Viața Monicăi Iagăr se învârte în jurul fetițelor ei:** „Nu sunt greu de cucerit, dar aleg”

Monica Iagăr (38 ani) a abandonat de câțiva ani activitatea sportivă, astfel că tot universul ei se învârte acum în jurul celor două fete, Maya și Ayana. Campioana europeană la săritura în înălțime în 1998 a acceptat să vorbească, într-un interviu acordat ProTV, despre mai multe aspecte legate de viața privată.

Ce calități au luat fetele de la tine?
Amândouă au calitățile mele sportive. Ayana face gimnastică ritmică, săritura în înălțime, se vrea cântăreață, iar acum face și un curs de design vestimentar. Te pomenești că o să-ți facă pantaloni pentru picioarele tale lungi.

În ce relații ai rămas cu Cosmin Cernat (n.r. tatăl fetițelor)?
Foarte bune, ne întâlnim când vine să ia fetițele. Vorbim despre școală, dacă sunt bolnave…

Știu că ați avut „meciuri” referitoare la case…
Nu s-au finalizat și cine știe când se vor încheia. Este o chestiune de rutină pentru că orice cuplu își caută partajul și fiecare își vede de interesul copiilor. Mă refer la mine, desigur.

De ce nu ați fost căsătoriți?
Pentru că așa a fost să fie, așa a fost soarta, nu știu să-ți spun.

Cosmin este un tată bun pentru copiii voștrii?
Da, este un tată foarte bun. E lângă noi când avem nevoie de el, se ocupă de fetițe, de cum învață, gestionează bine situația

Te-ai gândit să-ți refaci viața?
Există cineva în viața mea și în permanență va fi, doar că sunt adepta creșterii fetelor singură-ajutată. Nu sunt adepta aducerii în casă a unui partener.

Care a fost cea mai urâtă perioadă din viața ta?
Despărțirea. Chiar dacă eram obișnuită cu presa, eram hărțuită.

Ești o femeie greu de cucerit?
Nu cred, dar aleg.

Ai fi în stare să emigrezi?
Nu-mi pot lua copii să plec așa călare pe mătură. Intenționez să locuiesc în altă țară, dar toate la timpul lor.

Dialog fiică – mamă

Când vei mai sări 2.03 metri, să te văd și eu în realitate?
Am să sar când o să fiți amândouă mari.

Da, dar atunci o să ai 60 ani, o să mai poți sări?
Poate o să sar și la 60, pentru voi.

Articol publicat de Roxana Ciuhulescu