Un tip deschis, Daniel Brata vorbește cu sinceritate despre bucuriile și dezamăgirile din viața unui sportiv, despre gândurile de renunțare, dar mai ales despre detașarea cu care trebuie să treci peste victorii și înfrângeri.
Care a fost cel mai greu moment de până acum? Când am fost operat de menisc la ambii genunchi. Eram la lotul de juniori, aveam 16, 17 ani și mă gândeam că s-a terminat cu visul meu de a face performanță în judo.
Dar cel mai fericit? Prima medalie mare la seniori, în 2005, la Europene. Bronzul cucerit atunci m-a echilibrat foarte mult, mi-a arătat că prin multă muncă totul e posibil.
Te-ai gândit vreodată să renunți? În 2003, în ultimul an de juniorat, eram la CSM Baia Mare, nu ieșisem campion național niciodată, nu eram prea convins de ce urma să fac și am zis că la terminarea liceului o să mă las. Însă la începutul anului am primit o ofertă de la Dinamo Brașov și pe care am acceptat-o.
Cum reușești să rămâi cu picioarele pe pământ după o medalie? Sunt foarte multe concursuri și trebuie să uiți repede, ca să te mobilizezi pentru ce urmează. Dacă nu, se întâmplă să mergi la concurs, să dea un advesar cu tine de saltea, să pierzi din primul tur și atunci cobori automat cu picioarele pe pământ.
Ce ai câștigat din practicarea acestui sport? Am învățat să fiu mai puternic în felul de a gândi, să lupt pentru ceea ce îmi doresc să obțin, să fiu mai calculat, să îmi stăpânesc mai bine emoțiile, să fiu mai ordonat, să îmi organizez mai bine viața.
Cum este omul Daniel Brata? Deși sunt un tip mare așa, sunt foarte liniștit (râde). Sunt de gașcă, îmi place să mă amuz, să fac glume. Nu sunt un tip care ține dușmănie, ranchiunos.
Ce te enervează? Oamenii care nu spun lucrurile pe față și îți spun ceea ce vrei tu să auzi sau ce dă bine, care nu sunt în stare să te privească în ochi și să îți spună adevărul. Lacrimi înainte de Beijing Când ai plâns ultima dată din cauza judo-ului? Cred că în 2008. Era o competiție înainte de Europene, era un turneu de calificare la Jocurile Olimpice de la Beijing, mă băteam cu un japonez pe care îl conduceam cu waza-ari, mai aveam 25 de secunde și câștigam meciul. Însă a făcut o mișcare și m-a învins prin ippon, iar în acel moment mi-am dat seama că e posibil să fi ratat calificarea la JO și mi-au apărut lacrimi în ochi.
La ce te gândești când intri pe tatami? La ce am de făcut, îmi repet încă o dată planul tactic și încerc să mă țin de el, mă gândesc ce prize să fac, cum să mă bat. Important este să nu îți subestimezi niciodată adversarul, să îl tratezi ca egalul tău.
Ai folosit vreodată ce ai învățat în judo în viața de zi cu zi? Judo-ul nu te învață să te bați, ci să ocolești disputele, e un sport disciplinat, nu al răzbunării sau al bătăilor aiurea. S-a mai întâmplat, e drept, să mă ajute ce am învățat în sală, dar am folosit destul de rar. Prefer să rezolv problemele cu vorba, nu cu bătaia.
3 kg cântărește chimonoul de concurs
Carte de vizită Daniel Brata Data nașterii: 29 februarie 1984, Baia Mare Mondiale: bronz Rotterdam 2005, bronz 2009 Tbilisi Europene: bronz 2005, bronz 2009
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER