Eroul Raliului Dakar. Povestea primului sportiv paraplegic care termină cel mai dur rally-raid din lume

19 ian 2015 1522 afişări Comentează şi tu Auto-Moto
Eroul Raliului Dakar. Povestea primului sportiv paraplegic care termină cel mai dur rally-raid din lume 6 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7959/13763400/1/carte-llove.jpg

Raliul Dakarul adună, an de an, la start, sportivi cu poveşti extraordinare de viaţă. Poveşti în  care dorinţa de a fi cel mai bun depăşeşte obstacolele pe care destinul le presară în calea fiecăruia. Ambiţie, hotărâre, mult curaj şi o încredere nebunească în propriile puteri, totul transformat în lecţii de viaţă ce pot fi exemplu pentru mulţi dintre cei mai tineri.

Pentru Albert Llovera, Dakarul reprezintă pariul cu el însuşi, un triumf asupra destinului care l-a încercat cumplit. Sportiv de performanţă cu o carieră în plină ascensiune în schiul alpin,  Albert Llovera a suferit, în timpul unui concurs un grav accident ce l-a lăsat paralizat de la brâu în jos. Avea 18 ani şi toată lumea i se prăbuşea. Puştiul originar din Andorra nu a renunţat însă la visul lui şi s-a ridicat, mai puternic. Câţiva ani mai târziu avea să urce pe podiumul competiţiilor automobilistice, mai întâi la juniori, după care avea să treacă la Campionatul Mondial de Raliuri. Llovera este singurul pilot cu dizabilităţi care participă în această competiţie şi se bate de la egal la egal cu sportivii obişnuiţi. Mai mult, la ediţia 2015 a Dakarului, acesta şi-a împlinit visul de trece linia de sosire a celui mai dur rally-raid. El a terminat pe locul 41 la clasa auto şi l-a avut copilot pe ibericul Alex Haro Bravo.

“Trebuie să îţi accepţi destinul”
Albert Llovera (48 de ani) nu este adeptul cuvintelor mari. Nu se consideră erou. Nici supraom. Nici cel care a stat faţă în faţă cu moartea şi a învins. Vorbeşte despre el ca despre un tip obişnuit, care iubeşte suficient de mult sportul pentru a nu-i purta pică pentru faptul că l-a condamnat la scaunul cu rotile. Iubeşte sportul pentru că a luptat să rămână în mijlocul lui şi acesta l-a răsplătit cu podiumuri, victorii şi o viaţă nouă. “Astfel de evenimente te schimbă, te fac să vezi viaţa cu alţi ochii. Dacă vei căuta vinovaţi pentru ceea ce ţi s-a întâmplat sau dacă te vei întreba tot timpul de ce eu, îţi vei irosi viaţa într-un mod nu tocmai plăcut. Întotdeauna am încercat să lupt pentru lucrurile în care am crezut, să încerc să arăt că un scaun cu rotile îţi poate schimba definitiv viaţa, dar nu te poate face prizonierul lui”, explică Llovera.


Albert a fost felicitat pentru evoluţia din Dakar de către "greii" competiţiei, Peterhansel şi Despres

De la Jocurile Olimpice în scaunul cu rotile
Avea 17 ani şi participa la Jocurile Olimpice de iarnă de la Sarajevo (1984) din postura de cel mai tânăr competitor din istoria întrecerii. Avea în faţă o carieră promiţătoare în schi alpin, un drum care avea să se frângă doar un an mai târziu, pe 15 mai, tot la Sarajevo, la Cupa Europei la schi. În timpul unei coborâri, în concurs, la viteza de 105 km/h se izbeşte de un parapet, se accidentează grav şi rămâne paralizat de la brâu în jos. “Totul s-a schimbat din acea clipă. Sunt momente peste care treci greu la început, nu-şi găseşti un rost în viaţă, contează mult ajutorul celor apropiaţi. Treci prin toate stările, de la disperare la depresie, la speranţă, iar la depresie, însă în momentul în care iei lucrurile aşa cum sunt şi îţi accepţi destinul, totul devine mai uşor”, spune acesta. A urmat o perioadă grea de recuperare la spitalul Vall d’Hebron în Barcelona şi i-a trebuit un an ca să îşi revină. Gândul însă îi zbura spre sport.  Un alt sport. A încercat să facă întâi baschet, apoi a trecut la sporturile cu motor, unde s-a lovit de un alt obstacol. "Nu au vrut să îmi dea licenţa de pilot pe motiv că nu pot concura alături de sportivii obişnuiţi. Nu se mai văzuse aşa ceva până atunci. Abia după doi ani jumătate am reuşit să obţin acordul de a participa la cuse. Sunt primul sportiv cu dizabilităţi din lume care a obţinut acest drept", spune cu mândrie.


