe ea cineva. Într-o zi vom afla poate şi despre ea, la fel cum am aflat şi despre alţi sportivi cărora le-au fost retrase medalii", a spus Forminte.

Proaspăt medaliată cu aur şi bronz la Europene, Amelia Racea se teme. "Mi-au descoperit ceva la Centrul Naţional de Medicină Sportivă. Cred că la inimă, nici eu nu ştiu exact", spune gimnasta în faţa jurnaliştilor. Cea mai deschisă e de departe Diana Chelariu. Debordează de optimism şi sinceritate şi poate povesti minute în şir fără să o întrerupi sau să termine fraza în care s-a angajat. "Vreau să fiu sănătoasă, să muncesc mai mult. Ştiu că am probleme de ţinută la sol, lucrez la problema asta, mă ajută şi Valer (n.r. - Valer Puia, coregraful lotului). Sper să fac patru aparate, acesta e visul oricărei gimnaste. A fost prima medalie pentru mine şi asta mă ambiţionează", spune Diana Chelariu. Raluca Haidu e o altă gimnastă de mare perspectivă, una care poate face patru aparate. Ea este cea care a ratat de două ori în finala pe echipe, la bârnă. Şi-a revenit la acelaşi aparat în finala pe aparate, unde a obţinut bronzul. Şi pentru ea a fost primul concurs major la senioare. "Trebuie să acceptăm faptul că această generaţie nu a luat medalii cu echipa la nivel de junioare. Este o premieră", a încheiat Nicolae Forminte.