Campionul de la periferie

• 
• 
• 
• 

- 4 Intra in galerie

Pozele precedente Pozele urmatoare

Boxul naşte poveşti de viaţă impresionante. Pugilistul Viorel Simion (30 de ani), deţinătorul centurii WBC International la categoria pană, se înscrie lejer în tipar.

Viorel Simion are ceva din alura şi aura boxerilor de la începutul secolului XX. Acelaşi punct de plecare, un cartier mărginaş şi sărac al capitalei, aceeaşi familie numeroasă - mai are doi fraţi şi trei surori -, acelaşi drum plin de frustrări, prin care şi-a croit cărare demn, cu pumnii înmănuşaţi. N-a tras la şaibă, n-a descărcat saci din vagoane, dar spune fără să stea pe gânduri că n-ar ezita niciun moment să coboare la munca de jos pentru a le asigura fetelor sale un viitor mai bun.

"Doar fetele mele mă pot face KO. În ring, nu-mi fac probleme", spune Viorel. De altfel, universul lui se împarte între sala de antrenament şi garsoniera de "30 şi ceva de metri pătraţi" unde locuieşte cu familia. Cu umor spune că mai trebuie să boxeze un pic pentru a-şi vedea ridicată casa la care lucrează de vreo trei ani. "După meciul de joi, cu mexicanul Edgar Riovalle, mi-am asigurat faianţa şi gresia. Până la vară sper să ne mutăm în casă nouă", explică el.

Atras de banii câştigaţi de fratele său
Povestea de boxer a lui Viorel Simion începe undeva în 1990, într-o săliţă de câţiva metri pătraţi, în acelaşi cartier în care a crescut. Antrenorul Mihai Teofil i-a pus mănuşile în mâini şi tot el a umblat după Viorel pe străzi pentru a-l readuce în sală, după opt luni de rătăcire. "Ştiţi ce m-a readus la box? Nu insistenţele maistrului Teofil, nici măcar rugăminţile inginerului Ion Gălăteanu de la Republica, un om minunat care a avut mereu încredere în mine. Ci banii pe care fratele meu i-a primit la «Memorialul Simion Cuţov», prin 1994. Atunci am înţeles că boxul îmi poate asigura un viitor frumos", rememorează Viorel.

Furat la mondiale şi europene
Cariera lui a pornit frumos: aur la europenele de cadeţi din 1997 şi acelaşi "metal" doi ani mai târziu, la CE de juniori. În 2000, la numai 19 ani, îşi mătura toţi adversarii la Centura de Aur şi ajungea în lotul de seniori. Zborul i s-a frânt în jocuri de culise şi decizii injuste. "În 2001, la Mondiale, arbitrii au dat în butoane de m-am speriat. M-a învins turcul Paliani la diferenţă de 15 puncte. Jocurile erau făcute pentru ca el să ia titlul mondial. La fel şi în 2002, când am luat doar bronz", îşi aminteşte cel supranumit acum "Bombardierul".

A vrut să renunţe după Atena 2004
Cea mai mare frustrare a venit însă în 2004, la Olimpiada de la Atena. În sferturi, când mai avea un pas până la podium şi, automat, la renta viageră, a pierdut un meci ciudat în faţa sud-coreeanului Jo Seok Hwan. "Am condus până în ultimele 30 de secunde cu două-trei puncte şi pe final deodată scorul s-a inversat. Am fost bulversat de decizie. Atunci am vrut să mă las de box. Mai târziu am înţeles că aşa a fost împărţeala, trebuia să ia şi Coreea de Sud o medalie. Noi cucerisem deja una prin Ionuţ Georghe", murmură Viorel. La amatori a mai boxat un singur turneu final, la Mondialele din China (2005), când a cucerit singura medalie a României, una de bronz.

Pregătit pentru un meci de titlu
În 2006 a trecut la profesionişti, găsindu-şi locul într-un ring unde boxul nu poate fi păcălit. "Sunt reprize mai multe, ai timp să-ţi faci o strategie, să boxezi cu adevărat", explică el. În cinci ani, Viorel Simion a câştigat 15 meciuri, ultimul succes fiind consemnat joi, la Sala Rapid, în Gala Invincibilii 6. "Bombardierul" a avut o prestaţie solidă, în faţa unui adversar puternic şi rezistent, mexicanul Edgar Riovalle (25 de ani), el fiind declarat învingător la puncte, cu o decizie unanimă.

Ajuns în apropierea primilor 10 la versiunea WBC, categoria pană, Simion adulmecă un posibil meci de titlu mondial. La 30 de ani, ştie că nu are timp de aşteptat şi îşi doreşte acest meci cât mai repede. "Sunt pregătit", este deviza lui. De aici trebuie să îşi intre în rol cei care-i gestionează cariera. "Va fi campion mondial", este promisiunea lui Rudel Obreja, preşedintele FR de Box.

Am luat mai mulţi pumni la cele 172 de reprize de sparring dinaintea meciului decât de la Riovalle. La antrenamente m-am bătut cu boxeri mai grei cu 10-15 kilograme decât mine
Viorel Simion