„Paolo, e în regulă dacă vorbim despre Istanbul?”. Dialog spumos între Maldini și Carragher despre finala Ligii Campionilor din 2005: Milan – Liverpool. Amintirile de la meciul cu Steaua

Fostul fundaș al naționalei Angliei și al formației Liverpool, Jamie Carragher, e în prezent unul dintre cei mai respectați analiști sportivi din Marea Britanie. Câștigător al Ligii Campionilor cu formația de pe Anfield, Carragher a realizat un interviu de colecție pentru Daily Mail cu celebrul Paolo Maldini (46 de ani), legendarul fundaș de la AC Milan și din reprezentativa Italiei (126 de meciuri).

Spumosul dialog s-a desfășurat în Italia, în casa lui Maldini, iar discuția s-a centrat și pe finala de poveste a Ligii Campionilor câștigată de Liverpool, în 2005, la Istanbul, contra lui Milan, după ce italienii aveau un avantaj de trei goluri. Maldini și Carragher au fost pe teren în partida care s-a încheiat la lovituri de la 11 m în favoarea britanicilor. ProSport vă prezintă un fragment din materialul realizat de publicația engleză.


Milan, în finala din 2005 cu Liverpool. Maldini, Dida, Shevcenko, Stam, Nesta, Seedorf (sus, de la stânga). Kaka, Pirlo, Gatusso, Crespo, Cafu (jos, de la stânga)

Maldini a marcat în secunda 43 cel mai rapid gol din istoria finalelor celei mai importante competiții intercluburi. Cvintuplu câștigător al celui mai important trofeu intercluburi, Cupa Campionilor Europeni, devenită ulterior Liga Campionilor, Maldini a debutat în tricoul „Diavolului milanez” pe 20 ianuarie 1985, la Udine, când antrenorul suedez Liedholm l-a introdus în teren în locul mijlocașului Battistini. Milanul începuse cu următorul 11: Terraneo – F. Galli, Russo, Baresi, Di Bartolomei – Evani, Battistini, Verza, Manzo – Mark Hateley, Incocciati, iar meciul avea să devină scânteia care a aprins o carieră fabuloasă. Paolo a purtat tricoul cu numărul 14, a fost convocat de tehnicianul Milanului pentru a suplini absența lui Mauro Tassotti și a stat pe banca de rezerve alături de Nuciari, Ferrari, Giunta și Cimino. Simbolul Milanului a adunat 902 meciuri oficiale în tricoul Milanului, dintre care 647 în Serie A.


Liverpool, în finala cu Milan din 2005. Traore, Xabi Alonso, Hyypia, Dudek, Carragher, Kewell (sus, de la stânga). Finnan, Baros, Luis Garcia, Gerrard, Riise (jos, de la stânga)

J.C. Paolo, e în regulă dacă vorbim și despre finala de la Istanbul?
P.M. Da, bineînțeles. N-am dormit trei luni după acel meci. E O.K., să începem!

J.C. Se vorbește în Milano despre acea partidă?
P.M. Da, uneori. Dacă te uitai la prima repriză, nu ți-ai fi imaginat că vom pierde. Lumea nu știe…Tu știi pentru că ai fost acolo… Am avut doar o repriză bună.

J.C. Am văzut finala din 1989, pe care ați câștigat-o îmotriva echipei Steaua, cu 4-0. Crezi că ați fi putut reuși un rezultat superior în finala din 2005 (n.r. – la pauză conduceau cu 3-0)?
P.M. Nu puteam să realizăm mai mult de ceea ce am făcut. Când am ajuns la Milano, fanii ne așteptau la aeroport și strigau către noi: Ce ați făcut!? Am jucat cea mai bună finală a noastră, cu excepția celei din 1994 (4-0 cu Barcelona, la Atena). Meciul a fost nebun! Eu am înscris!

