SPECIAL | Nana Falemi vrea să readucă „fotbalul total” în România. Fostul mijlocaș al FCSB și-a deschis o academie și pregătește viitoarele generații: „Le-am adus antrenor de atletism, de judo. Aveam copii care evitau contactul, le era frică să cadă. Treaba asta dă rezultate”

Foarte mulți fotbaliști aleg să rămână în domeniu și după retragere, alegând să-și ia licența pentru a pregăti echipe la nivel profesionist. Alții preferă să-și dezvolte afaceri cu banii câștigați din fotbal, iar alții aleg să deschidă academii în care să crească viitoarele generații cu experiența acumulată în carieră.

Este și cazul lui Nana Falemi (44 de ani), care a început de câteva luni, undeva în parcul Herăsrău din București, să imprime mentalitatea din străinătate copiilor mai mici de 10 ani. Într-un interviu acordat pentru ProSport, fostul mijlocaș al Stele a vorbit despre proiectul său cu școala de fotbal FC Nana Juniors:

Care sunt concluziile după câteva luni cu școala de fotbal?

Ușor, ușor, ne dezvoltăm. Am plecat la drum cu 2009, am adus și copii de 2010 și am mai format o grupă de inițiere în care sunt copii de 2010, 2011 și 2012, pe care în primăvara asta o să-i separ.

Ce mentalitate vrei să le imprimi acestor copii?
Motto-ul nostru, al școlii FC Nana Juniors, este „Lecții de fotbal, lecții de viață”. Pentru mine este important ca acești copii să crească bine. Este important pentru mine și colegii mei să creăm un mediu bun în care aceștia să crească. Nu toți vor ajunge fotbaliști, asta e clar, și nu toți fac fotbal ca să devină fotbaliști. Unii fac fotbal pentru a se dezvolta fizic, social, să învețe să se integreze, unii din dorința părinților ca ei să devină mai comunicativi, să socializeze.

Alții, sigur, se gândesc la o viitoare carieră. La vârsta asta e mult prea devreme să spui dacă un copil va ajunge fotbalist sau nu, dar preocuparea mea e ca ei să crească bine, să comunice bine între ei, să treacă la mentalitatea de grup, să se gândească la mentalitatea de grup, fiecare să aibă o gândire colectivă.

În viziunea ta ce calități trebuie să aibă în „bagaj” un copil de 14 ani?
Păi trebuie să stăpânească bine elementele tehnice: pasa, preluarea cu toate părțile corpului, laba piciorului, genunchiul, pieptul, capul, să știe să se poziționeze în teren, întoarceri, să aibă disciplină tactică, să fie preocupat să-și ajunge coechipierii, să aibă un bun spirit de echipă. În linii mari, cam astea sunt, pe lângă calitățile fizice care trebuie dezvoltate. Important e ca pe toate, până la 14 ani, să le dezvolți. Iar după 14 începe procesul de perfecționare, până atunci tot înveți, acumulezi, asimilezi.

Sunt multe academii bune, atât în țară cât și afară. Vrei să pleci afară să studiezi la academii celebre de fotbal? Ai un model până acum?
Modelul meu e „fotbalul total”, pe care-l practica Steaua în anii ’80 și cu care a dominat în Europa. Merg să văd pentru a-mi verifica cunoștințele în perioada asta, să descopăr idei noi. Fotbalul practicat de Steaua în anii ’80 este modelul meu, cu agresivitate, determinare, tehnică… Acum trebuie să le bagi tot felul de calități în „bagaj”, ca ei să fie pregătiți pentru fotbalul acela total.

Presupun că ți-ai făcut niște planuri pe termen lung, măcar la nivel teoretic. În cât timp îți propui să ai o echipă de seniori?
O luăm văzând și făcând. Ne dezvoltăm de la un an la altul, de la 16 sau 17 ani ar putea să joace într-o ligă inferioară. Pe măsură ce ne dezvoltăm vom vedea. Eu îi antrenez, împreună cu antrenorul meu secund și urmează să mai aduc antrenori, pentru că începem să ne înmulțim și am nevoie de mai multe ajutoare.

