România - Spania 48-3. Un scor pe care la finalul meciului de rugby de pe stadionul Tineretului prea puțin îl rețin. Poate și pentru că sâmbătă tabela nu a mers. Mai puternice sunt impresiile! Un bunic își duce de mână un nepoțel undeva în zona Herăstrău-Arcul de Triumf. Copilul nu are mai mult de 5 ani, dar privirea nu îți este atrasă de trăsăturile sau gesturile candide specifice vârstei, ci de basca englezească de pe căpuț. O copie în miniatură asemănătoare celei pe care o poartă și bunicul înalt cu față osoasă și atitudine distinsă. E meci de rugby și cochetul stadion de la șosea e loc de întâlnire pentru cei ce iubesc, înțeleg și respectă altfel sportul. Esența de sport. E ca un club exclusivist, dar tolerant, întrucât selecția se face pe cale naturală, iar neintegrații se exclud singuri. E cald, e una din primele sâmbete de primăvară. În aer plutește un fum cu miros de mici și atmosfera e prietenoasă. Până și bodyguarzii se lasă copleșiți de spiritul locului. Au glasuri și mișcări molcome, iar echipamentul din dotare, bastoane și spray-uri paralizante, contrastează cu invitația amabilă. „Poftiți pe aici și vizionare plăcută!". Meci fără istoric. Mult la puțin Tribunele sunt populate, de fapt sunt aproape pline, 1.518 plătitori avea să anunțe crainicul. Deși, oficial, meciul cu Spania nu are miză, știm că în rugby un joc-test poate avea încărcătură mai mare decât unul pe puncte. După victoria de săptămâna trecută din Portugalia, România a urcat deja în recalificările C