Dramă naţională: mai sunt doar 12.474 de elevi sportivi legitimaţi în România! Ne lamentăm sau trecem la treabă? Proiectul naţional propus pentru reorganizarea sportului

28 apr 2016 23845 afişări Comentează şi tu Alte Sporturi
Dramă naţională: mai sunt doar 12.474 de elevi sportivi legitimaţi în România! Ne lamentăm sau trecem la treabă? Proiectul naţional propus pentru reorganizarea sportului 6 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7908/15275581/1/bellu-echipa-cm.jpg

Am asistat marţi, la Ministerul Tineretului şi Sportului, la o conferinţă de presă susţinută de şefii Federaţiei Române de Gimnastică, în care s-au expus diverse motive pentru care această disciplină, locomotivă a sportului românesc mai bine de patru decenii, a eşuat lamentabil în ultimele luni.

Nici fetele, dar nici băieţii nu s-au calificat cu echipele la Jocurile Olimpice! Printre alte lucruri am reţinut şi câteva cifre care spun de fapt aproape totul despre gimnastică, caz ieşit însă în faţă prin prisma performanţelor avute de-a lungul anilor pentru că „boala” este generală:

  • Salariu unui antrenor debutant este de 750-800 de lei.
  • În gimnastica feminină mai sunt 400 de legitimaţii. Cifra este şi mai dramatică la masculin, adică undeva pe la jumătate. 

„Baza sportivă şi baza sportului românesc este la pământ, iar gimnastica nu face excepţie!”, a fost una din concluziile dure care s-au tras.

Sportul românesc trăieşte în condiţii grele în ultimii ani şi va suferi şi mai cumplit  în anii următori! Cel puţin după cifre şi după fapte, situaţia nu are cum să se îmbunătăţească. Vârfurile sunt puţine, iar baza sportului, adică acei copii şi juniori care ar trebui să devină campionii de mâine vin de la un an la anul într-un număr tot mai redus către sport. În urma unei radiografii a sistemului naţional de Educaţie Fizică şi Sport din Ministerul Educaţiei au rezultat nişte cifre îngrijorătoare. „La 3,2 milioane de elevi mai sunt doar 12.474 de elevi sportivi legitimaţi, ceea ce e un procent ruşinos", relatează Constantin Căliman, director adjunct în cadrul Federaţiei Sportului Şcolar Universitar. Da, aţi citit bine, baza performanţei în România a ajuns la 12.500 de sportivi!

„Masa noastră critică pentru viitorii performeri cam aceasta este. Încă să ne bucurăm de rezultatele pe care le mai avem astăzi pentru că, foarte posibil, nu vor mai exista nici acestea în viitorul apropiat. În ultimii 2 ani, am scăzut ca număr de sportivi la nivel naţional cu vreo 25.000 de elevi. Marele regres este suprinzător la fotbal”, spune interlocutorul.

România a avut semnale puternice după Jocurile Olimpice de vară din 2008 şi din 2012 că sportul este într-un mare regres, dar nu s-a luat nicio măsură pentru a opri căderea, nu a existat nicio strategie naţională. În mod evident, problema cea mai arzătoare a sportului românesc pleacă de la bază. Practic, toată această dramă naţională a fost „construită” timp de 26 de ani. În momentul de faţă statul ar putea acorda zeci de milioane de euro pentru loturile naţionale, efortul ar fi în zadar! Sportul românesc nu mai are suficienţi atleţi pentru a face o selecţie care să genereze performanţă. Astfel, preocupările, inclusiv pentru Guvernul şi a mediul politic, ar trebui să fie baza piramidei pentru început.

