VIDEO | Cum s-a bătut Boban cu forțele de ordine într-unul dintre „Cele 5 meciuri care au schimbat lumea”. „Eram acolo gata să-mi risc viața pentru o singură cauză”

Zvonimir Boban și-a petrecut mare parte a carierei pentru echipa de Serie A AC Milan, cu care a câștigat titlul de 4 ori în Italia și trofeul UEFA Champions League. A fost căpitanul Croației, terminând Campionatul Mondial de Fotbal din Franța 1998 pe locul 3. Înainte de 1990, Boban a jucat pentru naționala under-20 a Iugoslaviei și a câștigat Campionatul Mondial de Tineret în 1987, turneu la care a înscris de 3 ori.

După debutul în echipa mare a Yugoslaviei (7 apariții), în 1988, Boban a decis să joace pentru Croația (51 de meciuri, 12 goluri) și a debutat împotriva României, în 1990. A mai jucat pentru Dinamo Zagreb, Bari și Celta Vigo. După retragerea din 2002, Boban a absolvit Universitatea din Zagreb și a devenit un invitat constant în emisiunile de fotbal ale televiziunilor croate și italiene.

Recent, el a petrecut recent două zile în capitala Rusiei, unde a vizitat stadionul Luzhniki, care va găzdui meciul de deschidere al Campionatului Mondial de Fotbal din 2018. Boban a oferit mai multe declarații pentru site-ul fifa.com.

Despre Moscova: „Stadionul îmi amintește de Wembley”

„Cred că fiecare cetățean rus trebuie să fie mândru de Moscova. Este un oraș plin de istorie, cu o mulțime de clădiri frumoase – o adevărată comoară. Stadionul Luzhniki mi-a lăsat o impresie plăcută. Îmi amintește de Wembley. Nu am niciun dubiu că în 2018 vom asista la unul dintre cele mai memorabile Campionate Mondiale de fotbal din istorie”

Despre amicalul Croația – Rusia, scor 3-1

„Croația a dominat meciul. Am înscris de trei ori, dar sincer, puteam să o facem de mai multe ori. Sper că Rusia își poate îmbunătăți performanțele, au nevoie de ritm în apărare și de un joc bine susținut la mijlocul terenului. Să nu uităm însă că naționala Croației este un adversar serios pentru orice echipă”

Despre echipa Croației și șansele la CM 2018: „Ar fi ultima șansă pentru mulți dintre jucători să demonstreze ce pot. Luka Modric este unul dintre ei”

„Generația actuală promite mult. Ar fi ultima șansă pentru mulți dintre jucători să demonstreze ce pot. Luka Modric este unul dintre ei. Dacă luăm jucatorii individual, au caracter și viziune în fotbal. Ca echipă, Croației îi lipsește totuși ceva în competițiile importante. Ar putea fi rândul nostru în 2018. Sper să putem depăși performanța din 1998, când am terminat Campionatul Mondial pe locul 3, dar sunt toate șansele ca acea realizare să nu se repete pentru fotbalul croat. Din păcate, succesul de atunci atârnă greu pe umerii echipei și acest lucru este nedrept pentru actualii jucători. Nu poți cere aceleași lucruri de la jucători care activează în perioade diferite”

Despre Luka Modric: „Ca fotbalist, Modric este unic pentru că are viziune și știe ce se va întâmpla pe teren înaintea altora”

„Este un om și un jucător fantastic. Luka a rămas modest în ciuda succesului său și asta se vede mai rar la fotbaliști. El este atât de normal, un lucru foarte important în lumea nebună în care trăim. Ca fotbalist, Modric este unic pentru că are viziune și știe ce se va întâmpla pe teren înaintea altora. Am putea spună că, îndividual, ar putea face mult mai mult decât până acum, însă pentru el contează să joace pentru echipă. Dă totul pentru echipă, poate prea mult. Asta îl ține pe loc”

Despre succesul din 1998, din Franța: „Când ne-am întors în țară, era nebunie”

„Campiontul Mondial din 1998 a fost ceva special. Când ne-am întors în țară, era nebunie în Croația. Nu ne dădusem încă seama ce am realizat. Croația era pe podium la Campionatul Mondial pentru prima dată. Se poate întâmpla doar o dată în viață. Poate am fi putut realiza mai mult, dar greșeala mea din semifinala cu Franța ne-a costat. (n.r. – 1-2). Se întâmplă, dar în urmă rămân și alte amintiri frumoase, cum ar fi să dai mâna cu adversarii sau să îi ajuți să se ridice de jos. Când eram tânăr, nu prea făceam asta, acum da”

Despre Cupa Mondială din 2018: „Italienii nu mai au aceeași calitate”

„Câștigătoarea va fi întotdeauna o echipă dintre cele mari. Acestea nu joacă mereu cel mai bun fotbal, dar sunt mult mai competitive ca celelalte. Au competiția în ADN. Când o echipă mai slabă ajunge în fazele superioare ale competiției, are o scuză dacă este eliminată, pentru că deja a depășit așteptările.

Fotbaliștii sărbătoresc ca și cum ar fi câștigat un trofeu. Pentru echipe precum Brazilia, Argentina, Germania și altele de același rang, să ieși din grupe este doar un prim pas. Ele își propun să câștige turneul. Dacă trec într-o fază superioară, deja se gândesc foarte serios la următorul meci. De aceea câștigă mereu. Nu aș pune Italia pe aceeași listă cu echipele menționate anterior. Nu mai au aceeași calitate ca înainte. Dar italienii sunt italieni. Nu poți să îi ignori complet”

! Revolta din meciul Dinamo Zagreb – Steaua Roșie Belgrad.

Pe 13 mai 1990, într-un meci disputat în compania echipei Steaua Roșie Belgrad, pe când juca pentru Dinamo Zagreb, Zvonimir Boban a atacat un polițist bosniac de origine musulmană care lovea un suporter al lui Dinamo, în urma unei revolte izbucnite în stadion. Incidentul l-a transformat pe Boban în erou național și a fost asociat cu nemulțumirea croată față de regimul iugoslav. Pentru sârbi a devenit, însă, un naționalist croat. A fost suspendat din naționala Iugoslaviei pentru șase luni și a ratat Cupa Mondială din Italia 1990. Meciul dintre Dinamo Zagrab si Steaua Roșie Belgrad a fost numit de jurnaliștii CNN „unul dintre cele 5 meciuri de fotbal care au schimbat lumea.”

„Eram acolo, o figură publică gata să își riște viața, cariera și toate lucrurile pe care i le putea aduce faima. Totul pentru un singur ideal, o singură cauză: cauza croată”

Zvonimir Boban

Articol scris de Claudiu Surmei

Publicat: 25 04. 2016, 16:20
Actualizat: 25 04. 2016, 16:21