Siret, poartă spre supraviețuire! REPORTAJ tulburător în Vama Siret, unde sute de refugiați ucraineni, majoritatea femei și copii, fug spre România din calea bombardamentelor rușilor. Povești cutremurătoare și gesturi emoționante

De o săptămână, de când Rusia lui Vladimir Putin a început invazia în Ucraina, Vama Siret a devenit principala poartă de intrare în România pentru ucraineni. Femeile și copiii lor fug din calea bombardamentelor, iar țara noastă devine fie noua lor casă, fie o cale de tranzit spre Occident. Altfel spus, vama devine practic o poartă spre supraviețuire!

Imaginile surprinse zilnic, în Vama Siret, sunt tulburătoare! Cât ai fi de stăpân pe tine, nu are cum să nu te miște poveștile cutremurătoare ale refugiaților care trec în valuri granița înspre țara noastră.

Vameși, preoți, voluntari, pompieri, jurnaliști sau simpli oameni veniți să-și ajute semenii fugiți din calea războiului, pe toți îi vezi cu o lacrimă în colțul ochiului la auzul mărturiilor ucrainenilor. Dar mai ales la imaginea care apare obsesiv în fața ochilor cu copiii, mulți dintre ei bebeluși, plângând de foame, de sete, de frig. Dar în primul rând de spaimă.

Imagini emoționante în Vama Siret

Bebeluși ascunși în geacă, feriți de frig!

Plânsete de bebeluși, mame disperate rămase singure, fără soți și tați, întorși de la graniță în război, copii care se întreabă ”unde a plecat tăticu?”. Aceasta este imaginea care te izbește în vamă. Copiii țin câte o păpușă, un pluș sau o mașinuță în mână, unii au stegulețul Ucrainei. Mamele sau bunicile trag câte un troler cu haine. Cu atât au mai rămas. Și cu ce au pe ele. ”Ce am apucat să punem în valize pe fugă și am plecat”, spune o tânără ucraineancă, care face rost de o pătură pentru a-și înveli copilașii.

O mamă tânără, singură, cu doi gemeni, i-a adăpostit pe bebeluși în geacă, pentru a nu-i expune frigului. O altă tânără ucraineancă, însoțită de cei doi copii mici, plânge în hohote când își amintește de iadul din care a scăpat.

„Din Kiev venim. S-a dat alarma, am intrat în subsol și după ce a căzut racheta au murit toți acolo. Eu am scăpat cu fetele”, povește în lacrimi tânăra pe nume Aliona.

La auzul acestora, preotul care a întâmpinat-o în vamă, și care vorbește bine limba ucraineană, a izbucnit instantaneu în plâns. În hohote! Când îi vezi, ți se umezesc ochii, cât ai fi de tare.

Zeci de ore de stat în frig

O altă mamă abia își mai târâie picioarele după zeci de ore de mers până la graniță și alte 20 de stat în frig, la vamă. ”Spune că a stat peste 20 de ore afară, în frig, la vamă”, traduce un profesor de limbă ucraineană venit în vamă.

Îngrozite de ceea ce au lăsat în urmă și la gândul că s-ar putea să nu-i mai vadă pe soții lor, tații copiilor, ori bunicii rămași acasă, ucrainencelor li se mai înseninează chipurile după ce trec pe teritoriul român.

Un sucevean a venit de acasă cu mărțișoare și ghiocei, un altul umblă prin corturi cu cutii cu bomboane. Unii aduc pături, alții baxuri cu pamperși. Un voluntar a scos chiar 20 de lei și i-a înmânat unei ucrainence. Fiecare ajută cu ce poate, cu cât poate. Și un ceai fierbinte este bine-venit. Orice. Într-un colț al unui cort stau două măicuțe care dârdâie de frig, dar care nu renunță. Au portbagajul deschis la mașină, iar înăuntru sunt zeci de pachete pentru refugiați. O sticlă de apă, un corn și alte câteva alimente.

Soții, întorși la război în Ucraina

O altă imagine care te cutremură în vamă este numărul foarte mic al bărbaților care trec granița spre România. Vezi doar femei și copii care vin în permamență de la punctul de control vamal spre voluntari, corturile special amenajate, ori autocarele care îi așteaptă.

Foarte rar vezi câte o ucraineancă însoțită de soț, un tată care să-și țină copilașul de mânuță atunci când trec granița. Mulți bărbați i-au adus pe cei dragi până la graniță și s-au întors la război.

„Sperăm să ne întoarcem acasă și să-i găsim în viață după ce se termină războiul”, spun aproape la unison toate tinerele singure.

Calvarul de-abia acum începe

Scăpate de războiul din țara lor, mamele și copiii răsuflă pentru moment ușurate în vamă, dar calvarul abia acum începe pentru ei. Plecați de acasă doar cu hainele de pe ei și cu câte ceva prin valize, iar copiii doar cu câte un pluș sau o mașinuță, mulți fără acte, ucrainenii au parte de o primire emoționantă în vamă. Dar de acolo ei ajung fie într-un cort pentru refugiați, fie într-o sală de sport din vreun sat, fie într-un autocar cu destinația Iași, Suceava, Cluj-Napoca, Oradea, ori Germania, Franța Italia, Belgia.

Unii mai norocoși, puțini la număr, vor merge la rude sau prieteni, dar cei mai mulți pornesc spre necunoscut. Într-o țară străină, fără bani, fără haine, fără acte. Dar cu speranța că se vor întoarce acasă, cât mai curând. În pace!