Olandezul Pieter Weening (Orica-GreenEdge) a câștigat duminică etapa a noua din Giro, cu final în ascensiune la Sestola. Cadel Evans (BMC Racing Team) rămâne liderul competiției
Specialist al evadărilor, însă niciodată un rutier suficient de puternic pentru a se bate în clasamentul general al Marilor Tururi, Pieter Weening a dat din nou lovitura. În urmă cu nouă ani, în abia al doilea an ca profesionist, Weening, pe atunci la Rabobank, câștiga etapa a opta a Turului Franței pentru doar 0.0002 secunde sau 9.6 milimetri, în fața lui Andreas Kloden, după o evadare până la Gerardmer. De atunci, Weening a mai câștigat încă o etapă în Turul Italiei (2011), dar și clasamentul general din Turul Poloniei de anul trecut. Și pentru că, probabil, s-a gândit că a trecut mult timp de la ultima sa victorie de etapă într-un Mare Tur, olandezul de la Orica-GreenEdge s-a impus duminică în manșa a noua din acest an, cu final în ascensiune de categoria a doua la Sestola.
Weening a declanșat excelent sprintul
Cu o zi de pauză în față, cicliștii din Giro erau așteptați să nu forțeze în manșa de duminică. Însă plutonul a fost reticent în a lăsa o evadare să plece încă din primii kilometri, astfel că fugarii au reușit să părăsească grupul masiv doar după 50 de kilometri. Iar Julien Berard (AG2R La Mondiale), Enrico Barbin (Bardiani CSF), Marco Bandiera (Androni Giocatolli), Jackson Rodriguez (Androni Giocatolli), David Tanner (Belkin), Oscar Gatto (Cannondale), Leonardo Duque (Colombia), Matteo Bono (Lampre-Merida), Jonathan Monsalve (Neri Sottoli), Tosh Van der Sande (Lotto-Belisol), Salvatore Puccio (Team Sky), Eduard Vorganov (Katusha), Pieter Weening (Orica-GreenEdge) și Davide Malacarne (Europcar) au câștigat repede avans, reușind să aibă 8 minute în față, cu doar 70 de kilometri înainte de final.
3 victorii de etapă are Orica-GreenEdge în acest sezon din Giro, cele mai multe (una la contratimpul pe echipa, una prin Michael Matthews și una prin Weening). Până în acest an, australienii aveau un singur succes, prin Matt Goss, în 2012
Însă greutățile nu au apărut decât pe finalul manșei, iar cu 19 kilometri înainte de final, adică cu 6 borne înainte ca drumul să înceapă să urce, Pieter Weening, unul dintre puținii cățărători adevărați, și-a părăsit colegii, fiind urmat doar de Davide Malacarne. Încet, dar sigur, ecartul față de foștii colegi de evadare a crescut la un minut, iar pe pantele de 14% ale cățărării de la Sestola cei doi s-au distanțat la peste două minute. Devenise astfel clar că, în condițiile în care plutonul nu a fost interesat, victoria de etapă urma să se dea între cei doi evadați. Iar Weening, mult mai experimentat, a stat cuminte în roata lui Malacarne până cu 300 de metri înainte de final, când a declanșat sprintul, l-a depășit pe italian, și l-a învins fără probleme.
Cadel Evans a purtat pentru a doua zi în carieră tricoul roz, de lider al clasamentului general în Giro
N-au fost atacuri multe pe Sestola
Ce s-a întâmplat însă în pluton? În primul rând, Nairo Quintana (Movistar), favoritul principal la victorie, a rămas la 1 minut și 45 de secunde în spatele lui Cadel Evans (BMC Racing Team). Motivul? Quintana spune că nu se simte bine, are probleme la mușchii fesieri și la un picior, după căzătura din etapa a șasea de la Montecassino și nu poate încă să atace. În schimb, a atacat italianul Domenico Pozzovivo (AG2R-La Mondiale), care a recuperat peste 30 de secunde în fața celorlalți favoriți și a urcat până pe locul 4 în ierarhia generală înaintea zilei de pauză de luni.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER