Acum nu, la Mondiale da! Sandra Izbaşa continuă sportul de performanţă: "Am hotărât să mai încerc şi anul acesta"

10 apr 2013 2427 afişări Comentează şi tu Gimnastica
Acum nu, la Mondiale da! Sandra Izbaşa continuă sportul de performanţă: "Am hotărât să mai încerc şi anul acesta"

Dubla campioană olimpică se antrenează cinci ore pe zi

Short Story nu e. Poate Neverending Story. Sau Love Story. Pentru că între ea şi gimnastică e o chimie perfectă. Din care au de câştigat ambele părţi. Şi milioane de fani. În 2013, Sandra Izbaşa a pontat paşi mici, medii şi mari pe covorul de la sol. S-a autotestat, a fost testată şi a hotărât că povestea trebuie să continue. A început anul în forţă, luându-şi examenul de licenţă la facultatea de kinetoterapie, şi a fost foarte aproape chiar să participe la Europeanul care va debuta la Moscova pe 17 aprilie.

Sandra, la finele lui 2012 încă nu ştiai dacă vei mai practica gimnastica doar de plăcere sau pentru o competiţie. Cum te simţi şi ce simţi acum?
Eu mă simt bine şi mă antrenez. Ştiam că voi avea capacitatea de a mă întoarce în sală, deşi în luna decembrie eram indecisă. Eram cam 50-50 %, dar am hotărât să mai încerc şi anul acesta. Mi-am spus să nu-mi pun ţinte şi nu mi-am fixat vreo competiţie anume la care aş vrea să particip. Mi-am dorit doar să văd dacă aş mai face faţă cerinţelor şi dacă m-aş mai acomoda cu noul cod de punctaj. Aşa s-a produs come-back-ul. Firesc.

Cât de grea a fost revenirea în sală şi cum a fost percepută de antrenorii Bellu şi Bitang?
Ei au crezut în mine încă de când am  revenit, m-au sprijinit foarte mult  şi mi-au acordat tot suportul lor. Dar a fost un pic mai dificil, pentru că a trebuit să părăsesc antrenamentele pentru două săptămâni, atunci când am dat licenţa. Dar am reuşit o performanţă ca o medalie. Am luat licenţa la Facultatea de Kinetoterapie din cadrul U.N.E.F.S. Bucureşti şi asta m-a bucurat enorm. Aş vrea să le mulţumesc domnului rector Cojocaru, doamnei decan Mariana Cordun, domnului profesor de anatomie care m-a îndrumat, Alexandru Buzescu şi celorlalte cadre universitare care m-au ajutat. Le port aceeaşi recunoştinţă.

Ce e nou în cariera ta acum şi cum te-ai readaptat cu viaţa la Izvorani?
La Izvorani e singura sală în care chiar mă pot antrena cum trebuie şi m-am acomodat foarte bine. Am mai multă libertate acum şi eu decid dacă rămân sau nu acolo, totul e să fiu odihnită. Fac 5 ore de antrenamente zilnic, două ore şi jumătate şi două ore şi jumătate, iar duminica o am liberă. În rest, ajung seara acasă şi nu prea mai am timp de nimic. Fac un duş, mă mai uit puţin la televizor şi adorm.

Iniţial ai fost pusă pe lista pentru Moscova. De ce nu mai mergi?
Două săptămâni departe de sală înseamnă mult şi mi-a rămas astfel doar o lună de pregătire pentru Campionatul European de la Moscova. Excluzând şi duminicile, o lună de antrenamente ar fi însemnat  foarte puţin pentru o competiţie de un asemenea nivel şi n-aş fi fost 100%.  M-au pus pe listă pentru că e mai uşor să tai pe cineva, decât să mă adauge ulterior.

Ce aparate ai fi făcut?
M-aş fi dus pe sol, pentru că mi-am revenit cel mai repede aici şi aş fi păstrat şi aceeaşi melodie ca la Jocurile Olimpice de la Londra (n.r. Shine on You Crazy Diamond – Pink Floyd) pentru că şi muzica atrage publicul. Nu ştiu dacă la sărituri aş fi reuşit să concurez la fel ca la Olimpiadă şi aş fi rămas astfel doar pe sol.

Mai ai dureri?
Dureri vor fi tot timpul, astea fac parte din viaţa de gimnast, dar important e că nu am mai resimţit dureri majore. Acum pot să afirm că am pauză de la dureri şi pentru asta îi mulţumesc lui Dumnezeu, dar sunt conştientă că din cauza solicitării corpului, a ligamentelor, durerile pot reveni oricând.

Dacă nu mergi la Europene, următoarea ţintă par a fi Mondialele...
Presiune va fi întotdeauna, pentru că toată lumea, dar şi eu aştept rezultate foarte bune, n-aş fi sinceră cu mine dacă n-aş recunoaşte acest aspect. Trebuie să ştiu foarte bine cum să transform această presiune în emoţii constructive. Desigur, Mondialele (n.r. Belgia - 30 septembrie – 6 octombrie) reprezintă o ţintă pentru mine. Dacă reuşesc să merg, cu atât mai bine. Dacă nu, viaţa nu se termină cu gimnastica.

O ultimă întrebare. Ai fost în tribune la semifinala tur din Liga Campionilor la handbal dintre Oltchim şi Gyor. Ce calităţi trebuie să aibă un sportiv pentru a surmonta o diferenţă de două goluri (22-24 în tur)?
Am trăit meciul odată cu ele şi am simţit cum îmi transpirau mâinile! Eu cred că pe principiul „ai pierdut o luptă, dar nu întregul război” se pot clădi cel mai bine speranţele fetelor şi punctul de plecare spre o binemeritată revanşă. Îmi doresc ca handbalistele de la Oltchim să le arate joi unguroaicelor ce valoare au.

Lucrarea de diplomă a fost intitulată "Importanţa tratamentului kinetic fizical al rupturii de tendon achilian", exact accidentarea care a scos-o din circuit în 2009

Îmi doresc ca fetele să ajungă sănătoase la Moscova şi să le prezinte arbitrelor tot ce au pegătit
Sandra IZBAŞA

La CE, Bellu şi Bitang le vor avea în lot pe Diana Bulimar şi pe Larisa Iordache

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.