A murit un mare român!** „Fănuș Neagu s-a stins neîmpăcat”

Scriitorul Fănuș Neagu (79 de ani) s-a stins ieri-dimineață, la
Spitalul Elias din Capitală, în urma unei maladii nemiloase, cancer
de prostată. Vestea, răspândită pe aripi de vânt negru, de Bărăgan,
a cutremurat lumea sportului, pe care maestrul a înnobilat-o, prin
cronici nepereche, timp de 40 de ani.
Fănuș Neagu s-a îndrăgostit de sport, iremediabil, prin anii 60,
când s-a consacrat și ca scriitor.

A iubit fotbalul adevărat, al lui Dobrin, Dinu sau Dumitrache, dar
a fost mai atașat de boxeri și de poveștile lor teribile de viață.
A scris și despre unii, și despre ceilalți, cu har și fervoare,
lăsându-și totuși timp pentru a scrie și romane eveniment: „Dincolo
de nisipuri”, „Îngerul a strigat”, „Frumoșii nebuni ai marilor
orașe”.

Metafora
de miercuri, din ProSport

Fănuș Neagu a fost unul dintre editorialiștii ProSport, încă de
la primul număr al ziarului, în iulie 1997. „Rubrica mea se
va ocupa de multe și nemaipomenite și năzdrăvane întâmplări numai
de mine știute, văzute sau închipuite. Voi aprinde lampa cu o
brândușă, voi hrăni-o cu o iasomie albă și apă de mare liliachie și
o voi stinge când vinul dă semn că se stinge-n gură străină. Voi
pune la lucru cuvinte agere, vehement împerecheate, destoinic
îndrăgostite de frumusețea lumii. Și tot ce voi găsi prin ungherele
vieții„, scria maestrul în avanpremiera rubricii sale. Și
s-a ținut de cuvânt, punând metafora, în fiecare miercuri, în
pagina 4 a ziarului, până când nu s-a mai regăsit în fenomen. Din
acel moment a refuzat să mai scrie, dezamăgit deopotrivă de starea
fotbalului și a societății românești.

Un
vizionar cu limba ascuțită

Dispariția sa a îndoliat oamenii de sport, printre cei mai
afectați fiind Cornel Dinu, finul lui Fănuș Neagu. „Era un
foarte bun român, știa că talpa țării nu o duce prea bine, dar nu
și-a închipuit că va ajunge ca azi. Voia doar bine, nu a fost un
contestatar, ci doar un doritor de bine. Mă leagă o prietenie de
aproape 50 de ani, nu cred că Fănuș a plecat vreodată dintre noi.
Mi-l închipui doar viu. A fost un mare patriot, un mare român, un
vizionar, e adevărat, cu limba ascuțită. A murit într-o mare
deznădejde. Și-a dorit după ’89 ca neamul lui să trăiască decent. A
murit neîmpăcat pentru că a dorit mereu binele acestui
neam”, a declarat Dinu la Antena 3.

Îngerul a
strigat!

(pasaje din ultima scrisoare a lui Fănuș Neagu, trimisă de pe
patul de spital directorului Gazetei Sporturilor, Ovidiu
Ioanițoaia)

„Altcândva, când rosteam numele echipei Steaua sau al
Universității Craiova, al Rapidului sau al lui Dinamo, simțeam un
tremur în voce ca atunci când rostesc numele râului Olt, și
sufletul meu se tulbură și îngenunchează, fiindcă Oltul e o pajură
albastră (…)”
„Astăzi, în culcușul acestor formații plouă cu ouă de broască.
Tutunul din cheseaua mareșalilor fotbalului s-a umezit și s-a
schimbat în iarbă ruptă ca să se aștearnă sub somnul miilor și
miilor de spectatori, trădați de nenoroc sau de niște vrăjitori cu
buza căzută. Melancolia s-a risipit în dantele vechi. Fotbalul
românesc, cel pe care eu l-am cântat vreme de aproape 40 de ani, e
astăzi un fumător de pipă stinsă. Toate cartierele scârțâie sub
vântul sărăciei. Onoarea sportului – ce vorbă tristă -, amărâtă
turturea, a luat calea pământului”.
„Acum zici Steaua, Universitatea Craiova, Rapid, Dinamo și faci doi
pași îndărăt. Trecem cu toții pe sub un cer de crizanteme negre și
prin duminicile nimănui”
„Fotbalul românesc umblă cu ulciorul spart, cu umerii căzuți și se
tot duce prin mireasma tăcerii”