J.C. La pauză conduceați cu 3-0. Îți imaginezi cât de ușor ar fi fost să păstrați avantajul?
P.M. Am auzit de o poveste care a apărut după finalul meciului, cum că am fi sărbătorit chiar de atunci. Îți dai seama că ar fi sost imposibil! Să-ți spun exact ce a fost! Era nebunie când am intrat în vestiar. Țipam unii la alții ca și cum ne-am fi bătut între noi. Atunci Ancelotti (n.r. – antrenorul Carlo Ancelotti) s-a întors către noi și a urlat: „Toată lumea să tacă! Nu mai vreau să aud pe nimeni în următoarele cinci minute. Nu mai vreau să aud niciun cuvânt!”

Și am tăcut toți imediat, ne-am gândit la ceea ce am făcut bine și rău în prima repriză și ne-am gândit cum să abordăm partea a doua. Asta a fost tot în vestiar. Mi-am spus în sinea mea că avem o mare șansă pe care trebuie să o fructificăm, dar n-am zis-o cu voce tare. Nimeni n-a spus-o.


„Am avut șansa de a juca în Anglia. În 1996 am avut un sezon dezastruos în Italia și m-a sunat Vialli. Era la Chelsea atunci. Mi-a zis că m-ar vrea Manchester United, dar n-am discutat niciodată direct cu ei. A mai fost un interes din partea celor de la Arsenal, dar oricum n-aș fi plecat niciodată de la Milan”

Paolo Maldini, în interviul din Daily Mail



J.C. M-am gândit la un moment dat că ați câștigat cu scorul de 4-0 finalele cu Barcelona și cu Steaua. Așa că mi-am zis: „poate vom primi și noi cinci sau șase” de data asta. Ce crezi că s-a schimbat?
P.M. Ceva s-a schimbat în repriza a doua. Fanii voștri! Au început să cânte și tot să cânte. Nu uita că de obicei suporterii sunt împărțiți la o finală: 50% și 50 %, dar la acea partidă 75% au fost ai voștri și 25 % ai lui Milan. Fanii noștri și-au vândut biletele suporterilor echipei tale! Și mi-aduc aminte și acum de primul gol al lui Liverpool. Îl văd pe Gerrard venind și mi-aduc aminte că am vrut să strig spre Jaap Stam: „Ai grijă! Vine!” Nu am făcut-o însă și mi-am reproșat apo. Mi-am zis: „Oooo, de ce n-ai zis nimic, Paolo!?

J.C. Spune-mi, a fost golul al doilea, cel marcat de Smicer, punctul de cotitură al finalei?
P.M. Da, a schimbat mult din cursul jocului. Dintr-o dată ești la doar un gol distanță de egalare. Dar la 3-3 am început din nou să avem ocazii, iar psihologia jocului se schimbă la 3-3, nu mai ai nimic de pierdut.

J.C. Ce poți să-mi spui despre evoluția lui Gerrard la acel meci? A jucat pe trei posturi. Se mai vorbește în Italia despre el?
P.M. Îmi aduc aminte de chipul lui schimonosit de durere. Avea crampe musculare, dar tot a stat în teren și miza pe tacklinguri. A fost un exemplu pentru voi în teren, dar și pentru toată lumea din fotbal.

J.C. Aș vrea să te întreb care e în opinia ta cea mai bună echipă a Milanului în care ai jucat. Cea cu tripleta olandeză din 1989 sau cea din 1994 (n.r. – cea din finala de la Atena, 4-0 cu Barcelona)?
P.M. Totul a început cu Sacchi și cu tripleta olandeză în echipă. Dar când a venit Capello, am avut mari, mari jucători ]n echipă. Cea dintre anii 1991 și 1994 a fost probabil cea mai bună. În fiecare an am avut jucători mari. Cu Gullit pe dreapta și cu Mauro Tassotti în spatele lui. Van Basten, Massaro, Papin, Boban, Savicevici. Wow! Era deja altceva! 


Milan în finala cu Steaua. Maldini, Van Basten, Gulitt, Ancelotti, Rijkaard, Galli (sus, de la stânga). Baresi, Donadoni, Costacurta, Colombo, Tasotti (jos, de la stânga)

J.C. Se poate spune că Marco van Basten cel mai bun atacant cu care ai jucat sau împotriva căruia ai evoluat?
P.M. Da, desigur. Avea și picior drept, lovea și cu stângul mingea la fel de bine. Impresiona prin lovitura de cap, era puternic, dar era și foarte rapid în același timp. Excela și prin pasele perfecte. A fost cel mai bun, dar a fost nevoit să renunțe când avea doar 28 de ani din cauza acelei operații la genunchi.

J.C. Hai să vorbim puțin și despre fundași. Ce influență a avut asupra ta Franco Baresi? A fost cel mai bun apărător? Ce avea el special?
P.M. Acesta e cuvântul potrivit: special! Nu era înalt, dar era foarte puternic. Impresiona prin detentă, iar prin felul în care se comporta pe teren devenea un exemplu pentru noi toți. Nu era un mare orator, dar modul în care se antrena, modul în care juca… ne transmitea forță tuturor. Nu era un munte de om ca Jaap Stam spre exemplu, avea doar 70 de kilograme, dar impresiona prin ritm și prin poziționarea foarte bună în teren. Dar să-ți spun ceva. Când intra în tacklinguri, simțeai. Era foarte puternic. Pentru mine a fost un model, un tip de referință în fotbalul mondial. Era foarte sigur pe el și cu mingea la picior, și e foarte greu să găsești un fundaș să fie și puternic, dar și stăpân pe el atunci când se află în posesia balonului.


Milan, în finala cu Barcelona, 4-0, Atena 1994. Rossi, Maldini, F.Galli, Desailly, Boban, Panucci (sus, de la stânga). Tassotti, Donadoni, Albertini, Savicevic, Massaro (jos, de la stânga)

J.C. Știam că ai avut o ofertă de a o antrena pe Chelsea. E adevărat?
P.M.: S-a întâmplat la doar o săptămână după ce am renunțat la fotbal. Am mers la Londra, am discutat cu domnul Abramovici și cu Ray Wilkins (n.r. fost internațional englez, coleg la Milan în anii 80 cu Maldini, a jucat la CM 1986 cu Lineker în atac), dar am simțit că nu sunt pregătit. Am decis să n-o fac.


„Sacchi era foarte dur. Era chiar un pic nebun la antrenamente. Lucra foarte mult din punct de vedere fizic, apoi lucra cu mintea ta. Te făcea să repeți aceleași lucruri de o mie de ori. Și asta o făcea mai ales cu fundașii. În fiecare zi același lucru. Dar dacă azi mă văd cu Baresi, Costacurta și Tassotti, putem juca la fel cum o făceam în anii 90. Ne-a rămas în minte totul. Acesta e unul dintre secretele performanțelor noastre”

Paolo Maldini în interviul din Daily Mail


Milan – Liverpool e considerat unul dintre cele mai frumoase meciuri din istoria fotbalului, englezii reușind să revină după ce fuseseră conduși la pauză cu scorul de 3-0. Pentru AC Milan au marcat Paolo Maldini și Crespo de două ori, în timp ce pentru Liverpool au marcat Gerrard, Smicer și Xabi Alonso. Este una dintre cele mai mari reveniri reușite vreodată de către o echipă la un nivel înalt, fapt pentru care meciul a fost supranumit Miracolul de la Istanbul. A fost al cincilea trofeu al Ligii Campionilor (fostă CCE) câștigat de echipa din Anglia.

126 de selecții are Maldini în naționala Italiei, pentru care a marcat de 7 ori


Carragher și Maldini, în 2005. Foto: Daily Mail


Maldini și Carragher, în 2015, la un deceniu distanță de momentul Istanbul FOTO Daily Mail

 

 

 

Publicat: 23 05. 2015, 16:59
Actualizat: 23 05. 2015, 20:44