Constantin Căliman susţine că a definitivat un proiect pentru reorganizarea întregului sport românesc, adică înfiinţarea Asociaţiilor Sportive Şcolare în cadrul unităţilor de învăţământ, acesta fiind deja în dezbatere publică. Într-o discuţie cu ProSport, oficialul din cadrul FSSU a detaliat:

  • „Având în vedere toate aceste cifre, am încercat să identificăm căile prin care am putea face o reorganizare, care să dea şi rezultate pentru că idei sunt multe. Avem ora de educaţie fizică şi sport şi aici e o mare problemă. Prin Legea 1, orele de educaţie fizică şi sport pot fi ţinute şi conduse doar de profesori de educaţie fizică de specialitate. Ca să măreşti numărul de ore de educaţie fizică faţă de ce există acum ne trebuie 16.500 de profesori. Nu ai de unde să-i scoţi, plus că e vorba şi volumul financiar. Atunci, le-am propus ca Asociaţia Sportivă Şcolară (ASŞ) să devină o structură. 
  • Educaţie Fizică şi Sport este o oră informală ca oricare alta, ca istoria, geografia. E bine că există acolo. Dar nu o să aducă niciodată rezultate în plan sportiv. Structura sportivă denumită Asociaţia Sportivă Şcolară în cadrul unei instituţii de învăţământ ar fi singura abilitată să dezvolte grupele sportive, să genereze mai multe ore de sport.
  • Ce urmărim de fapt? Practicarea în mod continuu şi susţinut a unei ramuri sportive, dacă nu două. Colegii mei în comisie au spus două ramuri, unul la sporturile individuale, astfel încât elevul să se cunoască pe sine, să aibă o dimensiune a propriului potenţial motric, intelectual în relaţia cu partenerul de întreceri, iar altul de echipă, să-şi dezvolte mai multe abilităţi. Practic, acesta este rolul formator al sportului pentru viaţă. Pe noi nu ar trebui să ne intereseze la această oră performanţa sportivă în sine, acest aspect este o rezultantă a educaţiei în timp. Dacă punem presiune pe copil de la 5-6 ani, tu vei fi viitorul performer şi ne vei aduce medalii, nu ştiu dacă îl ajută. În schimb, ei trebuie educaţi.

  • Practicarea în mod continuu şi susţinut a unei ramure sportive înseamnă 2-3 ore de antrenament pe săptămână plus una bucată competiţie la sfârşit de săptămână. Olimpiada Naţională a Sportului Şcolar şi Olimpiada Gimnaziilor sunt nişte competiţii la care sunt rotiţi un număr mic de sportivi. De exemplu, dacă la o şcoală sunt 25 de elevi cu calităţi motrice, aceştia sunt rotiţi şi la handbal, şi la fotbal, şi la volei, şi la baschet, şi la crosuri, şi la biatlon şi la toate. Nu e posibil aşa ceva.
  • În ASŞ, prin regulamentul pe care l-am făcut, poţi să faci contracte cu plata la oră şi cu antrenorii, şi cu instructorii. Ca să aduci la cei 3,2 milioane de elevi suficienţi tehnicieni trebuie să-i găseşti pe undeva. Singurele locuri unde îi poţi identifica sunt parteneriatele pe ramură de sport cu Asociaţiile Judeţene, care au antrenori şi instructori. Trebuie încurajaţi şi sportivii care abandonează performanţa să îmbrăţişeze antrenoratul, dar trebuie să-i dai o motivaţie. Dacă cea materială nu îi este oferită, deja ai pornit cu stângul. Sunt câteva lucruri care încet-încet sunt puse pe o listă şi încurajează.
  • Profesorii trebuie încurajaţi să facă Asociaţiile Sportive Şcolare pentru că astfel apar nişte pârghii pe care ar putea să le utilizeze. Dar ei nu le utilizează din blazare, din necunoaştere, neplătiţi, nemotivaţi. Pe de altă parte şi ei sunt cam hingheriţi.
  • Din ONSS şi OG trebuie să facem, de sus până jos, un Campionat Naţional Şcolar. Elevul să meargă în fiecare săptămână la o competiţie, nu o dată la 3 luni. Dintre ei, în viitor se vor selecţiona marii performeri.
  • La MEC, în fiecare sector din Bucureşti şi în fiecare judeţ, avem Cluburi Sportive Şcolare, care ar trebui să fie următorul pas pentru elevi. CSŞ-urile ar trebui să devină structurile elitiste ale sportului de performanţă în Ministerul Educaţiei. Dacă am avea 47 de Cluburi Sportive Şcolare bine dotate, bine populate şi finanţate, le putem transforma uşor în centre olimpice. Mai ales pe ramurile olimpice de sport.
  • Dacă o să ai 800.000 – 1.000.000 dintre elevi legitimaţi la CSŞ-uri o să ai o bază de selecţie imensă. Noi acum suntem 12.474 în MEC”.

