Echipa de canoe pregătește Olimpiada în munți, asemenea unei trupe de comando. La Voina nu se ajunge ușor. De la Câmpulung Muscel sunt 20 de kilometri, dar drumul este șvaițer, de parcă ar descuraja plecarea. Cei cinci olimpici mânuitori de pagaie stau singuri într-o cabană pusă la dispoziție de Regia Autonomă a Apelor. Locul pare rupt de lume. Nu există internet, iar telefonul mobil e aproape inoperabil. Semnal se găsește doar în câteva locuri, iar acolo unde este descoperit sunt fixate telefoanele, lipite cu bandă adezivă pe geam sau puse în vârful unui băț, precum o lance. În camere, televizorul prinde doar trei-patru programe. Sportivii tânjeau după o liniște pe care au descoperit-o la Voina, chiar dacă sunt obligați să se autogospodărească. Își spală singuri lucrurile și dau ajutor la prepararea bucatelor. De două ori pe săptămână, mașina cu alimente le face aprovizionarea. Sunt doar ei, fără șalupe și sky-jet-uri.