Tinereţe fără bătrâneţe

• 
• 
• 

- 3 Intra in galerie

Pozele precedente Pozele urmatoare

În urmă cu două decenii, într-un decor îngălbenit de vreme şi de vremuri, o adolescentă se pregătea să întâmpine un nou an. În satul Spahii, din comuna Turburea, vegheată cu blândeţe de dealurile Gorjului, Constantina Diţă-Tomescu îşi împodobise bradul.

Pusese în el portocale, celebrele bomboane de pom şi artificii. Abia se apucase de sport de performanţă şi se ruga ca noul an să-i aducă medalii, succes, bucurie. Brusc, fotografia sepia prinde culoare, atunci când Puşa iese în faţa vilei să ne întâmpine, lângă un Moş Crăciun uriaş din pânză.

Prima imagine există, în toate detaliile, în memoria atletei pe care anul 2008 a făcut-o celebră. A doua v-o prezentăm în ziar. Aşezate una lângă alta, nu sunt chiar atât de diferite, chiar dacă le despart mulţi ani şi o medalie olimpică de aur. Constantina este aceeaşi, fata de la ţară care a crescut mulgând vacile, vânzând legume în piaţă împreună cu tatăl ei şi alergând de nevoie câte 10 kilometri pe zi, până la şcoală şi înapoi. „Am muncit mult încă de când eram copil şi cred că asta mi-a şi dat puterea şi rezistenţa de a câştiga. Părinţii mei aveau un fel de mică fermă, dacă i se putea spune aşa pe vremea lui Ceauşescu. Săpam la solare şi în grădină, mergeam cu vacile la păscut şi tata mă lua cu el în piaţa din Petroşani, să vindem legume. Câteodată, mă urca pe masă să spun glume, pentru a atrage clienţii”, povesteşte campioana olimpică la maraton.

Şi acum, ca şi atunci, familia este alături de ea. Are cinci fraţi şi toţi locuiesc împreună, în casa din Spahii. „La masa de Crăciun am fost 15! Îmi place să petrec sărbătorile de iarnă acasă, ca în copilărie. Am învăţat de mică să fac cârnaţi, sarmale, piftie şi salată boeuf şi le prepar şi acum cu aceeaşi plăcere. Chiar şi în cei patru ani când am rămas de Revelion în America, am făcut sarmale şi piftie”, spune Constantina, arătându-ne cu mândrie bogatele ornamente de Crăciun aduse de peste ocean.

Angajată la Dinamo, ţine cu Universitatea Craiova!

Chiar dacă îşi petrece tot timpul între atletism şi familie, Constantina nu este străină de fotbal. Urmăreşte cu interes Liga I şi este o susţinătoare necondiţionată a Universităţii Craiova. „E adevărat că sunt angajată la clubul Dinamo, dar eu ţin de mică cu Craiova. Indiferent ce rezultate are echipa, nu-mi pot schimba acum simpatiile. La fiul meu este altceva. Acum câţiva ani ţinea cu Rapidul, apoi, tatăl lui fiind un dinamovist convins, a ajuns şi el să simpatizeze cu echipa din «Ştefan Cel Mare». Ne mai înţepăm uneori, dar n-am ce să-i fac, dacă asta e alegerea lui”, se confesează Puşa.

În tinereţe a muncit în două fabrici de mobilă

La 18 ani, când a început sportul de performanţă, Constantina Diţă îşi împărţea timpul între şcoală şi baza de antrenament. „Plecam la 5 dimineaţa de acasă şi ajungeam noaptea, la 11:00. După orele de şcoală, mergeam la antrenament. Fiindcă nu existau fonduri, primul meu antrenor, domnul Zorilă, m-a angajat la Fabrica de Prelucrare a Lemnului de la Baia de Fier. Acolo n-am muncit efectiv, dar apoi lucrurile s-au înrăutăţit la clubul meu, Forestierul Târgu Jiu, şi am fost mutată la Fabrica de Mobilă. Acolo am muncit efectiv în producţie. Numai eu ştiu câte aşchii de lemn am scos din degete!”, îşi aminteşte atleta.

Şi-a dat copilul la trei sporturi

Fiul Constaninei, Rafael (foto, în stânga), petrece sărbătorile de iarnă împreună cu familia în România, însă pe 3 ianuarie se va întoarce cu mama lui în America. La aproape 14 ani, Rafael este elev la o şcoală din oraşul Eire, statul Colorado, şi este la fel de îndrăgostit de sport ca şi părinţii lui. „Lunea şi miercurea merge la fotbal, marţea şi joia la baschet. Tot de două ori pe săptămână are şi ore de tenis. Am vrut să-l dau şi la înot, dar m-a gândit să nu-i aglomerez programul”, spune atleta.

"Modelul meu în viaţa sportivă a fost Maricica Puică, iar secretul reuşitei – o combinaţie între o muncă istovitoare şi voinţa de a fi pe primul loc în competiţii" - Constantina DIŢĂ Tomescu, câştigătoare aur olimpic

"După ce mă retrag, mă tentează ideea de a deveni antrenoare. Mă sperie însă gândul că poate nu-mi iese, că nu voi avea performanţe la fel de mari ca în cariera de atletă" - Constantina DIŢĂ Tomescu, câştigătoare aur olimpic