Dacă priveai banca de rezerve a Bistriței la începutul meciului, puteai să te sperii un pic de forța echipei lui Sabău. Nu de alta, dar acolo străluceau Sânmărtean, Coroian sau Dorel Zaharia, jucători cu o cotă destul de bună în Liga I. Te puteai aștepta ca titularii Roman sau Enescu să fie într-o formă de zile mari, din moment ce Sabău îi preferase. Și acum, câteva momente edificatoare pentru cum s-a jucat în prima repriză: Roman face un pic de henț, trece de Fernandes, ajunge față în față cu Andrade și... virează spre înapoi! Mingea ajunge în 30 de secunde în celălalt careu, bistrițenii o pierd înspăimântător de naiv și Rapidul deschide scorul. Urmează clasicul și atât de împământenitul joc încâlcit, cu idei puține și greu de pus în practică, salvat de o pasă venită parcă din alt meci a lui Spadacio, care a dus partida la un 2-0 liniștit pentru giuleșteni. După pauză: Spadacio și Cesinha au continuat să paseze liniștiți și siguri pe ei pentru câteva acțiuni reușite, iar Sabău a băgat „cavaleria" de pe bancă. Rezultatul? Un pic de presiune, câteva ocazii și o lovitură de cap bine țintită a lui Azevedo, care a redeschis meciul. De aici a început un semi-asalt de final al Bistriței, care i-a înghesuit pe bucureșteni și a produs și două-trei ocazii destul de bune, tratate însă groaznic de atacanții Bistriței.