Ipponul vieții

Sportiva votată de cititorii ProSport drept cea mai bună a anului 2008 își spune povestea.

În spatele unui palmares de peste o sută de trofee naționale și internaționale se ascunde întotdeauna o poveste care merită să fie spusă. Primul capitol s-a scris în 1997, când a câștigat argintul la campionatul național de cadeți, ultimul la Jocurile Olimpice. Destinul nu ține însă cont de cât de strălucitoare e ultima medalie cucerită, iar supărările nu au ocolit-o nici pe Alina Dumitru. Au fost momente în care a vrut să renunțe la kimono. „După JO din 2004 am vrut să mă las, deoarece am pierdut bronzul în fața unei chinezoaice pe care o bătusem ușor la alte competiții. Am fost foarte dezamăgită de mine, nimic nu mai avea sens”, a dezvăluit sportiva. Dar punctul opt din „Principiile luptătorului de judo” spune că „La durere nu mă voi tângui, demonstrând stăpânire de sine”, iar Alina a continuat să lupte pentru un vis nu numai al ei, ci al unei întregi națiuni. Și visul s-a împlinit pe tărâmul fermecat la 9 august 2008. Ziua în care pentru români, la Beijing, oraș cu o populație de peste 17 milioane de locuitori, a bătut o singură inimă. O inimă tricoloră, 80 de secunde, un ippon, aurul olimpic.

Se trezește la ora 7 dimineața

Cinci luni mai târziu, viața campioanei olimpice nu s-a schimbat foarte mult. După o vacanță binemeritată, a revenit la Cluj în aceeași cameră de hotel care o găzduiește din anul 2000. „Aveam 17 ani când am venit prima dată la Cluj și nu mi-a plăcut deloc. Eram departe de părinții mei, antrenorul striga mereu la mine, mă simțeam singură. Acum, e a doua mea casă și cred că-mi poartă noroc. Aici am pregătit toate succesele mele”, și-a amintit Alina. Și programul e la fel de strict și încărcat. La ora 7 sună ceasul deșteptător, la 8 e masa, iar de la 10 începe primul antrenament.

Cumpărături doar în timpul liber

După somnul de prânz, a doua parte a zilei se desfășoară după același tipar: „Nu poți să ajungi departe dacă nu tragi tare. E greu, dar merită. Când am puțin timp liber, adică miercurea după-masa și duminica, îmi place să mă plimb prin oraș și să merg la cumpărături, normal, ca oricărei fete”. Cât despre viitor, numai de bine. „În anul 2009 îmi doresc să triumf la CM de la Rotterdam, deoarece îmi lipsește o medalie mondială din palmares. La Europenele din martie nu o să particip, deoarece nu vreau să risc o accidentare”, a conchis prima campioană olimpică din istoria judo-ului feminin românesc.

"Sunt onorată de acest premiu. Le mulțumesc din suflet tuturor celor care m-au votat. Pentru ei am câștigat la Beijing" – Alina Dumitru, sportivul anului 2008