A beautiful mind

Accidentată la Europenele de la Birmingham, Ana Porgras (16 ani)
luptă în continuare cu ghinionul și cu propriul organism, care a
trădat-o la fiecare concurs important. Cu piciorul drept în ghips,
micuța gimnastă se antrenează zilnic, alături de colegele de lot,
țesând pe mai departe visul în care devine regina lumii la
bârnă.

În sala de la Izvorani antrenamentul a început de mult. Strânse
pe covorul roșu de la sol, fetele exersează conștiincios piruete și
sărituri. E ora de artistică sau partea cea mai plăcută a
pregătirii în care, sub mâna coregrafului Puia Valer, mișcările lor
devin mai expresive și mai grațioase. Departe de zumzetul lor
vesel, într-un colț al sălii privirea ți se lipește de o siluetă
fragilă, înțepenită pe bârnă, care face notă discordantă cu
mișcarea vioaie din jur. Trupul micuț se pierde parcă în tricoul
alb, lărguț, și în pantalonii negri care cad ciudat pe piciorul
drept. Stă nemișcată de minute bune, cu ochii închiși, și nu
schițează niciun gest, doar din când în când aruncă o privire
cronometrului pe care îl ține în mână. Întrebarea se pierde în
momentul în care privirea alunecă spre unul dintre picioarele de
susținere ale bârnei, unde, stinghere, se odihnesc două cârje
albastre. „Ana repetă în minte exercițiul la bârnă, cu cronometrul
în mână, exact ca în concurs, să se încadreze în timp. Așa am
recuperat-o și pe Sandra (n.r. – Izbașa) cu glezna, după Europenele
de la Amsterdam”, ne explică antrenoarea Liliana Cosma.

Repetă și
înainte de somn

Ana Porgras pare să nu prindă vorbele noastre. Își continuă
netulburată exercițiul de imaginație. Își mai schimbă uneori
poziția, înaintând un pas pe „puntea suspinelor” pentru a se
dezmorți, dar nu se dezlipește de pe aparat. După un sfert de oră
coboară încet și țopăie într-un picior spre cârje. Zâmbește cu
toată fața în timp ce își potrivește pe antebraț suportul cârjelor:
„Am făcut 10 serii de integrale. Este tot mai bine, la început
făceam foarte repede exercițiul, dar așa, cu cronometrul în mână,
mă încadrez la fix. Închid ochii, sunt atentă la fiecare element și
iese. Oricum, și seara, înainte de culcare, repet fiecare
exercițiu”.

Pornește încet spre următorul aparat unde va lucra, paralelul.
„Ana, ratezi vreodată exercițiul pe care îl recompui în minte?”, se
strecoară întrebarea. „Niciodată! M-am dezechilibrat o singură
dată, dar am ținut strâns bârna. Nu am voie să-i dau drumul, să
cobor de pe ea”, ne aruncă peste umăr.

Fractură
de peroneu

Se dezechipează încet și totul se explică. Forma ciudată în care
cădea pantalonul pe piciorul drept, cârjele, șchiopătatul. Un ghips
imens cuprinde toată gamba dreaptă a firavei gimnaste. Accidentarea
de la Europenele de la Birmingham, unde a lipit aterizarea la bârnâ
și la sol, totul pentru a ajuta echipa României, căreia i-a adus
cele mai mari note, s-a lăsat cu un diagnostic urât: fractură de
peroneu. Și cu un aparat ghipsat pe care îl va purta încă trei
săptămâni. „La început mi-a fost greu să accept ce mi se întâmplă,
că dau dintr-o accidentare în alta, dar acum mă gândesc că este
încă o încercare și că trebuie să fiu puternică”, explică în pauza
dintre seriile de forță la paralele, în care lucrează mușchii
brațelor. Râde cu toată lumea, făcând abstracție de starea ei. Mai
face câteva serii cu greutăți, după care trece la masaj.

Toate gândurile de gimnastică fug spre Mondialul de la
Rotterdam. „Sper să nu mai am probleme de sănătate, să îmi fi
epuizat acum toate accidentările. Îmi doresc să îmi dea Dumnezeu ce
își dorește orice gimnastă: să devin campioană”, surâde Ana.
Privirea îi trece peste cele două colege care au urcat pe podiumul
european la bârnă, Amelia Racea și Raluca Haidu, care își repetă
integralul din concurs. „Abia aștept să revin, mi-e dor de un
antrenament tare. Nu-mi fac probleme cu concurența la bârnă, mă
bucur chiar, pentru că e o motivație în plus pentru mine.
Concurența îmi dă mai mult curaj, nu trebuie să le las să mă
întreacă”, zâmbește șăgalnic. Ochii verzi devin mai luminoși,
dezvelind parcă un vis care până acum a tot stat ascuns. Birmingham
nu e decât o amintire urâtă, un trecut pe care încet și cu durere
se construiește viitorul. Prezentul e format din câteva danilove și
salturi, în minte…

3 este locul
ocupat de Ana în finala de la paralele a Mondialului londonez din
2009

3 săptămâni va
mai sta Ana cu piciorul imobilzat

Accidentările
Anei

Martie 2008 ruptură musculară la gambă
Ianuarie 2009 operație de menisc la piciorul stâng
Octombrie 2009 fisură la coaste
Martie 2010 întindere la mușchii coapsei stângi
Mai 2010 fractură de peroneu la piciorul drept