Dacă înotul ar fi fost ușor s-ar fi numit fotbal

Mesajul din titlu nu reprezintă altceva decât motto-ul micilor înotători participanți la competițiile din România. Care încearcă să fie subtil, dar trădează poate puțină frustare. Că doar este cunoscut faptul că sportul rege acaparează bani, imagine, sponsori și media. Gâlceava, care caracterizează societatea românească, a fost aruncată acum și în curtea natației. Are iz politic, premierul Ungureanu fiind cel care a dat cu bâta în baltă cu declarația „Nu suntem o țară de înotători, nu am o mare apetență pentru piscine săpate în diferite localități”.

După care au urmat reacțiile, în special politice, dictate în cea mai mare parte de diverse interese. Care nu au făcut decât să tulbure și mai tare apele din natație. În Germania, susținerea financiară pe care sportul o primește de la stat este o investiție rentabilă în viitorul țării, nemții ajungând la aproximativ 100 miliarde de euro pe an venituri obținute din sport.

La noi, în urma unei investiții în infrastructura sportului câștigă doar câteva persoane, care de obicei aparțin găștilor politice. Asta, deoarece lucrează după metoda „mie ce îmi iese?” și jonglează cu tot felul de comisioane – „para-ndărături”. Apoi scopul construirii piscinelor ar trebui să nu fie câștigarea cu orice preț a medaliilor, ci îndreptarea tinerilor către un model sănătos de viață. Pretutindeni în lumea civilizată sportul înseamnă educație, exersarea unor abilități de competiție și cel mai bun mod de prevenire a bolilor. Spre exemplu, în Olanda e obligatoriu să îți dai copii la natație. În România, dacă s-ar da o astfel de lege, nu ar fi piscine nici pentru o zecime din copiii țării. Mărturie stau cazurile prezentate de Pro Sport de la Brașov sau de la Galați, iar acestea nu sunt singulare. Ori și de aceea numărul copiilor obezi sau bolnavi de lordoză, cifoză sau scolioză este deja îngrijorător. Iar cei înfrânți din gâlceava asta nu ies decât copiii. Poate tocmai de aceea și-au ales un astfel de motto.