Scutariu face analiza mult comentatului discurs al lui Hagi: „Greșește doar atunci când are impresia că jurnaliștii și microbiștii se pricep la fotbal”
Dacă existați în social media sau dacă urmăriți presa de sport nu aveți cum să nu vă fi întâlnit cu certitudini pe seama discursului pe care Gheorghe Hagi l-a avut la finalul meciului cu Gaz Metan (1-1), de etapa trecută. Jumătate de oră în care ne-am amuzat teribil pe seama felului în care a pus antrenorul Viitorului problema fără să ne pese de mesajul transmis. Constat că nu degeaba am fost pus să văd filmul „Idiocracy” în timpul facultății, acum sunt capabil să văd legăturile într-un film de mâna a treia de la Hollywood și felul în care a evoluat o lume flămândă în a asimila mesaje deja interpretate.
Să ne oprim un pic asupra a ceea ce ne-a transmis Hagi:
Greșeala pe care o face Hagi este că are impresia că cei cu care discută, jurnaliști sau microbiști, se pricep la fotbal. Și nu se pricep! Expresiile de genul: „lungă și pe a doua”, „dă și fugi!” sau „pase în gaură” sunt amuzante doar pentru cei care nu știu că ele pot fi auzite pe gazon în fiecare zi. Așa se vorbește în fotbal, așa se vorbește și în sala de operație. Nu vă imaginați că un chirurg își pregătește operația spunând „după ce intrăm va trebui să îmi înmânezi bisturiul pentru a executa o incizie longitudinală”, spune „începem prin a-l deschide”. Dar ca să îți dai seama de asta trebuie să fi jucat fotbal în copilărie. Sau, dacă nu, să mergi la meciuri, la antrenamente, la amicale. Ori cei mai mulți jurnaliști de sport nu fac asta, vă rog să mă credeți!
Exigenții fac analiză pe text și îi reproșează chestia aia cu „ziceai că noi suntem latini, dar spui că nu trebuie să jucăm cu italienii. Păi ei sunt
Hagi nu ne dă mură în gură, nu ne sugerează întrebările la care ne răspunde. Dar ne răspunde la întrebarea „De ce nu mai sunt echipe mici în fotbal?”. Dacă ne pretindem băieți deștepți învățăm multe din „Ne va bate oricine. Pentru că internet, toți cu tactică, toți au învățat niște lucruri și noi am uitat de fotbalul nostru. Am uitat să selectăm jucătorul care știe fotbal”. Și așa e. Accesul la modalitățile moderne de informare a nivelat valorile în rândul antrenorilor. Toți știu tactică pentru că pot studia, știu să se organizeze, să așeze echipe în teren, să aranjeze faze fixe. Diferența trebuie făcută la selecția și promovarea fotbaliștilor, românii pot face diferența dacă știu să selecteze talentele pentru a completa exact ceea ce ne lipește. Ați văzut „Moneyball”?
„Pui castraveți și vrei pepeni”. Ne plac figurile de stil, însă nu cele pe care le folosește Hagi, văd. Umplem paginile de Facebook de citate ale unor oameni care asta au făcut, au transmis un mesaj făcându-l accesibil maselor, dar nu vrem să vedem același lucru de la Hagi. Castraveții care se vor pepeni sunt românii din fotbal, dragilor. Închipuitele demersuri ale celor care vor să producă fotbaliști așa cum vedem că nu avem, dar care scot doar jucători de fotbal pe sistemul „made in China”, mulți și de calitate îndoielnică.
Îl considerați pe Hagi învechit în metodele de relaționare cu angajații, observ, însă el ne dă dovada faptului că e mai ancorat în realitățile financiare și în gestionarea resurselor umane decât aproape tot fotbalul românesc. „Vrei să îți producă fotbaliști antrenorii de la juniori cu salarii mici? Plătiți dublu antrenorii! Să stea liniștiți, să fie competitivi și abia după aia să fiți exigenți! Ca să îi ceri, prima oară trebuie să îi dai”. E greu de asimilat asta într-o țară care și-a cristalizat liderii în funcție de abilitatea lor de a da tunuri. În țara în care managerii apreciați sunt cei care reușesc să facă angajatul să creadă că locul de muncă e o favoare făcută de patronat, nu un schimb reciproc avantajos de servicii.
Gata! Aștept să văd cum toată lumea știe mai bine și cum sunt un bou pentru că ascult mesajul unuia despre care avem certitudinea faptului că face blat la fiecare meci cu Steaua. Un fel de „lungă și pe a doua”.