Ce mesaj îi transmiți unui copil nou-venit în academia ta?
Încerc să-l fac să se simtă bine în colectivul nostru. Nu îi transmit lui atât de mult cât transmit altor copii, care sunt deja la echipă, să-l primească bine. Să joace cu el, să îl ajute, să aibă răbdare cu el și așa mai departe. La vârsta asta nu poți să îi spui unui copil, de la primul antrenament, ce trebuie să facă. Încă nu are capacitatea să înțeleagă foarte multe informații. Pentru ei e important să vină și să vadă la ceilalți cum se antrenează, să se simtă într-un colectiv cald și atunci noi putem să construim cu el. Pentru mine este important, din punct de vedere tehnic, să încerce.

La vârsta asta, pentru mine, nu există greșeală. Copiii experimentează, iar eu îi încurajez. Chiar dacă ei dau o pasă proastă sau un șut prost, trebuie să încerce cu încredere. Toate lucrurile astea fac parte din procesul de perfecționare, nimeni nu ajunge să dea de 9 sau de 10 (n.r. – nota) fără să dea de 3 sau de 4. Trebuie să o iei de jos.

Deci nu pui accentul pe rezultate.
Eu nu pun accentul pe rezultate acum, dacă eu, de exemplu, aș sta cu gura pe margine pe copii și le-aș cere să facă doar lucrurile sigure, atunci am obține mult mai multe victorii, n-am lua goluri, dar copiii nu s-ar dezvolta. Dacă noi vrem să lucrăm ieșirea din apărare, indiferent cât de bine o lucrezi la antrenament. Trebuie să o experimentezi în meciul oficial, și oricât de bine o lucrezi la antrenament oricum o să-ți tremure piciorul din cauza mizei, a presiunii, a vitezei de joc. Dacă luăm gol și eu îi spun copilului „nu mai pasa, joacă minge lungă”, da, nu o să mai greșim, ne luptăm la mijlocul terenului, eliminăm niște greșeli și câștigăm mai multe puncte. Nu asta e scopul. Bun, am luat gol, nu-i nimic. Mai încercăm. Despre asta e vorba.

Ca ei să crească bine, să se dezvolte armonios, le-am adus un antrenor de atletism care să-i învețe școala alergării, l-am adus pe fostul campion național la sărituri în înălțime Ștefan Vasilache, de la Steaua. A fost un săritor fantastic, e un sportiv pe care l-am admirat încă de când jucam. Când am avut nevoia și posibilitatea să-l aduc la echipă, imediat a venit. Noi avem posibilitatea să-i dezvoltăm pe copii la nivel global, le-am adus și antrenor de judo care să-i învețe școala căderii și să nu le mai fie frică de căzături. Aveam copii care evitau contactul pentru că le era frică să cadă, și atunci cum poți să joci dacă ție îți e frică să cazi? Omul vine în tine și tu te dai la o parte, că îți e frică să cazi. Treaba asta dă rezultate, pentru că după lecțiile de judo au început să intre altfel la minge. Le mai aduc și un antrenor de handbal pentru a-i învăța jocul cu mâna.

Sigla de unde este inspirată?
Celor care s-au ocupat de siglă au făcut silueta jucătorului. Le-am dat o poză de a mea, dintr-un meci Steaua – Craiova, în Ghencea. Dacă nu mă înșel, am câștigat cu 1-0 sau 2-1 și era dintr-un dribling de-al meu. Am spus că se potrivește pentru sigla noastră și, practic, asta simbolizează.

Și acele două stele?
Copiii. Ei reprezintă niște mici stele, care se vor face mari.

Aveți deja un trofeu?
Am participat la o competiție în decembrie și am primit o Cupă, nu este un trofeu câștigător, este unul de participare. A fost o Cupă comemorativă cu ocazia Sfântului Andrei, iar Dinamo Noua Generație ne-a invitat. Am primit, la fel ca toți participanții, un trofeu, iar copiii s-au bucurat pentru că au luptat pentru el.

 

Publicat: 17 01. 2019, 08:28
Actualizat: 17 01. 2019, 08:46