Fără îndoială că marea problemă a fiecărui proiect este ridicată de finanţare. Cum ar putea fi finanţate ASŞ-urile? Constantin Căliman a vorbit şi despre acest aspect

  • „ASŞ-urile au posibilitatea de a avea nişte surse de finanţare, dar şi aici ne lovim de factorul politic, care trebuie să fie decident. În contrapondere cu ce spune Carta Albă, care interzice imixtiunea politicului în sport, ajungem tot la politic în România pentru că trăim o horă continuă.
  • O parte din finanţare să fie făcută de către MEC. Finanţarea se poate face şi prin MTS, care are posibilitatea de a obţine finanţări pe cele trei mari paliere: Sportul de performanţă, Sportul pentru toţi, Întreţinerea bazelor sportive şi dezvoltarea infrastructurii. De când e Legea 69/2000, pe a treia variantă nu s-a dat niciun ban. Pentru P2 s-a dat ultima dată până în 2009 sau 2010. Practic, Guvernul trebuie să hotărască un buget anual pentru sport care să fie împărţit: pentru activitatea administrativă a MTS, pentru finaţarea federaţiilor sportive naţionale, pentru întreţinerea bazelor sportive. Mai sunt şi cele 45 de cluburi departamentale în subordine, care din punctul meu de vedere le-aş trece la administraţia locală. Nimeni nu ştie mai bine care este interesul pe plan local, al unei comunităţi.
  • Mai există proiectul Pierre de Coubertin. Este extraordinar, dar nu are nicio finalitate, se cheltuiesc doar nişte bani. Apoi, la nivel de copii şi juniori ar trebui să fie o gândire unitară. Vorbeam şi cu Alin Petrache (n.r. preşedintele COSR), Olimpiada Gimnaziilor, aşa cum este gândită de către Comitetul Olimpic, nu are o finalitate. Nu se măreşte numărul de practicanţi. Decât să cheltuim bani pe nişte competiţii de 4 ori pe ani, mai bine cheltuim un buget pentru practicarea în mod mod continuu şi susţinut a unei ramuri sportive. După care să ne gândim la competiţii.
  • Avem nevoie în primul rând de implementarea unui Ordin de ministru. Avem nevoie de o finanţare, începând cu această vară, ca să nu ratăm startul anului şcolar 2016-2017. Le-am propus să luăm o decizie cât mai rapid, altfel am mai pierdut un an.
  • Numai dacă se votează în Parlament un plan de dezvoltare al sportului românesc pe 4-5 cicluri olimpice sau dacă Premierul îşi asumă un proiect naţional în care să spună că este momentul zero în sportul românesc, trebuie să se facă o reorganizare, să aloce o sumă de bani, avem şanse de redresare.
  • În primul an finanţăm per capita, 2-3 lei timp de zece luni. Apoi venim cu un regulament, cu criterii de finanţare în felul următor. Te finanţez în funcţie de numărul de sportivi legitimaţi, de activitatea în anul precedent şi rezultatele obţinute, ca să existe o concurenţă. Pentră că se poate să existe şi directori ai unităţiilor de învăţământ şi Consilii de Administraţie care nu subscriu la ideea de dezvoltare.
  • După bugetul alocat de MEC sau prin MTS pentru ASŞ am mai putea lua buget prin hotărâri de Consiliu Local. În fiecare Consiliu de Administraţie al fiecărei şcoli, prin directori, profesori sau părinţi, există 1-2 consilieri local.
  • Asociaţia de Părinţi. Eu, de exemplu, am făcut o donaţie de curând la o şcoala din Bucureşti. Dacă fiul meu sau fata mea vor face un sport într-o echipă, văd în primul rând că are o activitate, în al doilea rând îi place, socializează şi rezonează, atunci sunt dispus să fac şi eu o donaţie, să zicem 100 de lei în fiecare lună. Contribui şi eu cu ceva, mai am un prieten, mai am un sponsor. Părinţii sunt în stare de orice pentru copiii lor. Asta trebuie să fie ideea de dezvoltare. Nu aşteptăm să ne dea statul român un miliard de euro şi hai să ne apucăm de treabă. Statul român trebuie să dea o finanţare şi nişte legi, un cadru organizatoric, astfel încât să prindă contur ideea de dezvoltare a industriei sportului din România.
  • De asta sunt stadionele şi sălile goale, nu avem spectatori. Am văzut meciul de handbal Kiel – Barcelona cu o sală plină de 10.000 de oameni. Am văzut în campionatul Spaniei că toate stadioanele sunt pline. Din ce cauză? Pentru că ei sunt foarte organizaţi. Şi în jurul acestei idei de proiect naţional în sport gravitează toată lumea. Şi firme de echipament sportiv, şi cei care vând popcorn, şi cei care vând asigurări, şi cei care sunt în turism şi în transport. Totul e un fenomen. Noi suntem zero, suntem morţi din acest punct de vedere.
  • Numai dacă cineva îşi va asuma politic un proiect, altfel nu mai avem nicio şansă. Reorganizarea şi finanţarea ţine de politic".