Fata lui, atletă de performanţă
 În 1987, la doi ani de la accident devine campion naţional al Andorrei la quad-uri. Şedintele de recuperare, combinate cu cele de kinetoterapie şi antrenamentele riguroase îl fac competitiv şi în alte discipline ale motorsportului. În 1991 a început să participe în cursele pe circuit, ca după 8 ani să devină campion al Andorrei şi al Cataloniei. Conducând doar cu mâinile, o maşină special adaptată, Albert a devenit singurul pilor paraplegic din lume ce a câştigat titluri în competiţiile oficiale.  În 2001, cu ajutorul celor de la FIAT avea să debuteze în Campionatul Mondial de Raliuri  destinat juniorilor. Apoi a trecut firesc spre Campionatul Mondial de Raliuri, unde, la prima participare, avea să termine pe locul cinci, în Raliul Mexicului. Viaţa a continuat şi în afara sportului: şi-a terminat studiile, a devenit doctor ortoped, s-a căsătorit şi a devenit tatăl unei fete, Cristina. “Trebuie să te bucuri de lucrurile pe care viaţa ţi le oferă şi să le iei aşa cum sunt. Mă consider un om fericit şi simt acest lucru în fiecare zi, când mă uit la familia mea şi la prietenii care mă înconoară”, explică el. Fata lui, Cristina este sportiv de performanţă şi practică atletismul. Ea a participat la Jocurile Olimpice de la Londra în proba de 100m.


Albert şi fiica lui, Cristina, şi ea sportiv de performanţă

  • Llovera concurează la Campionatul Mondial de Raliuri Super 2000 (este o categorie de maşini mult mai apropiat de maşinile de serie, iar în unele etape din Campionatul Mondial de Raliuri se face clasament special pentru acest tip de maşini), dar şi în Campionatul de Raliuri al Spaniei , cu un Fiat Stilo.


A învins şi Dakarul
Până în acest an, Dakarul a fost singura competiţie care i-a rezistat. După două participări în care a fost nevoit să abandoneze, în 2007 şi 2014, Llovera a reuşit anul acesta să-şi îndeplinească visul şi să termine cea mai dificilă competiţie de rally-raid din lume. Participant la clasa auto, cu un Optimus MD 06 Buggy MD Rallye, Llovera şi copilotul Alex Haro Bravo au terminat pe locul 41. Maşina a fost special adaptată pentru Llovera, pe volanul normal fiind puse două cercuri, unul pentru a accelera şi unul pentru a frâna. Mai mult, el a înregistrat timpi buni în mai multe etape ale ediţiei din 2015, reuşind să obţină al treilea cel mai bun timp în Salar del Unyui, câmpia de sare de la 3658 de metri altitudine, unde mulţi dintre concurenţi au abandonat. "Când stai între 10 şi 14 ore într-o maşină unde temperatura ajunge la 50, 60 de grade şi este scuturat în toate părţile, e foarte greu. După o zi de Dakar ajungi într-un bivuac unde nu ai unde să mergi să mănânci, e praf, căldură, nu ai nimic pregătit, atunci mă simt ca şi cum aş avea Dakarul meu personal. Dar faptul că eşti la finiş, că te afli printre învingători, te face să uiţi totul", spune Llovera.

  • Organizatorii Raliului Dakar i-au permis lui Llovera să aibă  de-a lungul competiţiei o rulotă unde să doarmă şi să se spele.


Învingător “Fără limite”
Llovera a învăţat să trăiască cu handicapul lui şi a arătat asta în dorinţa de a depăşi orice obstacol. Mai mult, acesta şi-a povestit, cu sinceritate şi umor, viaţa şi lupta pe care a dus-o cu destinul în cartea “No limits”. Llovera a fost protagonistul a două documentare, “Lumea e a ta”, nominalizat la Premiile Goya în 2005 şi “Albert Llovera – aripile păsării Phoenix”, în colaborare cu actorul Javier Bardem.

 

  • Llovera se implică în numeroase acţiuni sociale şi oferă întotdeauna ajutorul celor aflaţi în aceeaşi condiţie ca el


 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.