Tragedia lui „Mielu” Voica: „După accidentul din ’75, am rămas cu sechele toată viața”

Autocarul gonea, avându-i la bord pe fotbaliștii Sportului
Studențesc. Bucureștenii se întorceau de la Cluj, unde pierduseră
cu 1-0 jocul de campionat cu CFR din cadrul etapei a opta a
sezonului 1975-1976. Era 11 noaptea, când mașina a intrat cu viteză
prea mare într-o curbă pe Valea Oltului, la aproximativ 20 de
kilometri de Râmnicu Vâlcea. S-a oprit într-un copac, la 30 de
metri de șosea.

Patru morți și șase răniți serios au ieșit la numărătoare. De
fapt, unul nu ieșea deloc. Ioan Voica, „nea Mielu” pentru
fotbaliști, secundul lui Angelo Niculescu, a fost găsit abia după
câteva zeci de minute, fără cunoștință. Fusese – și el! – aruncat
prin parbriz și ajunsese destul de departe de autocar.

Sânge în
lichidul cefalorahidian

„Tot ce țin minte este cum șoferul nostru, nea Cazacu, trăgea de
volan să redreseze autocarul. Apoi, mașina a lovit un ciot de
copac, iar de acolo am fost proiectați într-un pom. Eu, care
stăteam pe al doilea scaun din dreapta, am fost printre cei
azvârliți prin parbriz. Adus la Spitalul de Urgență din București,
la primele analize mi-a ieșit că am sânge în lichidul
cefalorahidian. Asta însemna moarte aproape sigură. Dumnezeu a vrut
însă altfel și, ușor-ușor, mi-am revenit. Doctorul care m-a
îngrijit, Dumitru Tomescu, lucra și pentru echipa națională și mi-a
zis: «Nea Mielule, azi te-ai născut a doua oară!»”, rememorează
profesorul Voica acele clipe, la mai bine de 35 de ani de
atunci.

Nu mai
simte gustul mâncării și al băuturii!

Totuși, accidentul a lăsat urme în organismul fostului antrenor,
pensionar acum, la 77 de ani. El și-a pierdut atunci atât simțul
olfactiv, cât și pe cel gustativ! Mai pe românește, nu mai are
miros și nici nu mai simte gustul mâncării sau al băuturii. De 35
de ani trăiește astfel. „La început mi-a fost mai greu, dar apoi
m-am obișnuit – spune el. Ba chiar cred că am fost norocos, cum era
să-mi fi pierdut vederea sau auzul!? Simțul gustativ nu l-am
pierdut chiar total. Când bag ceva în gură, simt dacă e cald, rece,
dulce sau acru, dar atât, mai mult nu deosebesc, n-aș ști să spun
că am în gură cutare sau cutare fruct ori cine știe ce fel de
mâncare dacă nu văd în prealabil ce mănânc. De mirosit, însă, nu
simt nimic. O floare, un parfum, absolut nimic”.

Mânca 40
de ardei iuți la o ciorbă!

Fotbaliștii, tot fotbaliști! Profitând de faptul că foarte
puțini din afara echipei știau de suferința antrenorului, atunci
când mergeau la masă cu toată echipa, Rică Răducanu, și nu numai
el!, făcea pariu cu ospătarii că Voica poate mânca 30-40 de ardei
iuți la ciorbă, ori câte o solniță de sare în mâncare, ori nu știu
ce cantitate de zahăr la altceva etc. Evident că antrenorul,
nesimțind gustul, mânca orice. Se cruceau ospătarii, dar banii
ajungeau în buzunarele fotbaliștilor. Profesorul spune însă că
„știam ce făceau, dar le făceam jocul. Mie oricum îmi plăceau
ardeii iuți, iar dacă mâncam mai mulți, poate simțeam și eu un pic
gustul”. Totuși, la un moment dat, realizând că îi riscă sănătatea
tehnicianului, jucătorii s-au oprit.

Cine este Ioan Voica
ª absolvent al ANEFS în anul 1961, antrenor emerit
ª a antrenat între anii 1961 și 1994
ª la nivelul Diviziei B a pregătit echipele Politehnica București
(actuala Sportul Studențesc), Știința București (actuala Sportul),
Muscelul Câmpulung.
ª în Divizia A a antrenat-o în mai multe rânduri pe Sportul
Studențesc (atât ca principal, cât și ca secund), dar și pe Farul
Constanța, Gloria Bistrița, FC Argeș (ca secund al lui
Halagian)
ª a activat în diferite etape în cadrul FRF, ca antrenor federal,
cu diferite responsabilități

„Sunt singurul antrenor român care i-a avut elevi pe cei
doi Lucescu, tatăl, Mircea, și fiul, Răzvan, ambii la Sportul.
Amândoi nebuni după fotbal, avizi să învețe, dar, din păcate, cred
că fiului îi lipsește scânteia în meseria asta”, Ioan
Voica, fost antrenor Sportul Studențesc

„Cu trei minute înainte de accident a venit la mine
Suciu, portarul, care m-a rugat să-l las pe locul meu, în față.
M-am dus eu în spate. Din șoc a fost aruncat prin parbriz și a
rămas prins între botul autocarului și copac, cu picioarele
zdrobite. L-am scos după trei ore!”, Bruno Grigore, fost
fotbalist Sportul Studențesc

„Eram în autocar, fiind antrenorul echipei de tineret a
Sportului. Am trăit clipe tragice atunci, n-o să uit, de pildă, cum
țâșnea sângele din picioarele lui Suciu. S-a refăcut, dar fotbal
n-a mai jucat”, Mircea Rădulescu, directorul Școlii de
Antrenori din cadrul FRF

Rică Răducanu, Vasile Suciu, Nicolae Tănăsescu, Bruno
Grigore, Marius Ciugarin, Paul Cazan, Octavian Ionescu, Romulus
Chihaia, Gică Stroe, Aurică Rădulescu, Mircea Sandu erau printre
jucătorii Sportului Studențesc aflați în autocar

4
oameni au pierit în acel accident: vicepreședintele Liviu
Colceriu, doctorul Ion Curea, șoferul Cazacu și reprezentantul
UASCR, un anume Georgescu

Nicu
Ceaușescu a rezolvat transferul lui Terheș

Antrenorul care a dus Sportul Studențesc în Cupa UEFA în anii
80, dar care a și salvat în două rânduri gruparea alb-negrilor de
la retrogradare, consideră că „pe vremea aialaltă Steaua și Dinamo
erau ajutate de arbitri, dar acum acest lucru nu mai e posibil și
se vede în clasament. La noi, la Sportul, Nicu Ceaușescu ne mai
ajuta cu câte un turneu sau cu un jucător. Mi-aduc aminte că în
vara lui 1981 îl voiam pe Terheș, de la Baia Mare. Băiatul ar fi
venit și el, dar ăia nu-l lăsau. Am fost cu președintele Mac
Popescu la Nicu, i-am spus despre ce este vorba, el a pus mâna pe
telefon și în trei cuvinte i-a transmis prim-secretarului de la
Baia Mare să rezolve urgent problema. În două zile, Terheș era la
București!”.

Articol scrie de Ioan Viorel