A murit Radu Cosașu. „Decanul” a scris în ProSport și rămâne unul dintre cei mai apreciați jurnaliști sportivi din România
Radu Cosașu s-a stins noaptea trecută la 92 de ani, la Spitalul „Elias” din București, după o lungă suferință. Fostul jurnalist sportiv a semnat materiale prețioase în ProSport vreme de șase ani. Publicația noastră transmite sincere condoleanțe familiei îndoliate. Dumnezeu să-l odihnească!
Din 1997 până în 2003 a semnat o rubrică săptămânală în ProSport. La Gala Premiilor „Ioan Chirilă”, rezervate gazetarilor sportivi, din 22 noiembrie 2010, Radu Cosaşu a primit Premiul de excelenţă.
A murit jurnalistul sportiv Radu Cosașu
A deţinut temporar rubrici la reviste ca „România literară”, „Tribuna”, „Flacăra”, „Cinema” şi la ziarele Sportul, Informaţia Bucureştiului și Gazeta Sporturilor, semnând uneori cu pseudonimul Belphegor.
Este cofondator, alături de Andrei Pleşu, Tita Chiper şi Zigu Ornea, în anul 1993, al revistei săptămânale de cultură „Dilema”, care din 2004 a apărut sub o nouă denumire – „Dilema veche”.
În 2007 a primit din partea Uniunii Scriitorilor Premiul Național pentru Literatură. În cadrul celei de-a 14-a ediţii a Galei Premiilor Gopo, care a avut loc la 29 iunie 2020, i-a fost decernat un premiu special pentru cariera deopotrivă excepţională şi îndelungată.
Radu Cosaşu a debutat editorial în 1952, sub pseudonimul Radu Costin, cu un volum de proză patriotică. Afirmarea sa s-a produs cu volumul de proză satirică „Maimuţele personale” (1968) şi cu un gen eseistico-publicistic original, insolit în volumele: „Un august pe un bloc de gheaţă” (1971), „Viaţa în filmele de cinema” (1972), „Ocolul pământului în 100 de ştiri” (1974), „Cinci ani cu Belphegor” (1975), „O vieţuire cu Stan şi Bran” (1981), „Sonatine” (1987).
A fost reporter la „Revista elevilor” (1948-1949), unde a şi debutat în 1948, apoi redactor la „Scânteia tineretului” (1949-1950, 1953-1956), de unde a fost concediat, după ce a lansat teoria „adevărului integral” la Congresul Tinerilor Scriitori din 1956, potrivit lucrării „Dicţionarul scriitorilor români” (Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995). Între anii 1968-1987 a fost redactor la revista „Cinema”.
„M-au dat afară de la Scînteia tineretului şi din presă fiindcă m-am pronunţat împotriva cenzurii. Dar nu m-au eliminat ca evreu, ci ca javră mic-burgheză! Într-un fel însă, m-au eliberat, ca şi pe Mazilu, pe Fănuş, pe Ţic şi pe alţii, pentru că m-au silit să fantazez, să mă dedic literaturii. Culmea ironiei, m-a scos din presă Leonte Răutu, şeful de-atunci al propagandei, el însuşi evreu!”, spunea Radu Cosaşu, în 2010, într-un interviu acordat lui Ovidiu Ioaniţoaia.
În intervalul 1991-1997, Radu Cosașu a scri pentru Fotbal Plus și din aceste texte a scos ulterior o carte. S-a numit Fotbal plus ao mei și ai noștri. Era vorba despre perioada Generatiei de Aur, dar și despre nebunia campionatlui intern.
„După spusele unor psihologi de talie mondială, curiozitatea ar fi la fel de importantă că gimnastică de dimineață în menținerea sănătății și a puterii de a trăi pînă la adânci bătrîneți, firește, dacă acestea fac parte din obiectivele vieții dumneavoastră.
Un scriitor american cum n-au fost doi, ajuns întreg și voinic la vîrstă de 80 de ani, socotea și el că fără un puternic sentiment de curiozitate – de pildă, a citi în fiecare dimineață ziarele, a urmări cu plăcere orice funduleț frumușel de domnișoară – n-ar fi rezistat în acest maraton numit, pentru cîțiva inițiați, existența”, declara Radu Cosașu.