EXCLUSIV | Grafic: cum au „mâncat” Mircea Sandu și Răzvan Burleanu 25 de milioane de euro în 6 ani. Evoluția rezervelor FRF, ce s-a întâmplat cu cele 38 de milioane de la Loterie și din calificările la Euro. Ce spun responsabilii

 

Știți deja, după patru ani de reclamații reciproce: Răzvan Burleanu pretinde că a preluat FRF în stare de faliment, cu pierderi anuale de 5 milioane de euro, și că a stabilizat situația, reușind să creeze depozite bancare de 4 milioane; dimpotrivă, Mircea Sandu afirmă că a lăsat în conturile FRF peste 6 milioane de euro și că succesorul său a tocat banii.

Ultimii doi președinți ai fotbalului românesc spun, fiecare, câte puțin – dar puțin! – adevăr. Niciunul nu lărgește cadrul suficient pentru ca opinia publică să vadă tot tabloul. Miza cea mare o reprezintă, fără dubiu, cele 91 de milioane de lei (ceva mai mult de 21 de milioane de euro la cursul de atunci) încasate de la Loterie în 2010, an în care FRF a câștigat procesul intentat acestei instituții pentru că a folosit meciurile din campionatul românesc în oferta sa de pariuri. Instanța a stabilit că federația avea dreptul la 20% din profitul Loteriei Române în perioada 2006-2009.

O altă miză mare a fost suma de 8,5 milioane de euro intrată (și dispărută imediat) în conturile federației de la UEFA, pentru calificarea la Euro 2016.

Marea prăbușire a fost sub Mircea Sandu. Aproape 16,5 milioane de euro din despăgubirile Loteriei s-au risipit în ultimii ani din mandatul Nașului

ProSport a obținut documente contabile ale federației cu ajutorul cărora a refăcut traiectoria conturilor FRF în perioada 2006-2016. Puteți urmări alăturat evoluția acestor rezerve.

Epoca este, cât se poate de clar, împărțită în două perioade distincte – patru ani dificili, înainte de jackpotul Loteriei, și următorii șapte ani sub semnul belșugului.


Evoluția rezervelor valutare ale FRF în perioada 2006-2016. Trebuie să ținem cont că, în acest interval, au existat trei „injecții” uriașe de capital în conturile federației: 2008 – 8,5 milioane de euro de la UEFA pentru calificarea la Euro; 2010 – 21 de milioane de euro de la Loterie, în contul despăgubirilor; 2016 – 8,5 milioane de euro de la UEFA pentru calificarea la Euro

Graficul sumelor din conturile FRF ne arată că marea prăbușire s-a produs sub domnia lui Mircea Sandu. În 2011 s-a intrat cu 22,9 milioane de euro în conturi: sumă colosală pentru nivelul fotbalului românesc – gândiți-vă că, în acel an, veniturile estimate ale federației erau de 13,5 milioane de euro, adică nici măcar 60% din ceea ce se găsea în conturi după procesul cu Loteria!

Marele picaj al resurselor s-a produs în următorul an după încasarea despăgubirilor de la Loterie: pe 31 decembrie 2011, FRF mai avea în conturi doar 13,75 milioane de euro, cu peste 9 milioane mai puțin față de anul precedent.

O mare parte din pierderea aceasta uriașă este explicabilă (chiar dacă nu și rezonabilă) dacă ținem cont că, după victorie, tabăra câștigătoare s-a ghiftuit. A fost ca atunci când Ali Baba a descoperit peștera comorilor: fiecare a pus mâna pe ce a apucat și a cărat cât putea duce.
Mircea Sandu și-a „tras” primă de 1 milion de euro. Casa de avocatură „Sfîrîială și Asociații”, care a câștigat procesul, a primit comision de 2 milioane de euro. Membrii Comitetului Executiv al FRF de atunci, cu merit 0 (zero) în acest succes financiar, au primit și ei aproximativ 1 milion de euro („adică, băbește, toți cei de aici primim și noi, fiecare, câte o smochină” – Dumitru Dragomir în ședința Comitetului Executiv al FRF unde s-a aprobat „bonusul”).

Din acel moment și până în prezent, declinul resurselor FRF a continuat – chiar dacă într-un ritm mai lent. ProSport nu a reușit să intre în posesia datelor din 2014, dar acest lucru devine mai puțin important pentru că evoluția generală rămâne clară.
Între 31 decembrie 2011 și 31 decembrie 2013 (deci în doi ani), rezervele valutare din conturile FRF au scăzut cu alte 4,35 milioane de euro.

Cu două luni înainte ca Răzvan Burleanu să câștige alegerile pentru președinția federației (adică pe 1 ianuarie 2014), în conturi se mai găseau 9,4 milioane de euro.
La începutul lunii martie 2014, când în fața FRF a descălecat brigada Burleanu, rezerva coborâse la 6,5 milioane.

Din acel moment, responsabilitatea cade pe umerii noului președinte. Care, la rândul său, făcuse deja, până la 31 decembrie 2016, o pagubă de alte 2 milioane de euro în conturile federale.

La finalul lui 2016, conturile FRF mai găzduiau 4,6 milioane de euro. Asta, deși în ele intrase între timp un „boost” de 8,5 milioane de euro de la UEFA. În timp record, Burleanu a topit și milioanele de la UEFA, și rezervele FRF.

După Euro 2008, Mircea Sandu a făcut profit 2.000.000 de euro. După Euro 2016, Răzvan Burleanu „a făcut” deficit de 97.000


Graficul conturilor FRF mai evidențiază un element important despre viziunea actualului șef al federației: cum au gestionat Mircea Sandu și Răzvan Burleanu veniturile excepționale rezultate din calificarea la un turneu final al Europenelor.

În 2008, când tricolorii s-au calificat și au participat la Europenele din Elveția și Austria (unde au fost eliminați din grupă, după 0-0 cu Franța, 1-1 cu Italia și 0-2 cu Olanda), FRF a încasat de la UEFA 8,5 milioane de euro.

După ce s-au scăzut toate cheltuielile (inclusiv primele îndestulătoare pe care Mircea Sandu și oamenii săi și le-au acordat cu generozitate), a rămas un profit de 2 milioane de euro. Astfel că, la 31 decembrie 2008, situația financiară (foarte precară) a FRF se îmbunătățise. În conturi se găseau rezerve de 3,115 milioane euro, față de 1,059 milioane cu un an în urmă. Acest trend a continuat și în anii următori.

Prin comparație, în 2016, când tricolorii au participat la Europenele din Franța (unde au fost eliminați tot din grupă, după 1-2 cu Franța, 1-1 cu Elveția și 0-1 cu Albania), FRF a încasat de la UEFA tot 8,5 milioane de euro. Dar i-a cheltuit pe toți și chiar mai mult decât atât: Burleanu a „scăpat” mâna și în conturile federației.

După ce s-au scăzut toate cheltuielile (de asemenea, Răzvan Burleanu și-a împărțit, sieși și oamenilor săi, sume uriașe, după modelul Mircea Sandu), FRF a terminat anul pe minus cu 97.000 de euro, bani retrași din rezervele bancare.
La sfârșitul lui 2015, FRF avea depozite de 4,728 milioane euro, iar un an mai târziu în conturi mai erau 4,631 milioane de euro.

Dacă socotim că, în primii trei ani de mandat, Burleanu a primit (și cheltuit), pe lângă veniturile obișnuite ale FRF, și această injecție de 8,5 milioane de euro de la UEFA, se poate vorbi de o pagubă mult mai mare decât cele 2 milioane dispărute din conturi. Asta, pentru că, într-o situație similară (calificare la Euro 2008), Mircea Sandu a alimentat conturile FRF cu 2 milioane de euro, în timp ce Răzvan Burleanu nu doar că n-a pus nimic deoparte, dar a și intrat în rezervele existente deja.

În cazul lui Burleanu, privind din afară, principala cauză a deficitului pare a fi o suită de decizii dubioase la nivel managerial, generatoare de pierderi uriașe.
Spre exemplu, peste 800.000 de euro au costat despăgubirile date angajaților concediați abuziv și care au dat în judecată FRF.
Contractul lui Christoph Daum singur (fără colaboratori) a fost de 1,1 milioane de euro – aproape dublu față de cât costaseră, până atunci, angajamentele altor selecționeri români. Stafful lui Daum a urcat paguba spre aproape 2 milioane de euro.
Pe lângă această pierdere concretă, ratarea calificării la Mondiale a generat pagube de cel puțin alte 12 milioane de euro, prin pierderea banilor de la FIFA. La cum a gestionat însă actuala conducere a FRF banii de la Euro 2016, probabil că și suma de la FIFA ar fi avut aceeași soartă.
Costurile cu salariile angajaților au explodat și ele, mărindu-se cu sute de mii de euro pe an. Media acestor venituri a fost trasă puternic în sus de contractele pe care Burleanu și oamenii aduși de el în federație le-au primit: salarii de foarte multe mii de euro, comparabile cu ale unor directori de bancă sau ale unora din cei mai bine plătiți fotbaliști din Liga 1.
Deși ar părea derizoriu, sume mari s-au risipit pe diurna directorilor de la FRF, mereu plecați în străinătate (recordul este deținut chiar de Burleanu) în delegații stufoase, la tot felul de acțiuni lipsite de importanță. Cazul de la tragerea la sorți a Ligii Europa, unde a plecat la Lausanne un număr record de șefi federali pentru a asista la o simplă formalitate, este elocvent. 

Mircea Sandu și Răzvan Burleanu au „produs” FRF pierderi de milioane anual. Diferă doar abordarea: Sandu recunoaște, dar invocă o conspirație, în timp ce Burleanu neagă evidențele

Cifrele pe care ProSport vi le pune azi la dispoziție par să ducă la o singură concluzie: în realitate, între administrația Mircea Sandu și administrația Răzvan Burleanu nu sunt mari diferențe de abordare și nici de competență. Amândoi s-au dovedit incapabili să transforme FRF într-o instituție profitabilă.

Federația este un uriaș cu picioare de lut, care consumă cu milioane de euro mai mult decât produce. Salvarea a venit, până acum, din sursele excepționale care au apărut ocazional: calificarea la Europenele din 2008 și 2016 (17 milioane), „cadoul” de la Loterie în 2010 (21 de milioane). Puse unul peste altul, aceste venituri s-au ridicat la 38 de milioane de euro, bani intrați în conturi pe lângă sursele obișnuite de câștig.

Numai din 2010 încoace, veniturile suplimentare au fost de 29,5 milioane de euro (21 de milioane de la Loterie, 8,5 milioane de la UEFA pentru turneul final al Euro). La sfârșitul lui 2016, în conturile FRF mai erau 4,6 milioane.

Rezultă că, în 6 ani (intervalul 31 decembrie 2010-31decembrie 2016), Sandu și Burleanu au făcut praf 24,9 milioane de euro din veniturile excepționale ale FRF. Defalcat, ar fi vorba de 16,5 milioane „tocate” de Mircea Sandu, în perioada ianuarie 2011-februarie 2014 (3 ani și 2 luni), și de 8,4 milioane „înghițite” de Răzvan Burleanu, în perioada martie 2014-decembrie 2016 (2 ani și 2 luni)


Notă: discutăm de sumele încadrate la venituri excepționale pentru că acestea, nefiind sigure, nu puteau fi bugetate dinainte de FRF. Scăzând unele costuri (în cazul procesului cu Loteria vorbim de onorariul avocaților, în cazul Euro e vorba de primele antrenorilor și ale jucătorilor, precum și de costurile cu cazarea delegației în Franța), grosul acestor bani ar fi trebuit să ia calea băncilor, în depozite aducătoare de dobândă, sau a investițiilor.
Într-o federație ai cărei conducători ar fi vrut să asigure echilibrul bugetar, aceste venituri extraordinare ar fi fost protejate, constituind rezerve pentru momentele dificile sau o bază foarte solidă pentru dezvoltarea ulterioară. Sandu și Burleanu nu au avut această preocupare. Ba, dimpotrivă.
B
anii au „dispărut”, fiind foarte rapid incluși în cheltuieli discutabile și supradimensionate, care nu au generat absolut nimic pentru fotbalul românesc. 
Chiar și în acest moment, când finanțele FRF sunt la ananghie, banii sunt cheltuiți de conducere pe cadouri electorale pentru votanții din 18 aprilie, la alegerile pentru președinție. Sute de mii de euro sunt vârâți în îndestularea personală a membrilor electori din ramurile mici, dar cu drept de vot: excursii la munte, în Slovenia sau Turcia, mese de protocol, indemnizații pentru servicii discutabile.


Foarte interesant este felul în care abordează acest sever eșec managerial cei doi președinți ai FRF. Aici, tactica diferă.

Fostul, Mircea Sandu, nu merge chiar atât de departe încât să nege realitatea, dar găsește vinovat „statul paralel”. „Am fost avertizat de mai multe ori să încetez procesul cu Loteria. Pentru că n-am făcut-o, am suportat consecințele. Începând din 2010, mie mi s-au luat toți sponsorii. Unul câte unul, aceștia au renunțat la parteneriatele cu FRF. Prin comparație, dacă mie mi s-au luat, lui Burleanu i s-au dat aceste contracte”, spune Mircea Sandu.

Fără probe, versiunea fostului președinte rămâne doar o speculație. Poate că mai aproape de adevăr decât teoria conspirației ar fi realitatea că sponsorii au plecat, începând din 2010, din cauza rezultatelor foarte slabe ale naționalei și a șirului interminabil de scandaluri de corupție care a răvășit fotbalul. Nu mai departe de birourile FRF: în ultimii ani ai mandatului lui Mircea Sandu, doi șefi ai arbitrilor, Gheorghe Constantin (2009) și Vasile Avram (2011), au fost arestați și trimiși în judecată pentru corupție. În 2008 a început procesul lotului evazioniștilor din fotbal, finalizat cu condamnarea a opt șefi de cluburi și impresari. Tot atunci a fost prins (și, ulterior, condamnat) Gigi Becali încercând să mituiască adversarii în finalul unui campionat, în dosarul „Valiza”. Toate campioanele se decideau la TAS, pentru că regulamentele FRF erau vraiște, iar interese subterane paralizau capacitatea FRF de a le modifica în direcția corectă.

În acest climat irespirabil, de o toxicitate incredibilă, cu competiții măcinate de blaturi și corupție, cu scandaluri și personaje sulfuroase care făceau circ non-stop la posturile TV, decizia firmelor de a se retrage din fotbal devine una logică și perfect previzibilă, fără a mai fi nevoie de vreo conspirație tenebroasă.

Burleanu: „Nu vin și inventez lucruri, da? Nu am făcut niciun împrumut!”. ANAF: FRF a terminat anul 2014 cu datorii de 12,1 milioane de lei, anul 2015 cu 26,1 milioane și anul 2016 cu 8,5 milioane 

În schimb, actualul președinte, Răzvan Burleanu, are o altă tactică, inspirată din manualele de strategie politică, dar și ale serviciilor secrete: neagă evidențele. Șeful FRF evită, de peste doi ani, întâlnirile cu ziariștii „neprietenoși”, care ar putea să-i adreseze întrebări incomode. În puținele dăți când a acceptat astfel de dialoguri, și-a recitat părticica de adevăr, ocolind cu obstinație răspunsurile directe.
ProSport i-a adresat actualului președinte al federației, anul trecut, nenumărate invitații la un dialog. Am lăsat la latitudinea lui Burleanu modalitatea în care avea să curgă această discuție: filmată sau nu, în studioul ProSport sau la sediul FRF, cu unul sau mai mulți jurnaliști de față. 
Șeful FRF a refuzat toate aceste invitații, preferând să își transmită mesajele în studioul de la Casa Fotbalului, alături de unul din jurnaliștii angajați la federație.

O altă dezinformare prin omisiune practicată de Burleanu este aceea că FRF nu a făcut, în mandatul său, împrumuturi. Datele oficiale de la Ministerul de Finanțe spun că federația a terminat, în fiecare din anii mandatului său, cu datorii pe termen scurt de milioane de euro:

– 31 decembrie 2014: „Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an: 12.145.047 lei” (circa 2,7 milioane euro),

– 31 decembrie 2015: „Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an: 26.168.972 lei” (circa 5,8 milioane euro),

– 31 decembrie 2016: „Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an: 8.519.597 lei” (circa 1,9 milioane euro).

