Dezvăluiri uluitoare despre „vechiul” Dinamo și despre Mircea Lucescu:** „Spuneau scorul și la pauză!”

Un alt antrenor care a avut de-a face cu orgoliul lui Lucescu
înainte de 1989, Ioan Sdrobiș (foto), își amintește fără
resentimente: „Acum, într-adevăr, Lucescu e antrenor pe
picioarele lui! Atunci avea proptele grele…”.

Domnule Sdrobiș, erați antrenor la Galați în 1987, la acel
3-3 cu Dinamo, în care Cămătaru a dat golurile
oaspeților…
Da… Domnule, așa erau vremurile. Veneau înainte și spuneau scorul
și cine marchează! Îl aveau în spate pe Postelnicu, pe
Bărbulescu…

Cine?
La meciul ăla au venit Ianul și Mircea. Și au zis că trebuie să se
termine 3-3. Mă rugam de ei: „Măi, Vasile, măi, Mircea! Cu scorul
ăsta ne retrogradați! Ce vă mai pasă? Cu trei zile înainte ați
pierdut acasă cu Moreni, 2-3! Mai contează că e 3-3 sau 4-3?”. Ei,
nu și nu! Nu-i interesa, stabiliseră că trebuie să fie 3-3 și
Cămătaru să dea golurile…

Lucescu era creatorul sau beneficiarul Cooperativei?
Mircea era beneficiarul! Au fost alții care au declanșat nebunia
asta… Și Steaua profita în spatele lui Valentin Ceaușescu. Dar
Steaua făcea mai ferit, cu conducerea, nu ne spunea direct să
pierdem cu 2-1 sau 1-0…

„La
Miliție ne-au zis să pierdem”

Cei de la Dinamo stabileau și scorul?
Spuneau cât trebuie să fie și la pauză! Așa erau vremurile… Am
avut trei meciuri dintr-astea, precum cel cu Dinamo.

Care sunt celelalte?
Cu Victoria, la Galați… Eram cu Costică Rădulescu, Dumnezeu să-l
ierte! Îl șantajau, pentru că fiică-sa rămăsese în străinătate.
Ne-au chemat la sediul Miliției și ne-au spus că trebuie să pierdem
cu 1-0. Ei bine, i-am bătut cu 2-0! Ce-a putut să iasă după meci…
M-au făcut bandit, hoț, tâlhar, m-au amenințat că înfund
pușcăria!

Cine?
Nu mai vreau să dau nume… Cei de la Victoria! Acești oameni
trăiesc, sunt… De celălalt joc nu vreau să vorbesc. Dar de ce
crezi că am acceptat să lucrez acum la Dinamo?

De ce?
Pentru că vremurile s-au schimbat. Nu mai e așa. Am o mare
încredere în președintele Badea. E o altă strategie, care cred că
va da roade în scurt timp.

„Lucescu era de acord”

În cartea „35 de ani la pupitrul fotbalului”, Mircea Angelescu
(foto), fost șef al FRF între anii 1970 și 1990, afirma că Mircea
Lucescu era de acord cu sistemul pus pe picioare de Ministerul de
Interne.
Mai mult, Angelescu susținea că Lucescu participa chiar la
ședințele cu Postelnicu. „În primăvara lui 1986 m-am dus la sediul
Ministerului de Interne, la Tudor Postelnicu, pentru a discuta cu
el despre problemele fotbalului românesc. La întrevedere mi-a fost
destul de clară intenția lui de consolidare a celor trei cluburi:
Dinamo, Victoria și Flacăra Moreni”, spune Angelescu.

„Știe
prea multe ca să vorbească”

A existat și o a treia persoană în cameră: „La discuție a asistat
și Mircea Lucescu, antrenorul naționalei și, în același timp, al
clubului Dinamo București. Se pare că și el a fost de aceeași
părere cu Postelnicu privind lărgirea, mărirea, trecerea mai rapidă
a jucătorilor de la Dinamo către celelalte două cluburi”, spunea
Angelescu în cartea apărută în 2003.

În final, nu se lasă loc de echivoc: „Lucescu știa și era de acord
cu «transferarea» jucătorilor de la Dinamo la Victoria și Moreni,
de procedeul incorect folosit, nelegal și, mai ales, imoral de
către Tudor Postelnicu. Lucescu știe prea multe ca să vorbească
deschis despre Dinamo”.

„Înaintea unui joc cu
Corvinul, antrenată atunci de Mircea Lucescu, mi s-a cerut să le
dăm meciul. Am făcut pe dos. I-am bătut cu 1-0 și i-am retrogradat.
Lucescu era ca o fiară!” Corneliu Costinescu, fost președinte la
FCM Bacău, despre un episod petrecut în iunie
1978

Lucescu știa și era de acord cu «transferarea» jucătorilor de la
Dinamo la Victoria și Flacăra Moreni, de procedeul incorect,
nelegal și, mai ales, imoral de către Tudor Postelnicu
Mircea Angelescu,
fost președinte al FRF

În ultimii ani ai dictaturii au proliferat forțele oculte la
Steaua, dar sediul mafiei a fost la FRF și la cluburile lui Dinamo
– Victoria și Moreni, care dețineau economicul, pașapoartele și
vama
Viorel Mateianu (foto),
fost antrenor,
în memoriile sale