Până la 27 de ani, însă, destinul fotbalistului oltean a fost românesc 100%. A început fotbalul de la o vârstă fragedă, 4 ani, însă până la 17 ani a stat în umbra altor mari talente născute la Turnu Severin, asumându-și porecla „Așchiuță". Primul său antrenor, Jean Olteanu, a murit într-un tragic accident. În 1998, pe când se afla la mare în cantonament cu juniorii de la CSS Severin, acesta a pierit încercând să-l salveze de la înec pe unul dintre elevii săi. Astfel, Dorel a ajuns pe mâna lui Marian Brihac, cel care a transformat în fotbaliști copii precum Mirel Rădoi sau Florin Șoavă. „Sincer, nu credeam că va ajunge vreodată la națională. Până în ultimii doi ani de juniorat era foarte scund, dar avea talent grămadă. Era incredibilă diferența dintre frații lui, dezvoltați și bine clădiți, și el, firav și foarte mic. Abia în ultimul an și-a dat drumul și s-a impus în echipă. Avea 17 ani". Casa părintească, transformată în muzeu al U Craiova Din cei patru copii, toți băieți, familia Stoica a sperat ca măcar unul să ajungă mare fotbalist. S-a nimerit să fie tocmai cel mic, Dorel, deși nici chiar părinții lui nu mai credeau, la un moment dat, că va reuși. „Suntem foarte mândri de el, însă noi nici nu ne mai gândeam că va ajunge vreodată să evolueze la nivel înalt. Eu am ținut mereu cu Steaua, iar soția mea cu Dinamo. Dar cât timp Dorel a jucat la Craiova, casa noastră s-a transformat într-un fel de muzeu al Universității. Peste tot erau poze și fanioane alb-albastre", povesteș