Editorial Radu Paraschivescu:Poet fără versuri
Lui Dorin Goga, cândva fotbalist, actualmente stafie a
propriului talent, i se spune „Poetul”. De ce? Fiindcă are același
nume cu scriitorul-politician pe care manualele școlare l-au
asfixiat prin formula „poetul pătimirii noastre”. Între Dorin Goga
și Octavian Goga nu există, firește, altă punte decât numele comun.
Pe acest criteriu, și defunctul fotbalist Nelu Stănescu, zis
„Babadag”, de la Dinamo ar fi putut fi poreclit la rândul lui
„Poetul”, fiindcă îl chema la fel ca pe Nichita. Cei care l-au
prins jucând își aduc aminte că râvna lui furioasă, colorată de
anumite excese ortopedice, avea prea puține îndrituiri poetice, dar
asta nu contează. În țara etichetelor false și a identităților
prefăcute, putem spune oricum oricui.
Un supranume liric ar trebui totuși să premieze o înzestrare
aparte, o sensibilitate exacerbată, o inspirație fără zăgaz și
corset. Există vreun motiv ca lui Dorin Goga să-i fie păstrată o
poreclă de care nu e vrednic? Mai degrabă nu. Prezumția de valoare
nu ajunge dacă vrei să fii aplaudat de palme adevărate și
recompensat cu bani palpabili. Altfel, ajungem ca în povestea în
care drumețului i se dă de mâncare aroma unei fripturi, iar el o
plătește cu zornăitul unui galben. E prea mult iluzionism aici, iar
ceea ce merge în literatură indispune în fotbal. Dorin Goga ar
trebui să priceapă că nu poate fi girat de golurile din trecut
pentru golul din prezent. Mai e nevoie de ceva. Unii numesc acel
ceva angajament. Alții flutură stindardul onoarei. În fine, cei mai
puțin deprinși cu politețurile îi spun pur și simplu obraz.
Prins rău de tot în mrejele suficienței, Dorin Goga își
folosește porecla pe post de alibi. Ce vreți, starea poetului e
apatia, pare el să spună, ușor plictisit. Nu-i deloc așa, iar
pentru un poet, fie el de conjunctură, Dorin Goga își cunoaște
destul de prost breasla. Poezia nu înseamnă doar gând prins în
cristalul vorbei, ci și răzvrătire, elan romantic, poftă de-a te
lua la trântă cu lumea sau chiar eroism militar. Lordul Byron, fost
atacant în Poetry Premier League, a luptat la Misolonghi, iar
Keats, autorul versului „Eternă bucurie-i frumusețea”, a murit la
douăzeci și șase de ani. Lui Dorin Goga nu i se cere nici să
asedieze fortărețe, nici să capete paloarea bolnavilor din cărți.
Singura pretenție a celor care încă îl privesc e recuperarea stimei
de sine, pentru ca publicul să aibă motive pentru o nouă găselniță
identitară (de pildă, un Goguain derivat din Higuain). Altfel, o fi
plezirismul atrăgător, dar în ziua de azi nu-l stipendiază nimeni.
În plus, un atacant fără goluri e la fel de nefolositor ca un poet
fără versuri.