Pe de altă parte, Constantin Căliman a mai precizat că sportul românesc ar trebui să benificieze de 1% din PIB. Argumentează: „Mulţi spun că e mult 1% din PIB. Nu e mult! În tot sportul românesc, finanţat de stat şi din bani privaţi, nu sunt mai mult de 350-400 de milioane de euro, de la zero până sus. Adică nici 0,5% din PIB. Dar dacă finanţezi sportul cu 1% din PIB şi faci lucrativă masa critică din Ministerul Educaţiei, dezvolţi industria consolidată astfel încât să graviteze în jurul fiecărei instituţii sportive, putem spune că 1% azi a adus o creşte la PIB de 4% peste 2-3 ani. Aportul sportului românesc la PIB peste 4-5 ani va fi de 7%. Creezi în acelaşi timp între 350.00 şi 500.000 de locuri de muncă. La fiecare ASŞ vei avea un preşedinte, un vicepreşedinte, un secretar, antrenor la fiecare grupă pe ramură de sport, inerent vei avea nevoie şi de kinetoterapeuţi, ai nevoie de un psiholog, de şoferi. Paradoxal, anul trecut au luat foarte multe microbuze, dar nu au şoferi pentru că nu au voie prin lege să angajeze şoferi. După ce privatul se mai consolidează, mai reduci din sarcina statului şi o pui pe umerii privatului. Dai un procent mai mare din cota de sponsorizare, nişte facilităţi. Încet vom creşte. Noi trăim într-un cerc vicios, nu dăm bani câţi trebuie, nu se practică sportul, nu vine nimeni din servicii, din economia adevărată să contribuie financiar şi stăm şi ne uităm unul la celălalt cum delegaţia României este foarte subţire la Jocurile Olimpice şi nu avem rezultate".

Dacă ASŞ-urile vor fi puse în mişcare, „primele roade ar trebui să apară după 4 ani la nivel de sport de performanţă. Dar din punct de vedere al numărului de practicanţi şi al dezvoltării serviciilor, într-un an de zile. Inclusiv locurile de muncă noi ar trebui să fie posibile din toamnă”, a concluzionat Căliman.

DECLARAŢIE

"Avem o problemă de mare interes naţional. Ca o proiecţie în timp, neluarea unor decizii în această perioadă, este o subminare a interesul naţional în viitor. Suntem din ce în ce mai bolnăvicioşi, armată nu se mai face, sport nu mai face, sistemul e aşa cum e. Dacă nu le oferim copiilor şi latura aceasta a sportului, o să avem reale probleme ca naţie", Constantin Căliman, director adjunct Federaţia Sportului Şcolar Universitar

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.