Fabrica de știri

De 12 ani, ProSport spune povestea sportului românesc. Campioni, personaje controversate, anchete, interviuri, cronici și știri conviețuiesc în nuanțe vesele sau triste, pătimașe sau raționale, simple sau complexe, după cât de năvalnic curge sângele în venele sportului românesc.

Cum se face un ziar de sport? Poate că mulți se gândesc că fluxul este simplu: conferință de presă – redactarea știrii – trimiterea documentului la DTP, după ce, în prealabil, a primit girul șefului de departament – corectura – „bunul” de tipar – tipografie. Șablonul de mai sus este valabil pentru mai puțin de 10 la sută din ceea ce apare în ziar. În cea mai mare parte, în spatele celor 16 sau 24 de pagini pe care le țineți în mână se ascunde o muncă enormă, uneori frustrantă. Ore întregi pierdute în fața vreunui palat pentru două vorbe aruncate din mers, muncă de documentare, zeci de telefoane (multe dintre ele ți se trântesc în nas), ședințe interminabile în care se poate schimba modul de abordare a subiectului și, implicit, anularea a ceea ce ai făcut până atunci. O luăm de la capăt, presați de ora de tipar și de grija de a fi cât mai obiectivi. Nu reușim însă de fiecare dată. Păcătuim uneori la acest capitol, judecăm cu sufletul, iar atunci cititorii ne penalizează.

Noi, cronicarii de sport – „suntem cronicari, pentru că ziariști au fost doar Bob Woodward și Carl Bernstein”, spunea Ioan Chirilă – avem, din fericire, cel mai avizat public posibil.

Cronica din minutul 85

Două exemple extreme, pentru a înțelege cum merge fluxul la un ziar de sport. Ultimul meci al etapei la fotbal se termină undeva spre ora 22:45, iar tot ziarul trebuie să ajungă în tipografie cel târziu la ora 23:00. În numai 15 minute trebuie redactat materialul, paginat, corectat și trimisă pagina (sau paginile) în tipografie. De cele mai multe ori, pentru a ne încadra în timp, cronica meciului este trimisă în redacție, de pe teren, în minutul 85. Un risc asumat, pentru că orice gol marcat pe final poate schimba soarta meciului și, implicit, nuanța materialului. În campionatul trecut, Steaua a băgat redacția de câteva ori în fibrilații cu reușitele din ultimele minute…

16 pagini în 90 de minute

Al doilea exemplu. S-a terminat ediția I la ora 23:00. Pauză de 15 minute, după care vine anunțul redactorului-șef. Facem ediția a doua, avem interviuri, reportaje și reacții de ultim moment. La meciul cu Lituania, care a consemnat debutul lui Răzvan Lucescu pe banca tehnică a naționalei, ProSport a schimbat la ediția a doua toate cele 16 pagini! Ceea ce s-a făcut în timpul unei zile a fost rescris și repaginat în numai o oră și jumătate, pentră că ora 1:00 este limita maximă permisă de tipografie. O muncă titanică, dar plină de satisfacții. În dimineața următoare o luăm de la capăt, pentru că ziarul trăiește o singură zi.

"Cât mai multe ziare bune, iar ca și campioană olimpică venită din canotaj, mi-ar plăcea să văd în ProSport mai multe pagini de alte sporturi. Nu că n-ar fi, dar e loc de mai bine" – Elisabeta Lipă, președinte CS Dinamo

"Într-o junglă în care  voi ați devenit fiare, vă doresc numai bine și să supraviețuieți cât mai mult. La mulți ani!"
– Adrian Porumboiu , finanțator FC Vaslui

"ProSport e un ziar dinamic, modern, informat, nu cred că are nevoie de o cosmetizare în continuare. Așa vedea ProSportul doar cu mai multe pagini, mai aproape de genul L’Equipe" – Octavian Bellu, secretar de stat MTS

"Eu vă mulțumesc pentru că mi-ați găzduit opiniile exact așa cum le-am exprimat. Oricum, ziarele de sport din România sunt cu mult înaintea fenomenului sportiv în sine. La mulți ani!" – Ion Crăciunescu, fost arbitru

100 de euro costă o placă în tipografie atunci când trebuie schimbată pentru a prinde o știre de ultimă oră

63 de jurnaliști sunt angajați la ProSport și la edițiile locale

25 de milioane exemplare a vândut ProSport în 2000, cel mai prolific dintre cei 12 ani de existență

Publicat: 02 07. 2009, 11:07
Actualizat: 02 07. 2009, 12:13