SPECIAL | Regina șahului românesc. Elisabeta Polihroniade a împlinit 80 de ani, dar continuă să-și ducă existența în jurul tablei cu 64 de pătrățele. „Mai joc, dar numai de plăcere”

Elisabeta Polihroniade locuiește în centrul Capitalei, într-un imobil vechi, cu parfum interbelic și răspunde amabil la solicitarea unei discuții pe teme sportive.Călătorește, iar lucrul acesta este semn bun, mai ales când vorbim despre o persoană care a împlinit 80 de ani pe data de 24 aprilie. Orele de studiu, antrenamentul permament al materiei cenușii, forțarea sinapselor în a găsi soluția de geniu în fața unei poziții poate fără ieșire pe tabla de șah i-au menținut mintea sprintenă. Și mai important: încă mai joacă șah. Nu meciuri individuale, care consumă enorm, ci simultane… „Mai joc, dar numai de plăcere”, spune Marea Maestră Internațională.

O minte sclipitoare

Despre modul cum a început pasiunea pentru șah își aduce aminte și acum. „Părinții mei au lucrat la Spitalul Colentina și deseori îi vizitam. Acolo, pe holuri, între două vizite sau în pauzele dintre operații, doctorii jucau șah. M-a fascinat minuțiozitatea lor și mi-am dorit și eu să învăț acest sport. Așa am ajuns la clubul ITB, aflat în apropierea spitalului Colentina. Apoi, încet-încet pe la școală, apoi la Facultate, unde am devenit total șahistă”, curge povestea începutului unei cariere întinse pe mai bine de 60 de ani.

Poate fi ciudat, dar pe atunci nu existau cărți de specialitate, studii amănunțite. Cu atât mai puțin computerele care furnizează acum milioane de variante pe minut. Și totuși, s-a jucat șah la cel mai înalt nivel.

Opt copii trimiși în Thailanda la Mondialele Școlare

Fără teama de a greși, se poate spune că Elisabeta Polihroniade este personalitatea care s-a confundat cu imaginea șahului românesc în ultima jumătate de secol. Poate nu a avut ca sportivă rezultatele altor Mari Maeștri Internaționali români, deși palmaresul distinsei doamne a șahului tricolor e înțesat cu medalii și participări olimpice, însă a contribuit ca nimeni altul la promovarea acestui sport în țară.

A realizat emisiuni tematice – mulți încă îi recunosc glasul de la radio și de la TVR, a scos nouă cărți de specialitate, editează de aproape 22 de ani Revista Gambit, de ceva timp ajutată de redactorul-șef Dan Gabăr, are un club de șah care îi poartă numele și care ajută copiii talentați să participe la competițiile mari din străinătate. Chiar la începutul lunii mai a trimis în Thailanda, la Campionatele Mondiale școlare, opt elevi.

Povestea tabloului primit în Argentina

Apartamentul Elisabetei Polihroniade arată ca un muzeu. Un muzeu al șahului de înaltă clasă: cărți de specialitate așezate pe rafturile a două biblioteci, nenumărate cupe și trofee, câteva seturi complete de piese de șah din fildeș sau din alte materiale, chiar și picturi. Deasupra unei uși tronează un tablou vechi, pe care patina timpului și-a pus o amprentă mată. Este o pânză dragă marii sportive. „Am primit-o în Argentina, cu mulți ani în urmă. Cred că undeva prin anii 50. Un român plecat de aici din țară m-a rugat să aduc acest tablou în România, că aici este locul lui. El îl pictase”, povestește Elisabeta Polihroniade.

Tabloul prezintă o tablă de șah, pe care sunt pictate două personaje, un Rege indian (Rajah) și un înțelept bătrân. În fapt, legenda din spatele apariției acestui splendid sport al minții. Se spune că înțeleptul a inventat șahul pentru a-i da o lecție regelui, care era nedrept cu supușii săi. Bătrânul a vrut să-l facă pe Rajah să realizeze că regele, piesa principală a jocului, este un element fragil, având în permanență nevoie de sprijinul slujitorilor pentru a fi apărat. Rajahul a fost extrem de încântat de frumusețea jocului și a vrut să-l răsplătească pe înțelept, însă acesta i-a cerut un bob de grâu pentru prima pătrățică de pe tabla de șah, două boabe pentru a doua, patru pentru a treia, opt pentru a patra și tot așa până la ultima pătrățică. După ce s-a efectuat calculul, s-a descoperit că este vorba de o cantitate de grâu imensă și că rezervele de grâu ale Indiei nu ar acoperi nici jumătate de tablă!

Tal, preferatul Elisabetei Polihroniade

Mikhail Tal, cel mai mare campion mondial

De nouă ori medaliată la Olimpiada șahului, Elisabeta Polihroniade a jucat mii de partide în carieră. Nu le mai știe numărul și nici nu le-a contabilizat. „Oficial joc de la 14-15 ani, la campionatele școlare, la campionate naționale. Dar aș lua ca reper Campionatele Mondiale din 1966, atunci consider că am început șahul adevărat”, spune cea care este și membră a Uniunii Scriitorilor. Pe campionii mondiali, i-a cunoscut pe toți, începând cu sovieticul Mikhail Tal, pe care îl consideră cel mai mai mare din istorie. „Tal a fost uriaș, juca intuitiv. Și Bobby Fischer a fost un geniu, dar nu a avut constanță și nici longevitate. Eu am reușit să fac un interviu cu el într-o perioadă în care nu prea vorbea cu presa. Eu eram mică atunci, nu mă puteam compara cu el, iar eu întotdeauna le-am acordat bărbaților respectul cuvenit. Celor care l-au meritat”, spune septupla campioană națională la șah.

Carlsen este actualul campion mondial la șah
 

În accepțiunea Elisabetei Polihroniade, toții marii campioni au avut ceva special și nu crede că pot fi comparați. Despre actualul campion mondial, norvegianul Magnus Carlsen, spune doar că este o mașinărie: „El l-a avut antrenor pe Kasparov, plătit cu milioane de norvegieni, și probabil că acesta i-a spus niște secrete, pentru că dintr-o dată s-a ridicat. I-a indicat o strategie care s-a pliat pe calitățile lui. Pentru el nu contează negrul sau albul, ceea ce spune multe”.

Elisabeta Polihroniade e septuplă campioană națională la șah
 

Polihroniade: „Sunt bucuroasă că visul meu de peste 20 de ani, introducerea șahului în programa școlară, s-a îndeplinit”

În ultimii ani, Elisabeta Polihroniade s-a ocupat de șahul în școli. „Sunt bucuroasă că visul meu de peste 20 de ani, introducerea șahului în programa școlară, s-a îndeplinit. Noi am dezvoltat două competiții importante. Campionatul Național individual, organizat în vacanța din februarie, iar cu eforturi trimitem câștigătorii la Campionatul Mondial. Și campionatul școlar pe echipe mixte, care este foarte interesant. Îl organizăm pe trei secțiuni, clasele 1-4, 5-8 și 9-12, cu câte o echipă din toate județele plus cele șase sectoare ale Capitalei. Fără ajutorul Romgaz nu am putea face nimic”, afirmă marea campioană.

La 80 de ani, Regina șahului românesc își duce viața tot în jurul tablei cu 64 de pătrățele. De ziua ei, pe 24 aprilie, a fost sărbătorită la Shamkir, în Azerbaidjan, unde a luat parte, din postura de membră a juriului de concurs, la Memorialul Gashimov. Doi campioni mondiali, rusul Vladimir Kramnik și indianul Viswanathan Anand, i-au dat onorul, ca toată lumea șahului mondial.