Concluzia: nu s-au făcut împrumuturi, dar fiecare an s-a încheiat cu datorii grele.

Un dialog edificator

Astă-toamnă, în una din foarte puținele dăți când a ajuns la un dialog „netelefonat” – cu Radu Naum, la DigiSport -, Burleanu a fugit, literalmente, de întrebările privind situația financiară a FRF. Actualul șef de la Casa Fotbalului a repetat mecanic că în conturile FRF sunt „peste 4 milioane de euro”, „uitând” să spună că a preluat federația cu 6,5 milioane în conturi. Din acest motiv, a ocolit răspunsul când Naum l-a întrebat direct dacă n-a ieșit pe pierdere.

A susținut de mai multe ori că a terminat 2015 și 2016 pe zero, fără a pomeni nimic despre 2014. În acel an, FRF a încheiat cu deficit de peste 4 milioane de euro. Nu a amintit, în discuție, nici că asta a însemnat, de fapt, „dispariția” celor 8,5 milioane de euro venite de la UEFA, pentru Euro 2016. O „performanță” pe care nici măcar Mircea Sandu nu a atins-o.

Cum Burleanu nu a mai acceptat, de atunci, niciodată să fie intervievat deschis pe teme delicate, vă prezentăm transcrierea fragmentului din dialogul lui Radu Naum cu Răzvan Burleanu, în emisiunea de la DigiSport, pe tema finanțelor FRF.


Momentul în care, întrebat de jurnalistul Radu Naum dacă FRF a pierdut bani, președintele Răzvan Burleanu se crispează și replică, zâmbind tensionat, printr-o altă întrebare de tatonare: „Cu ce să pierdem bani?”. Pe parcursul discuției despre situația financiară a federației, șeful FRF a răspuns pe ocolite și a dat permanent impresia că se teme de o capcană pe care i-o întinde moderatorul

Am păstrat topica și exprimarea președintelui federației:

„Răzvan Burleanu: (…) Orice lucru pe care-l susțin în spațiul public, din prima zi a mandatului și până în ultima zi a mandatului, în spate, este susținută de date și de hârtii. Nu vin și inventez lucruri, da? De firmele de securitate către care se plăteau vreo 2.000 de euro vă mai amintiți? Vă mai amintiți că când am preluat Federația Română de Fotbal am preluat-o pe 4-5 milioane de euro pierderi? (…) Diferența dintre federația administrată acum de mine și cea de acum trei ani de zile este că atunci auditul federației era făcut de o firmă cu sediul într-o garsonieră, iar ăsta a fost primul contract pe care l-am semnat, cu una din primele patru companii din România de audit.

Răzvan Burleanu: (…) O altă minciună: în toată această perioadă de timp nu am făcut niciun împrumut. Ba, mai mult decât atât, Federația Română de Fotbal a terminat pe zero 2015, 2016 și avem în conturi peste 4 milioane de euro.
Radu Naum: Adică sunteți pe plus în momentul ăsta!

Răzvan Burleanu: Adică avem depozite, fiindcă, în momentul în care faci un exercițiu financiar, tu raportezi ce ai făcut în anul respectiv, da? Și în 2015, și în 2016…
Radu Naum: Adică nu sunteți pe minus, asta spuneți. Că nu ați pierdut bani.

Răzvan Burleanu: Nu! Unu, spun că nu avem împrumuturi, și doi, avem 4 milioane de euro în conturi.
Radu Naum: Eu vă întreb simplu: înseamnă că nu ați pierdut bani?

Răzvan Burleanu (se crispează): Cu ce să pierdem bani?
Radu Naum: Păi, nu, vă întreb!

Răzvan Burleanu: Păi, cum să pierzi, dacă eu vă spun lucrurile acestea?”.

Mai jos, urmăriți emisiunea din care e desprins fragmentul de mai sus. Primul fragment din discuția despre bani începe la minutul 12.35. Cel de-al doilea, la minutul 21.00.

Publicat: 06 02. 2018, 08:07
Actualizat: 06 02. 2018, 11:40