Timișoara n-a câștigat neapărat din punct de vedere tactic meciul cu Vasluiul. Execuția de excepție a lui Cisovsky a fost momentul care a decis partida. Totul coroborat cu superficialitatea fotbaliștilor lui Hizo. Vasluiul venea la Timișoara cu eticheta de revelație a campionatului și n-a dezamăgit, cu toate că scorul ar putea să dea altă impresie. Organizarea lor a fost una foarte bună și au reușit chiar să creeze destul pericol la poarta lui Pantilimon. Mijlocașii centrali Ghencev și N''Doye au dat drumul repede la minge, ceea ce a asigurat o circulație bună și o viteză de joc ridicată, lucruri esențiale în fotbalul de azi. În plus, senegalezul a apărut de multe ori și în poziție de șut, așa că își dovedește din plin utilitatea. Și benzile au mers bine, fundașii laterali Jovanovic și Hugo Luz ajutând din plin la faza ofensivă, ceea ce a pus multă presiune pe apărarea Timșoarei. Bănățenii au fost exact inversul Vasluiului: benzi cu aport mult mai subțire, compensat însă printr-un centru foarte bun și foarte solid. Asta chiar dacă Alexa și Borbely n-au fost la fel de spectaculoși și de rapizi ca omologii lor de la trupa lui Hizo.