A beautiful mind

28 mai 2010 155 afişări Comentează şi tu Gimnastica
A beautiful mind A beautiful mind

Accidentată la Europenele de la Birmingham, Ana Porgras (16 ani) luptă în continuare cu ghinionul şi cu propriul organism, care a trădat-o la fiecare concurs important. Cu piciorul drept în ghips, micuţa gimnastă se antrenează zilnic, alături de colegele de lot, ţesând pe mai departe visul în care devine regina lumii la bârnă.

În sala de la Izvorani antrenamentul a început de mult. Strânse pe covorul roşu de la sol, fetele exersează conştiincios piruete şi sărituri. E ora de artistică sau partea cea mai plăcută a pregătirii în care, sub mâna coregrafului Puia Valer, mişcările lor devin mai expresive şi mai graţioase. Departe de zumzetul lor vesel, într-un colţ al sălii privirea ţi se lipeşte de o siluetă fragilă, înţepenită pe bârnă, care face notă discordantă cu mişcarea vioaie din jur. Trupul micuţ se pierde parcă în tricoul alb, lărguţ, şi în pantalonii negri care cad ciudat pe piciorul drept. Stă nemişcată de minute bune, cu ochii închişi, şi nu schiţează niciun gest, doar din când în când aruncă o privire cronometrului pe care îl ţine în mână. Întrebarea se pierde în momentul în care privirea alunecă spre unul dintre picioarele de susţinere ale bârnei, unde, stinghere, se odihnesc două cârje albastre. "Ana repetă în minte exerciţiul la bârnă, cu cronometrul în mână, exact ca în concurs, să se încadreze în timp. Aşa am recuperat-o şi pe Sandra (n.r. - Izbaşa) cu glezna, după Europenele de la Amsterdam", ne explică antrenoarea Liliana Cosma.

Repetă şi înainte de somn

Ana Porgras pare să nu prindă vorbele noastre. Îşi continuă netulburată exerciţiul de imaginaţie. Îşi mai schimbă uneori poziţia, înaintând un pas pe "puntea suspinelor" pentru a se dezmorţi, dar nu se dezlipeşte de pe aparat. După un sfert de oră coboară încet şi ţopăie într-un picior spre cârje. Zâmbeşte cu toată faţa în timp ce îşi potriveşte pe antebraţ suportul cârjelor: "Am făcut 10 serii de integrale. Este tot mai bine, la început făceam foarte repede exerciţiul, dar aşa, cu cronometrul în mână, mă încadrez la fix. Închid ochii, sunt atentă la fiecare element şi iese. Oricum, şi seara, înainte de culcare, repet fiecare exerciţiu".

Porneşte încet spre următorul aparat unde va lucra, paralelul. "Ana, ratezi vreodată exerciţiul pe care îl recompui în minte?", se strecoară întrebarea. "Niciodată! M-am dezechilibrat o singură dată, dar am ţinut strâns bârna. Nu am voie să-i dau drumul, să cobor de pe ea", ne aruncă peste umăr.

Fractură de peroneu

Se dezechipează încet şi totul se explică. Forma ciudată în care cădea pantalonul pe piciorul drept, cârjele, şchiopătatul. Un ghips imens cuprinde toată gamba dreaptă a firavei gimnaste. Accidentarea de la Europenele de la Birmingham, unde a lipit aterizarea la bârnâ şi la sol, totul pentru a ajuta echipa României, căreia i-a adus cele mai mari note, s-a lăsat cu un diagnostic urât: fractură de peroneu. Şi cu un aparat ghipsat pe care îl va purta încă trei săptămâni. "La început mi-a fost greu să accept ce mi se întâmplă, că dau dintr-o accidentare în alta, dar acum mă gândesc că este încă o încercare şi că trebuie să fiu puternică", explică în pauza dintre seriile de forţă la paralele, în care lucrează muşchii braţelor. Râde cu toată lumea, făcând abstracţie de starea ei. Mai face câteva serii cu greutăţi, după care trece la masaj.

Toate gândurile de gimnastică fug spre Mondialul de la Rotterdam. "Sper să nu mai am probleme de sănătate, să îmi fi epuizat acum toate accidentările. Îmi doresc să îmi dea Dumnezeu ce îşi doreşte orice gimnastă: să devin campioană", surâde Ana. Privirea îi trece peste cele două colege care au urcat pe podiumul european la bârnă, Amelia Racea şi Raluca Haidu, care îşi repetă integralul din concurs. "Abia aştept să revin, mi-e dor de un antrenament tare. Nu-mi fac probleme cu concurenţa la bârnă, mă bucur chiar, pentru că e o motivaţie în plus pentru mine. Concurenţa îmi dă mai mult curaj, nu trebuie să le las să mă întreacă", zâmbeşte şăgalnic. Ochii verzi devin mai luminoşi, dezvelind parcă un vis care până acum a tot stat ascuns. Birmingham nu e decât o amintire urâtă, un trecut pe care încet şi cu durere se construieşte viitorul. Prezentul e format din câteva danilove şi salturi, în minte...

3 este locul ocupat de Ana în finala de la paralele a Mondialului londonez din 2009

3 săptămâni va mai sta Ana cu piciorul imobilzat

Accidentările Anei

Martie 2008 ruptură musculară la gambă
Ianuarie 2009 operaţie de menisc la piciorul stâng
Octombrie 2009 fisură la coaste
Martie 2010 întindere la muşchii coapsei stângi
Mai 2010 fractură de peroneu la piciorul drept

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.