Un gest ca acela făcut marți seara de managerul Urziceniului după ce Varga a egalat rămâne întipărit. E despre fotbal, despre joc, despre pasiune, despre nebunia frumoasă a acestui sport. Odată cu sprintul făcut pentru a-i pupa mâna celui care a înscris, MM și-a câștigat dreptul de a nu-i mai fi aruncat în față ca argument în discuție pumnul dat câteva trepte mai sus unui suporter, acum mulți ani, când era oficial la Steaua. Un telefon e firesc și subiectul e de așa natură încât se trece peste bariera impusă de obicei de managerul Unirii:"Trimite întrebările pe mail". De unde acest gest? Ce? Că i-am pupat mâna lui Varga? E vreo poză? Pe prima pagină la noi. Mamă, să vezi acum...Nu știu...Nu am realizat ce fac. Dacă te uiți la mine, eu nu mă prea bucur la goluri. Decât la 3 sau 4-0. Mereu mi-e teamă că mă bucur prea devreme și mi-e frică să nu se întâmple ceva. Și acum? Se acumulase o tensiune uriașă. Îmi ziceam că această competiție e atât de puternică încât nu o să luăm niciun punct și nu o