Povestea lui „Der Kaiser”. Beckenbauer, cel care a condus Germania către două Campionate Mondiale

Disciplină, ambiție, curaj, risc, focus pe rezultate, strategie, tactică și planificare – acestea sunt doar câteva dintre atributele care îi definesc pe liderii din domeniul sportului, fie că sunt înnăscute sau dobândite. România are nevoie de modele de leadership, iar lumea sportului are una dintre cele mai vaste oferte. În acest context, ca o completare a activităților de zi cu zi (traininguri, seminarii, conferințe), compania Ascendis a decis să promoveze săptămânal, în ProSport, un lider sportiv renumit pentru experiența, viziunea și rezultatele sale. Astăzi, ProSport și Ascendis prezintă povestea lui Franz Beckenbauer, unul dintre cei doi oameni care au câștigat Campionatul Mondial de fotbal atât ca jucător, cât și ca antrenor.

  • „Franz Beckenbauer simbolizează fotbalul și o mentalitate de învingător. Pe deasupra, el este cel care a adus Campionatul Mondial țării sale. Suntem mândri de el”. – tenismenul german Boris Becker

Franz Anton Beckenbauer (69 de ani) este unul dintre cei mai decorați jucători din istoria fotbalului. Acesta a condus selecționata Germaniei de Vest către succesele înregistrate în 1972 (Campionatul European) și 1974 (Campionatul Mondial), dar și echipa lui Bayern Munchen către cele trei titluri consecutive de campioană a Europei (1974, 1975, 1976). Dar Beckenbauer nu s-a făcut remarcat doar prin prisma trofeelor obținute de-a lungul carierei sale. Abilitatea de a-și conduce coechipierii reprezintă unul dintre principalele motive pentru care jucătorul german este considerat o legendă a fotbalului.

  • Beckenbauer a debutat în fotbal ca mijlocaș, dar s-a afirmat prin randamentul oferit din postura de fundaș, el fiind deseori creditat pentru apariția poziției de libero.
  • Germanul este dublu câștigător al titlului de Jucător al Anului în Europa (1972 și 1976).

Momentele de cumpănă sunt cele în care adevărații lideri se fac remarcați și acesta a fost și modul prin care Beckenbauer a intrat în lumina reflectoarelor. La Campionatul Mondial din anul 1970, banderola de căpitan a Republicii Federale Germane (Germania de Vest) a fost atribuită atacantului Uwe Seeler, care la acea vreme avea 34 de ani. Însă Beckenbauer, cu zece ani mai tânăr decât căpitanul desemnat, nu a avut nevoie de o banderolă pentru a-și conduce coechipierii de pe teren, fapt confirmat în semifinala ce a avut loc pe stadionul Azteca din Mexico City împotriva Italiei – un meci care ulterior avea să fie descris drept „meciul secolului”, precum și „cel mai frumos, dramatic și fabulos meci din toate timpurile” de către ziarul mexican Excelsior.

În minutul 70 al partidei, Beckenbauer și-a dislocat umărul în urma unui fault al italianului Pierluigi Cera. Cu brațul imobilizat și fixat de corp, jucătorul a avut de îndurat încă 50 de minute dintr-un meci plin de suspans dar epuizant. În pofida sacrificiului făcut de Beckenbauer, Italia a fost cea care și-a asigurat locul în finala competiției, după ce un gol marcat de Gianni River în minutul 111 a stabilit scorul final al confruntării: 4-3. Cu toate acestea, prestația eroului povestirii noastre a fost apreciată de lumea fotbalului, publicația Evening Standard caracterizându-l drept „un ofițier prusac rănit, învins, dar viteaz și mândru”.

  • „Nu cel mai puternic câștigă, ci acela care câștigă este cel puternic” – Franz Beckenbauer

Patru ani mai târziu (1974), succesul avea să vină și pe strada celui cunoscut drept „Der Kaiser” (n.trad. Împăratul) pentru caracterul său de lider, stilul de joc elegant, dominanța de pe terenul de joc și prenumele Franz care amintește de împărații Austriei. De acestă dată căpitan al echipei, Beckenbauer a avut oportunitatea de a ridica trofeul Campionatului Mondial chiar în Munchen, orașul său natal, după o finală Germania de Vest – Olanda în care gazdele turneului s-au impus cu scorul de 2-1.


În finala Mondialului din 1974, Neeskens a înscris pentru Olanda din penalti încă din primul minut al partidei. Republica Federală Germania a câștigat până la urmă meciul cu scorul de 2-1. FOTO: AFP

Beckenbauer continuat la Bayern Munchen până în 1977. După trei ani (1977-1980) petrecuți la New York Cosmos în Statele Unite, acesta a revenit în țara natală, acolo unde, alături de Hamburg, a mai câștigat campionatul pentru ultima dată (1982). Doi ani mai târziu a preluat frâiele primei reprezentative a Republicii Federale Germane. A condus echipa până în finala Campionatului Mondial din 1986, unde au fost învinși (scor final 3-2) de o primă reprezentativă a Argentinei care îl avea pe Diego Maradona în primul „11”. Succesul la nivel managerial a venit patru ani mai târziu. În 1990, în ultimul său meci ca selecționer, Beckenbauer a devenit primul om care a câștigat Campionatul Mondial atât ca jucător, cât și ca antrenor.

„Der Kaiser” a continuat să fie o personalitate importantă a fotbalului internațional și după încheierea carierei de antrenor. În anul 1994 a devenit președintele lui Bayern Munchen, iar mare parte din succesele înregistrate de bavarezi au fost considerate un rezultat al modului în care acesta a gestionat clubul. Patru ani mai târziu, Beckenbauer a devenit vice-președintele Federației Germane de Fotbal, el fiind șeful comitetului ce s-a ocupat de organizarea Mondialului ce a avut loc în Germania în 2006. În prezent, neamțul lucrează ca analist pentru televiziunea Sky din Germania și ca autor de editoriale pentru publicația Bild.


Beckenbauer (dreapta) în anul 2003, alături de (de la stânga la dreapta): președintele Federației Germane de Fotbal Gerhard Mayer-Vorfelder, campionul mondial în Formula Unu Michael Schumacher, președintele FIFA Joseph Blatter și legendarul fotbalist brazilian Pele (FOTO: AFP)

  • Echipele de club la care a jucat Beckenbauer: Bayern Munchen (1964-1977), New York Cosmos (1977-1980), Hamburg (1980-1982), New York Cosmos (1983).
  • Trofeele câștigate de Beckenbauer: Bundesliga (de 4 ori), Cupa Germaniei (de 4 ori), Cupa Campionilor Europeni (1974, 1975, 1976), Cupa Cupelor UEFA (1967), Cupa Intercontinentală (1976), Campionatul în America de Nord (1977, 1978, 1980), Campionatul Mondial (1974), Campionatul European (1972).
Publicat: 09 12. 2014, 08:41
Actualizat: 09 12. 2014, 11:03